Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ under the moonlight

• OOC: Privat
  BIC: Isi facu loc prin intunericul noptii,simtind povara ultimei intalniri inca apasandu-i pe umeri. Mainile ii tremurau,senzatia de frig fiind amplificata de materialul hainelor. Isi purta gluga neagra pe cap,pentru a nu recunoscut. Spre deosebire de buna lui prietena,el nu provenea neaparat dintr-o familie prea importanta,in ciuda faptului ca era un sange-pur,deci nu putea nimeni sa garanteze pentru el daca Ministrul sau orice alta persoana l-ar fi tras la raspundere pentru evadarea din Azkaban.
  
  Nu se intocmise nici un document care sa ateste ca fusese in inchisoare,dar totusi Aurorii ucisi si Dementorii pacaliti nu se uitau atat de usor. Intreaga experienta fusese o grozavie. Tocmai de aceea se afla acolo,in acea seara. Trebuia sa se asigure ca tanara care-l insotise nu intampinase probleme atunci cand se intoarse la Hogwarts. In caz contrar,ar fi trimis alte cateva persoane pe lumea cealalta.

In sfarsit era la Hogwarts. Zambetul de pe fata ei nu putea fi sters in niciun fel; poate doar daca mai era intrebata de incidentul de mai devreme. Se aseza pe marginea lacului tremurand usor apoi se intoarse brusc spre Carsten.
-Nu mi-e frig! zise amenintandu-l cu aratatorul.
Incepu sa il priveasca mai intens. Carsten parea sa stie mereu ce era in mintea ei si de ce facea anumite chestii dar ea nicidoata nu putea sa isi dea seama ce gandea el.
Se ridica si se duse la el imbratisandu-l simtind ca nu vrea sa ii dea drumul. Acum nu o facuse pentru ca avea un scop. Acum o facuse pentru ca asa ii veni. Asa vroia pur si simplu.

• Ramase putin uimit. Stia foarte bine ca genul acela de caldura interioara nu era provocata de orice fel de sentimente. Tocmai acest lucru il facu sa cada putin pe ganduri,desi mainile lui se lipira de spatele ei,apasand puternic,pentru a o simti mai aproape. '' Mi-ai lipsit. Foarte mult.'' Nu stia exact cum sa isi explice faptul ca nu o mintise. Chiar ii fusese dor de ea si ajunsese uneori sa numere zilele pana cand avea sa o revada. Acum insa,era numai a lui.
  
  '' Spune-mi te rog ca nu esti ranita. Spune-mi ca nenorocitii astia de la Hogwarts nu ti-au facut nimic. '' Ii lua mainile intr-ale lui,sarutandu-le apasand,sperand sa o incalzeasca si fizic,nu numai sufleteste. Parea sa fie fericita,dar il durea ca fericirea ei putea fi posibila si departe de el. Important era insa ca in sfarsit o putea strange in brate,stiind-o alaturi de el.

Odette zambi malitios in timp ce Carsten ii saruta mainile. Tocmai ii veni o idee. Isi lua mainile dintr-ale lui si i le puse pe umeri tragandu-l spre ea ca si cum ar fi vrut sa il sarute dar nu o facu.
-Sunt bine, ii spuse soptit la ureche zambind din nou.
Ii placea sa se joace asa cu el dar stia ca nu avea sa dureze mult pana cand Carsten avea sa puna piciorul in prag. Se dadu inapoi privindu-i fata dezamagita. Oare el chiar credea sau spera ca Odette avea sa il sarute? Nu... nu avea nici un scop si inca nu putea sa o faca fara scopuri in schimb putea sa se joace in continuare.
-Si... acum ce facem? intreba plictisita.

• '' Pai pentru inceput...'' O prinse de brat si o saruta apasat. Nu avea de gand sa renunte la ceea ce asteptase de aproape doua saptamani. Ar fi fost de prisos sa ii spuna cat de mult tinea la ea si ca fiecare gest al ei il ranea sau ii producea fiori. Ar fi fost jalnic daca i-ar fi strigat ca il ranea atunci cand se juca cu el si ca nu era deloc bine ceea ce facea. Carsten era genul de om care putea dezvolta adevarate obsesii. Ar fi ucis de dragul ei,ar fi aruncat Pamantul de pe orbita si probabil ca si-ar fi luat si viata pentru a o face fericita. Uneori se intreba daca ei ii trecuse vreodata prin minte cat de mult o iubea sau cat de fericit era doar atunci cand ii intalnea privirea. Probabil ca nu. Probabil ca pentru aceasta femeie,el nu reprezenta decat un alt barbat,un alt sclav.
  
  '' Dar sa lasam lucrurile acestea,deocamdata. Te-am chemat fiindca am nevoie de tine,la modul propriu. Trebuie sa intru in Hogwarts,cat mai repede. Dar am nevoie de un anumit obiect. Crezi ca m-ai putea ajuta?'' Era putin cam indraznet,dar nu imposibil. Trebuia doar sa o convinga sa fure ceea ce trebuia. Vroia sa aibe Hogwarts-ul la degetul mic,sa ii bage pe toti in sperieti,macar pana ce anumite persoane aveau sa il ajute sa realizeze alte planuri,mai importante.

Odette se inrosi puternic cand fu sarutata de Carsten asa ca se intoarse repede cu fata spre lac. Tocmai i se spuse ca avea sa fie folosita si asta o enerva la culme. De ce ar avea cineva nevoie de ajutorul ei? Clar Carsten inca nu stia totul despre ea. Odette nu avea incredere in nimeni si el vroia sa i se aduca un anumit obiect pentru a intra in Hogwarts. Viperina iubea acel castel nespus si nu vroia sa fie sub stapanirea altcuiva. Daca acel obiect punea castelul in pericol. Pana nu avea sa stie exact cum statea treaba nu avea sa faca nimic; doar sa minta cu desavarsire si sa ascunda acel obiect.
-Mai intrebi? Te poti baza mereu pe mine, spuse intorcandu-se spre el, privindu-l drept in ochi.
Daca se pricepea la ceva mai bine decat la mintit aceea era manipularea oamenilor.

• Ii intoarse privirea,aproape uitand ca ei trebuiau sa fie uniti. Stia ca nu avea sa il lase sa isi duca planul pana la capat dar asta nu insemna ca n-ar fi putut sa o lase in urma si sa dea vina pe ea. Dar desi nu era ceva imposibil,nu avea sa o tradeze,cel putin din motive etice. '' Am nevoie de Joben.''
  Jobenul era defapt o palarie cu gura mare,care ar fi urlat probabil daca el ar fi incercat sa il fure. Dar pana si obiectele magice puteau fi manipulate. '' Calm,rece,cu planuri marete. Oho,sange-pur. Baiete dar tu chiar stii ce vrei. Esti un Viperin,si nimic mai putin.'' Cum ar fi putut uita cuvintele Jobenului? Cum putea sa fure ceva ce ii asigurase locul la Hogwarts,ceva care il ajutase,indirect,sa devina ceea ce era astazi? Era simplu,doar avea sangele lui Salazar,ceea ce insemna ca pentru el,scopul avea sa scuze mijloacele.

Odette isi opri cu greu uimirea cand auzi ce vroia Carsten. Nu putea sa ii aduca Jobenul... de fapt putea dar nu vroia.
-Ma intorc cat pot de repede, mormai viperina plecand in pas alergator cu roba fluturandu-i in urma sperand ca nu era nimeni prea atent la "peisaj". Intra in castel apoi incepu sa mearga incet fara sa se grabeasca in spre bucatarie. Nu i-ar fi stricat o gustarica inainte sa fure Jobenul.
Ajunse la tabloul cu fructe si gadila para; in locul ei aparu o clanta. Isi lua repede ceva de la spiridusi si pleca. Daca statea prea mult devenea dubios. Acum trebuia sa ajunga in biroul directorului. Fusese acolo de multe ori asa ca stia bine drumul dar nu stia parola.
-Of... am nevoie de un Prefect, spuse cu naduf incepand sa caute pe cineva si sa il forteze sa ii spuna parola.

• Carsten ramase in intuneric,pregatindu-si un plan in cazul in care Odette l-ar fi tradat. Privi apoi ferestrele Hogwarts-ului,realizand ca lumina nu prea mai era aprinsa in nici o incapere. Se apropie de castel cu pasi marunti,numarand fiecare secunda. Ea era acolo,singura,sau poate cu alte persoane,depinde de planurile ei. Nu avea incredere in ea prea mult dar era singura persoana pe care o cunostea,singura persoana pe care o mai avea pe lume,la care mai tinea. Si una din putinele care se mai aflau la Hogwarts.
  
  Jobenul avea sa il ajute foarte mult,in special daca ar fi fost cuminte si l-ar fi recunoscut. Spera sa il recunoasca,desi nu se mai vazusera de vreo 13 ani. Ce numar norocos! Dar la ce se gandea? Era doar un obiect,cum sa aibe memorie? Important era sa se concentreze asupra lui Odette. Acea vrajitoare i-ar fi putut oferi multe batai din cap.

Isi trase gluga pe cap si incepu sa caute un Prefect dar nu dura mult. Era ora la care Prefectii misunau ca furnicile dupa zahar. Zari o fata si se furisa in spatele ei prinzand-o de par si punandu-i bagheta la gat. Aceasta icni speriata.
-Shhh! Cred ca mai ai multe de realizat deci vrei sa traiesti, sasai Odette.
Incepu sa o tarasca dupa ea pana ajunsera in fata statuii ce pazea biroul.
-Bun... acum spune repede parola, spuse Odette.
-Nu! striga fata incepand sa se zbata.
-Bravi Cercetasi, rase Odette batjocoritor apoi incepu sa treaca la blesteme.
Reusi sa scoata de la ea parola dupa nici cinci minute de Cruciatus. Zambi malitios si intra incet in birou. Nu era nimeni si insfaca repede Jobenul si iesi pe geam. Putea zbura. Era o abilitate a Devoratorilor. Acum tot ce trebuia sa faca era sa ajunge pe marginea lacului fara a fi observata de Carsten.