Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ Cicatricea lunii

**Lisa Parker** · (This post was last modified: 02 Feb 2012, 23:06 by Lisa Parker.)

OOC: Jur ca nu-ti mai spun nimic de acum. =)) Auzi la ea, discururi nemaintelese! Pai daca nu le intelegi de ce pana mea le mai asculti? Finna

Pana si profu' zice ca sunt buna deci, te rog Cool

(30 Jan 2012, 17:57)Mina Potter Wrote: Desi ar fi preferat mai bine unul dintre acele discursuri psihologice nemaiauzite si nemaintelese de nimeni.

__________________________________________________
Macar se prezentase. E si asta un inceput. JJ nu fusese nicicand atat atat de politicos. Sa dea mana cu cineva? Nici o data! Oamenii pentru el erau doar niste jucarii in mainile lui. Dar cu Mina se purtase asa de frumos... Gata! Nu te mai gandi, ractioneaza, scoate-o de aici!
-C...Cum m-ati gasit? Am facut o voce tremuranda. Ca si cum as fi fost speriata de ei. Macar sa o protejez pe Mina de iresponsabilitatile mele.
-Cu talent, scumpo. Plus ca lasi duhoarea aia de parfum peste tot pe unde mergi. Izbucni in ras. Imi venea sa-i scot ochii si sa ii pun in palma... Dar ce-i drept si eu radeam. Duhoarea era de la parfumul pe care mi-l daruise el.
-Eh, e vina ta, nu a mea.
-Da, poate. Dar ma mir ca inca il mai porti.
Hmm.. Asta chiar e JJ? Era prea glumet. Prea distrat de ceea ce il inconjura. De obicei era era domnul melancolic. Nu avea chef de nimic.
-Si totusi.. Ce cautati aici? Am intrebat uitandu-ma catre Flinn in spate.
-Pe voi 2. venii raspunsul lui, fara nici cea mai mica ezitare.
-Pe cine am omorat? trebuia sa fac o gluma, nu?
-Pe nimeni... Inca.
-Uhm... Adica?
-Iti explicam pe drum. Vei venii cu noi micuta debutanta.
Ce?! Nici nu auzisem bine restul propozitiei. Doar acel cuvant mi-a trecut cum trebuie prin urechi.
-Acelasi simt sec al umorului. Revin la intrebarea mea: cand ai sa te schimbi?
Cat de toanta eram? Eh, nu mai conteaza. Daca continuam sa-i atat cu replici acre poate... Nimic! Ce rezolvam? Poate doar ii infuriam. Era vorba ca vom ramane prieteni. Sau ma rog... Un fel de amici.
Mina! Apropae ca uitasem de ea. Flinn se uita atent la mainile noastre si spuse pe un ton cald.
-Inca sunteti legate, nu-i asa? Da-mi mana.
Mi-o lua intr-a lui si incepu sa o mangaie. Bruno isi facu rapid aparitia langa mine si ne puse mainile intre palmele lui dandu-i la o parte pe JJ si Flinn. Rosti una dintre vrajile alea pe care nu le intelegeam nici o data si brusc durerea incepu sa piarda teren. In scurt timp semnele se dezlipira.
-Mmultumesc Bruno. Am schitat un zambet dulce si a dat din cap.
Mina se uita in continuare la gesturile mele prietenoase cu ei. Parca era pe alta lume.
-Asa, deci ce aveti de gand cu noi? Nu de alta, dar Mina nu vine orice ar fi
-Imi pare rau, dar chiar trebuie sa veniti. Daca te ajuta cu ceva, sunteti in pericol. Si cine Dumnezeu v-a pus sa veniti taman in Padurea interzisa?
Mina se uita la mine... Apoi la ei, pe rand si incerca sa raspunda...

Trecutul bate la usa...

**Mina Fabienne Potter** · (This post was last modified: 31 Jan 2012, 19:03 by Mina Fabienne Potter.)

OOC: Apai du-te tu de aici, ci tot cu profu tau iubit si adorat de romana =)). Faceti un cuplu dragut Happywide

-Ei bine...inepu ea, a cam fost ideea mea.
Totii incepura sa o priveasca pe sub sprancene. Soimita aproape ca se facu mica de rusine insa nu se lasa afectata de acest lucru, si trase aer tare in piept spunandu-le:
-Fratilor, stati calmi, ca nu am patit nimic, Doamne! Si oricum ce v-ar interesa pe voi dac noi am pati ceva. Nu e ca si cum trebuie sa aveti grija de noi sau suntem...
Insa nu apuca sa isi termine propozitia, deoarece JJ se apropie de ea si o privea de parca tocmai spusese o mare prostie, sau in cazul de fata, un mare adevar.
-Cam ai dreptate Mina. Intr-adevar, trebuie sa avem grija de voi, insa mai trebuie sa facem ceva cu voi.
In ochii soimitei incepu sa rasara furia. Nu sti ce doreau acei barbati de la ele, insa nu isi dorea nici in ruptul capului sa afle, sau sa plece undeva cu ei. Si Lisa...Cum o putu trada intr-un asemenea fel? Cum sa nu ii povesteasca o asemenea problema. Insa acum aceste explicatii erau de prisos. Soimita se gandea, ca poate intr-o zi, vor putea discuta despre acest lucru in liniste." Daca mai scapam de aici! isi spuse". Se retrase putin, insa JJ o apuca strans de brat si o trase dupa el. Mina incerca sa se retraga din stransoarea lui, insa fara folos. Acesta o tine ca pe o papusa. Nu putea misca. Se uita disperata la Lisa, stiind in sufletul ei ca prietena ei chiar ar face ceva, daca ar putea. Stransoarea se transforma doar intr-o tinere i momentul in care Mina si cu JJ ajunsera in mijlocul celor doi barbati. JJ o lasa pe Mina in grija barbatului cu numele de Flinn, si se apropie de Lisa, facandu-i semn cu mana incotro sa o ia. Soimita nu stia ce sa faca. Barbatii aceia treceau de la o stare la alta. Mina fu tentata sa isi scoata bagheta si sa ii blesteme insa, ceva o opri.

Isi muta privirea spre cer,vrand sa gaseasca un raspuns la toate ce i se intamplau in acel moment, insa ce gasi nu ii era de niciun folos. Barbatii se stransera in jurul lor, asa incat sa nu mai poata face nicio miscare. Mina incepu sa se gandeasca repede la un plan. Nu avea de gand, dar nici nu se gandea macar, nici nu ii trecea prin cap sa paraseasca Hogwartsul ca sa plece cu un trio de Devoratori ai Mortii necunoscuti. Cand prinse un moment de neatentie din partea barbatului scund si indesat care statea in staga ei, scoase repede bagheta. Urmatoarea miscare fu simpla. Mina il dezarma pe barbat, dupa care il impietri. Flinn si JJ nici macar nu apucara sa desluseasca ce se intamplase in urma cu un minut, deoarece Mina statea acum cu bagheta atintita asupra lor. Ei aveau ochii mari de uimire, deoarece nu mai vazusera pe nimeni facand o vraja de dezarmare si una de impietrire asa de repede una dupa alta. Si mai erau si Devratori ai Mortii. Soimita incepu sa rada incet, tragand-o pe Lisa de mana langa ea.
-Dar ce ati patit, dragi domni? Nu ati mai vazut un elev de anul IV care sa faca o vraja Expelliarmus, urmata de o simpla Stupefy atat de repede? Sau ce va socat? Faptul ca am reusit sa va pacalesc? Nu va ingrijorati. Se pare ca am avut doar noroc. Cum am mai spus. Sau poate am mai spus doar in capul meu. Nu va cunosc, nu doresc sa o fac, deci in concluzie, nu merg nicaieri cu voi. Mina ii arunca o privire Lisei. Si nici Lisa nu se clinteste de aici, termina ea.

Unul dintre barbati isi muta piciorul drept putin mai la staga. Soimita il vazu, dar ii dadu impresia ca nu o facuse. JJ statea cu ochii lui de un rosu aprins, un rosu ca focul ce arde in semineu, holbandu-se la Mina. Nu stia ce sa ii zica sau cum sa o faca sa aiba incredere in el. Mina isi trase putin de roba in jos, dupa care i se adresa, de data aceasta lui JJ.
-Ce vrei de la noi? Ce ti-am facut noi tie? intreba ea, asteptand raspunsul.
Barbatul rase.
-Ti-am spus deja. Si eu de obicei nu imi repet cuvintele.
Pe fata Minei se putea citi furia. Bratul drept incepu sa ii zvacneasca foarte tare. Duse mana stanga spre ea, si o aseza frumos peste partea de sus a incheieturii. JJ observa acel gest si schita un zambet semnificativ. Surprinzandu-i privirea, soimita isi retrase imediat mana, asezand-o pe bagheta. Privirea ei se indrepta de data aceasta la Flinn. Acesta parea cu jumatate de metru mai in fata din locul unde il lasase soimita initial. Isi indrepta bagheta spre el, dar acesta fu mai rapid. Se apropie de Mina, prinzandu-i mana cu bagheta la spate, luandui-o din mana si asezandui-o frumos la gat. In acel moment soimita incremeni. In acel moment isi dadu seama cu cine anume avea de-aface. Incepu sa respire sacadat, iar bataile inimii nu mai aveau un ritm normal. JJ lasa mainile in jos, apropiindu-se de Lisa si punandu-i mana in jurul taliei. Zambea.

" Nu pot sa cred ca zambeste! Nu se poate opri macar un minut? Ma enerveaza la culme zambetul lui!. Lisa... scoate-ne de aici!"

**Lisa Parker** · (This post was last modified: 02 Feb 2012, 23:07 by Lisa Parker.)

-Ia mana de pe ea! Ma zbateam sa scap din stransoarea ferma a lui JJ. Daca mai punea un singur deget pe ea l-as fi aruncat in aer.
-N-am sa-i fac nimic, doar sti prea bine.
-Nu conteaza! Doar ia mana de pe ea!
Cand stransoarea lui JJ devenise mai lejera, profitasem de moment ca sa alerg inspre ea. L-am dat pe Flinn la o parte si am luat-o pe Mina in brate tinandu-i capul in umarul meu.
-Chiar nu intelegi ca ea habar nu are cine sunteti? ma rastisem eu la JJ.
-Serios? raspunsul lui venind la fel de taios.
-Foarte serios! Si as prefera sa ramana asa.
Mina se retrase putin si se uita la mine cu ochii inlacrimati, inca speriata de moarte de figura stupida a lui Flinn.
-Tu.. Tu... Chiar ii cunosti? Disperarea de pe fata ei se vedea acum, si mai tare.
-Mda.. Dar nu-ti face griji. Suntem in siguranta in preajma lor. M-am intors catre JJ. Doar ca de aici nu plecam. Mai bine faceti o trecere rapida in revista si restul mai vedem.
-Ma bucur sa vad ca nu ti-ai pierdut increderea in noi. JJ ma scruta cu privirea apoi spuse cu o voce ceva mai blanda care Mina.
-Stai linistita, ultimul lucru pe care l-am face ar fi sa va ranim. Haideti totusi sa ne miscam de aici. Riscam prea mult stand intr-un loc descoperit.
-Dar cine ar avea treaba cu noi? Intrebarea imi veni pe buze fara sa-mi dau seama. Si de obicei aceste comentarii il enervau.
-Nimeni, doar mintea mea bolnava! Nu ma fa sa te iau pe sus... Chiar nu vreau sa dai cu capul de toate crengile posibile. Aprope urlase.
Am inghitit in sec. A luat-o din loc. Mina s-a revoltat si.. au luat-o pe sus. Eh... macar asa nu ami trebuia sa meaga ea.
-Pune-ma jos!!!
-Nici nu am gandesc, draga domnisoara. Stai acolo, ca stai bine. Comenta Flinn cu un zambet amar.
Bruno o luase in fata de cateva minute, cautand un loc sub un copac, ceva in care sa putem sa ne adapostim de frigul noptii.
JJ ma tinu putin mai in spatele grupului.
-Trebuie sa vorbim.
-Acum ti-ai dat seama?
-Nu aveam de unde sa stiu ca ea nu stie de noi. Macar stie de ea...
-Ce sa stie? Curiozitatea isi facea loc in glasul meu tremurand.
-Eh, trecutul ei... Nimic interesant.
Isi incolaci bratele in jurul meu, aducandu-mi o stare de deja-vu. Cu toate astea nu avem de gand sa mai accept vreo scena, asa ca m-am tras putin. El ma stranse ferm si imi sopti.
-Suntem urmariti. Macar o data fi mai diplomata. Mi-o taie asa de scurt incat avusesem senzatia ca nu mai am pamant sub picioare.
-Acum ar fi cazul sa-mi spui cate ceva...'
In fata noastra, Mina se zbatea din toate puterile sa ajunga jos, pe cand Flinn radea in hohote. Acum, imi parea asa de incenta. Parca nu as fi vrut nici o data sa se ajunga la asa ceva. Dar daca si JJ stia ceva... Atunci si Mina avea un mic secret. Sau cel putin asa speram...
Padurea devenea tot mai intunecata. Desisurile fosneau permanent iar singura geana de lumina, luna, nu era prea generoasa. Respiratia greoaie a lui JJ ma infiora. Il simteam langa mine si nu puteam sa ignor dorul de a-l lua in brate si a-l smototci ca pe un ghemotoc. Dar trebuaia sa ma stapanesc... Putin probabil sa imi raspunda la fel sau sa izbucneasca in ras. O prietenie s-a legat intre toti 4. Am stat in acea casa rece timp de 3 ani, iar treaba pana acolo era foarte amuzanta. Avusesem proasta inspiratie sa inchiriez 1 camera dintr-un aparatment cu 4 mari, cat o garsoniera fiercare. Credeam ca or sa vina doar fete. Da' de unde... Incepusem sa-mi aranjez prin dulapurile masive lucrurile cand proprietarul intra agitat pe usa casei, fara sa bata sau sa se anunte. Tine foarte strans niste foi de hartie si se plimba prin camera. Incercand sa ma amuz putin i-am spus ca v-a face o gaura in podea si ca n-am sa platesc pentru reparatii. Asta nu facu decat sa-l enerveze si mai tare. Incepuse sa urle si facut o fata de nemultumit, injurand si dojenindu-ma ca n-am facut curat. Aducea niste clineti sa vada casa. In sinea mea ma bucuram enorm de companie. Locul ala imi dadea fiori.
Insa in loc de fete, in fata usii au aparut 3 barbati inalti, masivi si cu fete interesante. Erau imbracati destul de sobru si aratau de parca erau gata-gata sa-l omoare pe bietul proprietar care se agita, rasucindu-se prin camera. Nu le-a luat mult sa hotareasca daca vor ramane sau nu. Mai mult le-a luat sa decida care era camera cui. In acel moment m-am gandit la niste bieti absolventi care se purtau ma copilareste decat elevii abia admisi. Eh, absolventi si erau... Dar nu o aratau. Nu i-am lasat sa stie ca sunt acolo ca sa pot asista la discutiile aprinse pentru camere. Nu aveau cine stie ce bagaje dar vrafurile de carti intreceau orice limita. Isi comandasera pana si rafturi in plus...
Nu ne-a luat mult sa devenim cei mai buni prieteni. Eram un fel de gasca de scoala mijlocie care faceau totul impreuna, inclusiv bataile cu perne sau gustarile de la miezul noptii. Nimic nu se putea compara cu armonia din casa. Toate erau la locul lor, fiecare isi asigura curatenia si confortul, iar holul si sufrageria erau la comun, fiecare cu cate o sarcina bine pusa la punct.
Al 2-lea an trecuse la fel de repede, doar o mica schimbare isi facu loc. Peretele dintre camera mea si a lui JJ disparuse brusc. In rest totul ramase la fel, aceeasi rutina de dimineata, aceeasi ordine la baie, acelasi parfum permanent, aceleasi mancaruri gatite ca meniuri pe saptamana, acelasi iesiri la pizza...
Certurile mele cu JJ erau mereu suportate de saracul Bruno, iar increderea mi-o recapatam doar privind in ochii lui Flinn. Nu mai puteam spune ca ii simteam ca pe proprii frati. Insa obiceiurile nu se schimbarasera aprope deloc.
Ultimul an fusese cel mai greu. Inceputul lui mersese ceva mai stangaci, dar sfarsitul fusese un dezastru. Nimic nu-si mai avea locul, nimic nu mai avea rost. O iesire nevinovata la o cafea se transforam in scandal, si nu, nu eram eu cauza. Se parea ca cei 3 nu se mai suportau intre ei. Mereu aveau ceva de ascuns, mereu plecau pe furis care pe unde apucau ca sa iasa din cosmar.
O adiere de vant ma trezi din amintiri si ma facu sa constientizez mai tare prezenta lor. O geana de teama tot aveam, indiferent cat de familiare imi erau fetele lor. Avusesem mereu incredere in ei. Chiar si in cele mai grele momente.
Acum priotitatea mea principala era Mina care se zbatea pe umarul lui Flinn de parca era o gaina ce urma a fi taiata. Ma bufni un ras isteric si aproape ca ma prapadisem pe jos. Ceva imi era foarte cunoscut la aceasta scena. Un deja-vu total.

Memorie nelimitata.
__________________________________________________
OOC: Scuze pentru inca un post mai kilometric ca de obicei dar pot sa iau si un megafon si tot un ma aude somnul... :| Si pentru eventulele greseli... Scuze, ma dor creierii!

**Mina Fabienne Potter** · (This post was last modified: 02 Feb 2012, 00:57 by Mina Fabienne Potter.)

OOC:Mi somn de moooor!!!=)) si tu ma pui sa stau treaza toata noaptea. Sa-ti fie rusine!! Finna

=))

Mina se simtea ca prinsa in cusca. Simtea ca mai are putin si explodeaza de furie. Se pare ca barbatul acela, Flinn, nu se lasa distras catusi de putin de gesturile pe care le facea soimita. Pumnii cu care facea Flinn cunostinta nu il afectau deloc. Mina se imcrunta si se gandi sa renunte, deoarece vazu ca nu are nicio sansa impotriva acelui barbat. " Cat tupe pe capul lui1 se revolta Mina. Mai are si tupeul sa rada in hohote. In ce problema fara iesire m-am bagat? ". Soimita scurta cu privirea Padurea Interzisa, partea la care avea acces, deoarece stand asa "frumos, si confortabil" pe umarul domnului Flinn, tot ceea ce putea vedea era in spatele lor, adica spatele Padurii. " Spatele padurii. Hmm, de unde le scot?", zambi ea in sinea ei. Insa cand facu acest lucru, o zari pe Lisa care era in spate de tot impreuna cu JJ. Aratau de parca purtau o conversatie amicala, pe scurt aratau ca niste prieteni foarte, foarte vechi, care se cunosc foarte bine unul pe celalalt. Intoarse capul putin in fata, ca sa vada daca acel barbat mic de statura mai este in fata lor, si intr-un final il gasi. Statea la poalele unui copac. Mina se gandi pe moment la un plan. Planul consta in evadarea lor de acolo. Isi muta privirea la Flinn, si isi scoase incet bagheta din buzunarul robei. Ochii ei albastrii incepura sa sclipeasca intr-un mod malefic, si pe fata ii aparu un zambet micut.
-Stup...
Vraja insa nu avu efect, la fel ca si planul Minei. Flinn o prinse dintr-o miscare de mana si ii lua bagheta ascunzand-o in buzunarul robei lui, dupa care o trase mai aproape de el pe soimita, ca sa o poata supraveghea mai bine, in caz ca isi mai doreste sa fuga.
-Chiar credeai ca suntem atat de naivi? intreba el, ridicandu-si o spranceana si zambind strengareste.
Mina se uita la el mijindu-si ochii, lucru ce il facu pe Flinn sa izbucneasca intr-un hohot de ras. Stand cu mainile incrucisate la piept, soimita si le desprinse incet, pastrand contactul vizual cu Flinn. Nu stia ce i se parea lui asa amuzant, asa ca se gandi sa il intrebe, acesta fiind lucrul cel mai rational:
-Ce este asa amuzant, ca eu nu inteleg? intreba ea, tragandu-si putin de roba in jos, si privindu-l din nou, de data aceasta cu o figura mai serioasa.
-Tu, veni raspunsul lui.
Soimita se asetepta la orice, insa nu la asta. Ea? Ea era amuzanta? Lui i se parea ca ea este amuzanta? Ce i se parea asa amuzant la fata ei? Cata... Nici nu gasea un cuvant potrivit pentru ceea ce dorea sa exprime.
-Ti se pare tie ca eu am fata de ceva amuzant? Ca mie, sincer nu. La ultima verificare in oglinda, aratam chiar bine, raspunse ea, indignata.
Insa Flinn, izbucni si mai tare in ras, facand-o pe soimita sa caste ochii la el. Nu stia ce era in neregula cu el, dar nici cu ea. Era pornita sa afle ce vazue el amuzat la ea, si nu avea sa se lase pana ce nu afla. Flinn se opri putin din ras si o trase pe Mina dupa el, inspre barbatul cel micut care statea sub copac. Acesta ii facuse semn cu capul in dreapta si Flinn se indrepta inspre acel loc, luand-o pe Mina din nou pe sus. Incepu sa mearga din ce in ce mai tare, pana se opri in fata unei colibe de marime mijlocie. Flinn o puse pe Mina langa el, avand insa grija sa o tina cu o mana de brat, ca sa nu incerce sa fuga. Mina se holba la acea casuta, care dupa parerea ei parea bantuita si in primul rand...parasita. Nu stia daca avea dreptate sau nu, dar chiar nu dorea sa intre sa afle pe pielea ei. Nu ii placeau chestiile horror. In jurul casutei, erau vreo zece doisprezece brazi, si acestia aratau de parca ar fi fost atinsi de spiritul de Halloween. In peisaj cu casuta aratau bestial, nu avea ce sa le comentezi, ce sa le bagi de vina. Soimita isi intoarse capul si vazu ca Lisa, JJ si barbatul acela micut, Bruno, erau chiar in spatele lor.

JJ se apropie cu pasi repezi de Flinn, spunandu-i ceva la ureche. Mina nu putu auzi ceea ce ii spusese vampirul prietenului sau, insa stia ca nu era de bine, deoarece in momentul in care termina de transmis, ii arunca o privire scurta si rece soimitei. Mina se cutremura sub privirea lui, si se intoarse spre Lisa. Insa cand dori sa plece de pe loc, Flinn o prinse de maneca robei, tragand-o inapoi. Ii facu semn cu capul. " Nu, nu, tu nu pleci de aici!" parca spunea privirea lui. Se intoarse insa fara prea multa tragere de inima si trase aer adnc in piept.
-Te poftesc inauntru, domnisoara Mina.
-Adicaaa? intreba ea, aratand speriata cu mana inspre casa care parea ca mai are putin si se darama. Fara suparare, dar eu nu intru acolo, schita ea un zambet, care spera ca o va scoate din incurcatura. Flinn o privi un moment ciudat, apoi isi muta privirea urgent spre JJ. Soimta il vazu co coada ochiului cum da afirmativ din cap, daru stia la ce anume. Urmatoarele minute insa ii fusesera raspunsuri. Flinn o lua pe sus, ca mai devreme, si o duse in casa. Mina se uita disperata la Lisa, sperand ca aceasta va face ceva, insa se pare ca era legata de maini si de picioare. Prezenta lui JJ o facea sa se poarte ciudat. Asa gandea Mina. Nu stia daca se inseala sau nu, dar asa credea ea, si ar trebui multe motive solide care sa ii spuna ca ceea ce spune ea este complet gresit. Era prinsa undeva intre ei, si nu avea sa scape prea usor.

**Lisa Parker** · (This post was last modified: 04 Feb 2012, 02:14 by Lisa Parker.)

It’s getting faded too long
Got me on this rolling stone
So I take another hit
Kill another serotonin
With a hand full of beans
And a chest full of weed
Got me singing bout a bitch
While I’m blowing out my steam
Yea I know I got my issues
Why you think I f-ckin’ flow?
And I’ma keep on smoking ’til I can’t hit another note

Ma pirdusem in departare, undeva intr-o lume a mea, fara paduri si creaturi, fara cele mai infricosatoare sunete posibile.
un tipat afundat ma trezise. Mina, evident. Tipa din toate puterile si se zbatea sa nu intre in casuta darapanata pe care o alesesera baietii drept ascunzatoare. Intra usor intr-un peisaj de Halloween si Mina nu era de acord cu asta. In fine, pana la urma a intrat, de voie, de nevoie in casuta.
De langa mine, JJ ma indemna sa intru si eu. Nu am ezitat, stiind ca Mina avea nevoie de calmante puternice ca sa nu-si mai exerseze pumnii pe Flinn.
Interiorul era la fel de reusit. Panzele de paianjen atarnau in voie, praful era la el acasa iar podeaua scartaia si fara sa o atingi. O masuta veche statea daramata in mijlocul camarutei. Pe langa ea 3 cescute de cafea sparte si undeva in spate o canapea rantuita si prafuita. Ferestrele erau sparte dar nu erau prea generoase cu lumina care incerca sa le strabata. Am simtit cu mi s-a uscat gatul.
Mina inca se agita pe umarul lui Flinn, o scena de nedescris. Insa cum a atins podeaua cu varfurile picioarelor a luat-o la goana inspre usa unde l-a doborat pe Bruno si a iesit. Cel mai probabil s-a ascuns dupa primul copac promitator gasit.
Eu in schimb am ramas privindu-l pe JJ absenta.
-Nu te obosi. Nu va fi usor sa o faci sa stea locului. E prea impulsiva. Si mult prea desteapta ca sa se ascunda intr-un loc evident.
-Am eu metodele mele. Schita un zambet sec si iesi pe usa.
Am tras aer in piept, incercand totusi sa nu ma sufoc cu mirosul de vechi care ameninta cu invadarea. Flinn se aseza undeva intr-un colt, pe ceva ce ar fi trebuit sa fie un scaunel de lemn. Era mai subtire la baza si mai gros sus, insa nu ameninta cu nimic. Mi-am facut loc langa el si l-am fulgerat cu o privire, in timp ce Bruno iesi sa il ajute pe JJ. Am mai tras o gura de aer si m-am pregatit pentru cea mai stupida intrebare.
-De unde stiati de cicatrice?
-De la cel care a provocat-o. Un zambet i se ivi la coltul gurii dar nu era chiar cel mai sincer ajutor.
-Mm-ati urmarit? Tremurul vocii imi dadea de gol ngrijorarea.
-Da.
Mi se taiase rasuflarea. Picioarele devenisera de plastelina. Corpul imi era greu si simteam ca eram gata sa cad.
-De ce? Nu mai sunt surioara naiva si prostuta de care trebuie sa aveti grija. Pot sa fac curat si singura in urma mea.
-Pana acum nu ai reusit. De ce nu ne lasi sa incercam macar? Oricum nu prea ai de ales.
-Ba am. Mereu am. Eram furioasa si fara vreun chef...
-Nu, nu ai. De ce esti asa de incapatanata? Mereu vrei sa rezolvi totul singura. Mereu esti numai tu. Restul nu conteaza.
-Ba nu e adevarat...
-Ba da si sti asta foarte bine. Nu mai nega.
Nu mai aveam sansa de scapare. Trebuia sa suport morala. Eh, asta era. O meritam.
-Esti o imprevizibila si jumatate. Nici o data nu stim la ce sa ne asteptam de la tine. Si se presupune ca dupa atata vreme ar trebui sa te cunoastem ceva mai bine.
-Putem sa inchidem subiectul? Ok, am inteles, sunt ciudata. Asta e.
M-am ridicat in picioare, inca nesigura pe ele, si am continuat sa sa merg. Am iesit afara si am respirat inca o data aerul curat al diminetii. Rasaritul era super. Nuante de rosi si portocaliu imi invadau ochii si imi dadeau o senzatie placuta.
Mi-am plimbat privirea prin jur. Nici urma de JJ sau Mina.

Caracter ascuns.

**Mina Fabienne Potter** · 04 Feb 2012, 02:55

Mina alerga prin padure, folosindu-si talentele de buna ascunzatoare, impotriva celui care plecase dupa ea. Nu apuca sa vada care dintre cei trei baieti o lua la goana dupa ea, dar ceva ii spunea ei, ca vampirul JJ. Nu stia exact de ce, dar asa simtea. Si in plus, ii mai simtea si prezenta aici, in apropierea ei. Copacii inalti din Padurea Interzisa, nu o prea ajutau pe Mina, deoarece nu avea cum sa se ascunda dupa ei fara sa fie descoperita. Bine macar ca era noapte. Insa si noaptea putea sa o dea destul de usor de gol. Inca nu i venea sa creada ca fugise de acolo, si o lasa pe Lisa, in mainile lor. Cine stie ce aveau sa ii faca. Si inca un lucru grav. Cine stie ce ii vor face ei cand o sa o prinda." Daca, ma vor prinde. Acesta este cuvantul de baza, isi spuse ea", schitand un zambet. Incepu sa alerge cat o tineau picioarele, cand roba i se agata intr-o ramura de copac. Mina trase de ea, si din pacate aceasta se rupse. Si nu numai putin, acum era numai buna de aruncat. Lua bucata rupta de pe jos, si mormai un " Fir-ar!". Arunca materialul si isi scoase din buzunar o gentuta ica, pe care o deschise, scotand din ea, o bluza de culoarea piersicii, si o pereche de pantaloni negrii. Se schimba repede, avand grija sa se aranjeze putin, chiar daca era in Padurea Interzis, si incerca sa scape din mainile unor barbati necunoscuti. Bluza avea un decolteu mediu, si se mula perfect pe corpul Minei. Umarul drept ii era dezgolit, iar ea incerca sa il acopere. In zadar insa. Bluza nu statea numai cum vroia ea. Ofta prelung, dupa care arunca roba langa cea mai apropiata groapa care o gasi. Isi trecu mana prin par, dupa care se opri brusc, simtind un val rece care o cuprindea. Era atat de rece, incat si florile ar fi putut ingheta. Mina se intoarse putin, si isi dadu seama ca la doar cativa metrii in spatele ei, statea un Dementor. Acel prim soc, o faci pe Mina sa scoata un tipat. Se dadu inapoi, cat putu de repede, insa Dementorul se apropia de ea in cel mai rapid mod. Simtea cum i se face rau, cum toata fericirea din corpul ei o paraseste, cum mai are putin si o sa simta patul moale al padurii, cum...
Insa nu mai apuca sa se gandeasca la nimic, deoarece o lumina orbitoare il lovi pe Dementor si acesta disparu. Mina incerca sa deschida ochii ca sa vada cine o salvase, insa nu vedea nimic de Patronusul care statea in fata ei, stralucind mai tare decat soarele. Se stradui din nou sa vada cine o salvase, si il vazu. Era acolo. O gasise. JJ.
Acum era sansa ei sa plece, pana nu se apropia si mai mult. O lua la fuga din nou prin padure, cand o mana catifelata si mare o prinse de bluza unde umarul ii era acoperit si o izbise cu putere de copac. Mina simtii cum isi peirde respiratia pentru cateva momente, aceasta revenindu-i putin cate putin. JJ, se apropie de ea, astfel incat fetele lor erau la mai putin de cativa centimetrii disstanta. Mina se uita in ochii lui. Erau de un rosu sangeriu, insa ceea ce gasi in ei, nu ii placu deloc. Furie. Era furios, ca plecase, era convinsa de acest lucru. Insa nu stia cum sa il calmeze, nu mai avusese niciodata de-a face cu un vampir care aproape ca statea bot in bot cu ea. Ii simtea respiratia calda pe fata. Incepea sa se piarda in ochii lui, pana cand el o impinse mai tare in copac, astfel aproape lipindu-se de ea. Mina incerca sa il loveasca unde apuca , insa mana lui i-o prinse pe a ei, si o tinu strans. Se uita la el cu ura, gandindu-se intre timp cat mai avea de trait.
-Da-mi drumul, il ruga ea.
-Nicio sansa, veni raspunsul lui, in timp ce isi trecea nasul peste gatul ei. Ai un miros foarte placut. Sunt curios... Sangele tau miroase delicios...Daca as putea gusta putin...
-Nu! tipa Mina, incercand sa se traga, dar mainile lui o tineau imobilizata.
Se uita mai atebt la ea, si cand vazu cum ete imbracata schita un zambet.
-O tinuta nu prea potrivita pentru situatia in care te afli, nu?
-Situatia in care ma aflu? Da, as putea spune ca ai dreptate, dar...
-Esti singura intr-o padure, cu un vampir care mai are putin si cedeaza tentatiei de a se infrupta din sangele tau.
Mina inghitii in sec, si isi feri privirea. Incerca sa se desprinda din stransoarea lui, privindu-l in ochii, si vazand cum furia il cuprinde din nou.
-De ce ai fugit? intreba el pe un ton furios.
-Pentru simplul apt ca nu va cunosc, nu stiu ce vreti de la noi, si chiar nu am de gand sa plec cu voi nicaieri.
JJ izbucni in ras, dar nu era deloc amuzat. Slabi stransoarea si ma prinse de brat, de data asta putin mai bland.
-Haide, sa mergem, ii spuse el, uitandu-se in spate, ca sa vada daca fusesera urmariti.
Mina ezita un moment, dupa care se opuse cu vehementa.
-Nu! ridica ea o spranceana.
JJ se holba la ea, ca la felul paisprezece.
-Poftim? Ce ai spus? Mi s-a parut ca nu am inteles prea bine.
-Am spus nu. Punct. Un nu mare, clar si raspicat. Nu!
JJ se opri pentru un moment, dupa care pe fata lui aparu mirarea. Mina vazu ca ochii lui rosii fermecatori ii stralucesc ca focul.
-Nu? repeta el. Atunci cred ca nu imi dai alta solutie, decat sa te iau cu forta.
Mina nu mai putu spune nimic, deoarece JJ o lua i brate si incepu sa fuga cu ea prin padure. Stand la el in brate, ii putea simti mirosul Miroasea foarte frumos, si stand acolo in bratele lui, se simtea cumva protejaa. Insa ea nu va recunoaste niciodata acest lucru. Si chiar ii placea acolo. Ii puse o mana pe brat si ii surpinse privirea.

Cand ajunsera in fata casutei, JJ o puse jos si se intoarse cu spatele la ea. Mina se opri in fata casei, nemaifacand niciun pas. JJ isi intoarse putin capul si vazu cum statea. Intr-o secunda fusese langa ea si ii spuse pe un ton enervat:
-Sa nu mai faci niciodata asa ceva, ai inteles? Putreai sa mori acolo, sau cine stie ce ti se putea intampla. Ce faceai daca nu ajungea eu? Cum te aparai de Dementor? Nu intelegei, ca trebuie sa am grija de tine, nu sa te omor?
-Da? Dovedeste-o! se trezi Mina ca tipa la randul ei. Si in legatura cu Dementorul, ma descurcam. Daca nu apareai tu imi scoteam baghe... Mina isi aduse aminte in momentul acela ca bagheta era in buzunarul robei lui Flinn. Isi lasa privirea in jos, cateva secunde dupa care si-o ridica cufundandusi-o in a lui JJ. Acesta trecea incet de la starea de nervozitate, la calm incet.
-Asa cum spuneam. Acum te ro sa intri inauntru, ii facu semn cu mana.
Mina chiar nu avea ce face. Trebuia sa asculte de el. Momentan nu avea alta soluit. Ofta si se apropie de usa. Urca scarile, iar JJ ii deschise usa. Ii arata cu mana spre camera spunandu-i:
-Fabienne.
Nimeni nu ii mai spuse asa, de la moartea bunicii ei. Nu prea multa lume stia ca pe ea o mai cheama si asa, insa din partea lui nici u se astepta la asa ceva. Era ceva complet ciudat. Il privi, facand ochii mari, dar singura explicatie care o primi de la el, fu un zambet.

**Lisa Parker** · (This post was last modified: 04 Feb 2012, 18:54 by Lisa Parker.)

Plimbarea scurta imprejurul casutei ma ajutase. Luasem o gura de aer si in acelasi timp facusem o scurta trecere in revista a posibilelor "evadari" in caz de ceva. Indreptandu-ma catre casa ii vazusesm pe Mina si JJ la usa. Acesta o poftea in casa. Dupa ce a intrat si-a atintit ochii asupra mea. Un om normal nu ma putea simtii de la distanta aia, dar el fiind un vampir putea forte bine sa se joace cu semturile lui.
Acum se apropia de mine, usor dar sigur. Imi arunca o privire fulgeratore si ma trase de mana inspre padure. Nu, ma tarase mai exact.
-Asteapta, nu pot sa alerg ca tine!
-Ba da, poti. In vocea lui se citea furie... Si poate putina disperare.
Cred ca facusem mai mult de un kilometru de la casuta. Ne oprisem undeva langa un copac si, in timp ce eu imi odihneam plamanii langa el, JJ se plimba furios pe langa mine.
-Nu pot sa cred ce eram in stare sa fac!
-Ce s-a intamplat acolo?
-M-ai omora daca ti-as spune.
-Destul de probabil. Dar tot vreau sa stiu. In coltul gurii i se ivii un zambet strengar si in ochii ii aparu o stralucire.
-Mai aveam putin si o storceam de tot sangele pe care il avea. Simteam cu picioarele ma lasau, incetul cu incetul, ma prabuseam pe iarba. Noroc cu copacul de care sa ma sprijin. Cand ma vasuse ca ma albisem la fata se ingrijora si ma trase langa el.
-Stai linitita, m-am oprit la timp.
-Nu pot sa cred ca ai facut una ca asta!
-Ma provoca. Si-a pierdut roba pe dracu' stie unde si a ramas intr-o bluza decoltata cu un umar gol!
-Nu conteza! E un copil... Nu stie de toate astea. Probabil ca vocea imi tremura caci imi sprijinise capul de umarul lui. Era cald. Foarte cald, de parca era un calorifer dat la putere maxima. Eram gata sa-l intreb de ce. Dar stiam deja.
-Sa nu mai faci cat traiesti! Chiar daca era bine si cald, simteam nevoia sa ma departez.
-Linisteste-te. Voi fi cuminte.
-Sper pentru binele tau...
Brusc, tot corpul lui incepu sa zvacneasca.
-Sa nu-mi spui ca... Insa nu apucasem sa termin propozitia ca mi-o taie scurt:
-Ba da.
-Din cauza ei?
-Da, sangele ei miroasea foarte bine. E pur. Si dulce, pot sa fac pariu.
-Termina!
-Gata, gata.... Dar nu pot sa-mi stapanesc asta. Imi arata bratul, de pe care ridicase putin maneca. Toti muschii zvaneau de parca erau gata sa iasa afara.
-Ce ar trebui sa fac? Nu am mai trecut prin asta de cand eram un copilas...
-Nu prea multe. Doar 1 lucru.
-Dar... Nu pot. Chiar nu puteam. Mai facusem asta inainte. Insa mereu ma sfarsea,chiar daca se oprea la timp. Lua toata vlaga din mine si nu-mi permiteam asta acum.
-Nu am alta idee. Dar oricum nu te-as forta sa faci asa ceva.
Dar nici eu nu-l puteam lasa in starea asta. Si din nou imi citit gandurile:
-Linisteste-te. O sa fiu bine in cateva minute. Insa tot vroiam ceva de la tine.
Se apropie de mine si ma stranse cu putere de umeri. Isi lipi buzele de ale mele. Ii zimteam corpul cum tremura. Brusc, se dadu inapoi.
-Nu pot!
-Ce s-a intamplat? inca ametita fiind.
Nu-mi raspunse. Doar o luse la goana prin padure. In directia opusa casutei.
-Nu ma poti lasa aici! Nu stiu drumul inapoi, mintisem eu, crezand ca-l pot aduce inapoi.

Ajunsa in fata casei, usa era proptita. M-am apropiat si am incercat sa o deschid, insa fara succes. De partea cealata Flinn spuse cu o voce ragusita:
-Lisa? Am raspuns fara ezitare si mi-a deschis usa.
-O Doamne, ce s-a inamplat cu tine? Unde e JJ?
Ma uitam nedumerita la el si atunci continua.
-Ai parul ciufulit si e plin de frunze. Privirea ii cobora pe picioarelele mele si scoase un racnet. Si esti toata zgariata! Ce naiba ai facut?
-Nimic...
-Pe naiba! Uita-te la tine cum arati. Parca ai trecut printr-un razboi! Si nenorocitul ala unde e? Sper ca nu te-a lasat singura prin padure!
-Dar nu el...
-Nu minti! V-am vazut indepartundu-va de casa.
-N-am facut nimic! Ma rastisem destul de bine la el caci isi pierdu orice urma de furie din ochi. Continua pe un ton bland.
-Bine, te cred. Intra inauntru. Se face rece deja.

Pe canapeaua rantuita, Mina statea cu capul intre maini, privind in gol. Cand ma vazu se ridica in picioare speriata de infatisarea mea.
-Ce s-a intamplat cu tine? Vocea inca ii tremura.
-Nimic, stai linistita. Am dat o tura prin imprejurimi si am cazut intr-un tufis. Am incercat sa rad pentru a-mi face minciuna mai credibila.
-Of, mereu faci cate o chestie?
-Cam da. Acum radeam amandoua in hohote, in timp ce Bruno se uita la noi nedumerit.
-Buna, nu te-am vazut.
-Buna. Nu e nimic. Am tras un pui de somn, nu aveai cum.
-Auziti... Voi mereu sunteti asa? Adica trupa asta a voastra... Mereu e asa de tacanita?
Hohotele de ras se raspandeau in toata casa. Insa eu inca eram ametita si tremuram. Imaginile nu-mi dadeau pace. Amintirile ma rascoleau.

Bucatica de viitor.

**Mina Fabienne Potter** · (This post was last modified: 08 Feb 2012, 16:03 by Mina Fabienne Potter.)

Mina nu stia ce facuse Lisa in padure cu JJ, dar avea ea o vaga impresie ca nu facusera ceva bine deoarece Lisa arata ca si scoasa din fan. Parca in urma cu cateva minute se aruncase in fan si se jucase acolo cu JJ. Mina schita un zambet, deoarece stia ca acel lucru nu era posibil. Se uita prin camera. " Hmm, arata destul de ok ", isi zise ea. Scurtand asa cu privirea prin camera, ateriza direct in ochii lui Flinn. Acesta statea cu capul in maini si o privea. Mina simtii cum un val de caldura o cuprinde si cum se inroseste din cap pana inpicioare. Nimeni nu o mai privise asa pana acum. In colturile gurii lui se zari un zambet strengaresc. Fata nu isi cinti privirea dintr-a lui. Ochii lui straluceau si se vedea ceva in ei. Ceva pe care Mina nu il putea citi. Era foarte curioasa sa afle ce anume insemna acea sclipire ametitoare. Dupa felul in care o privea Flinn, Mina isi dadu seama ca se simtea dezbracata. Brusc gandul ii fugi la Darkason, si isi muta privirea. Oare ce facea el? Se intreba el oare unde disparuse ea? Oare va face tot ce va putea ca sa o caute? " Nu! Nu vreau sa ma caute. Nu vreau sa ii fac probleme." Isi lasa ochii in jos si trase aer in piept. Trase putin in sus de bluza care nu ii acoperea umarul si se mai uita inca o data la Flinn. Acesta inca o tintuia cu privirea. Mina se ridica si incepu sa se plimbe prin camera.
Trase o linie cu degetele pe o masa unde domnea praful, dupa care mana i se odihni pe un casetofon. Zambi i sinea ei deoarece trecu mult timp de cand nu mai ascultase muzica, si apasa pe primul buton. In momentul in care muzica incepu sa rasune in camera, toate capetele se intoarsera spre ea. Mina ii ignora si se opri in momentul cand gasi o melodie care sa ii placa. Se aseza din nou pe canapea, intre Lisa si Bruno, si le zambi la amandoi. Nu stia la ce sa se gandeasca, si se gandi sa asculte versurile melodiei.

I was just a girl, in the fantasy
Dreamin that you would be good for me
But now I see your greed
Now that I bleed
This time I'm gonna go set you free

Nothing you do, no nothing you say
Is gonna take the damage away
Oh, nothin you do, no nothin you say
Is gonna take the bruises away

Bit bit bitten of
fYou've bit bit bit bitten off
More than you can chew
I I'm getting rid of you
I I'm
Get get get getting rid of
Get get get getting rid of traces of
Traces the traces, the traces of you.

Ceva o facu pe Mina sa isi ridice privirea si sa se uite atenta la Lisa. Aceasta statea impietrita pe canapea si privea undeva in gol. Insa cand Mina se uita la locul unde privea prietena ei, vazu ca de fapt, ea se uita la Flinn, si acesta o privea in acelasi fel. Mina se holba la ei pentru un moment, si vru sa ii intrebe ce se intampla insa se abtinu. Nu stia ce raspunsa va primi si nu stia ce rani va deschide. Daca va deschide. Vedea cum Flinn o priveste cu privirea aceea de " Iarta-ma!", insa reactia ei fu chiar tulburatoare. Se ridica in picioare, il privi pentru un moment dupa care dadu din cap si iesi pe usa afara. Primull instinct al Minei era sa plece dupa ea. Se ridica de pe canapea, in acelasi moment cu Flinn si se apropie de usa. Acesta o prinse de incheietura mainii si se uita la ea cu ochi rugatori.
-Nu are niciun rost! sopti el.
-De ce? a intrebat Mina. Ce se intampla aici?
Flinn se uita in jos, si cand isi ridica privirea, se putea zari putina furie in ea.
-E ceva ce nu cred ca te priveste, Fabienne.
Mina ramasese nemiscata un moment. " Fabienne? De unde imi stiu ei acest nume, si de ce il folosesc?"
-Si daca ma priveste, a intrebat ea, cu sufletul la gura, pentru ca Lisa imi este prietena si chiar vreau sa stiu ce are pe suflet. Tu nu ma poti opri sa nu aflu, zbiera ea.
Strigatele ei il facura pe Bruno sa se uita chioras la ea. Nu il baga in seama, axandu-se doar pe Flinn. Acesta ii ascundea ceva fetei, ceva ce el dorea ca ea sa nu afle, din cine stie ce motive. Mina dadu sa se intoarca, dar Flinn o stranse mai tare de incheietura si o trase mai aproape de el. Fosta soimita incepu sa respire sacadat. Era atat de aproape incat ii simtea parfumul. Mirosea foarte bine, si isi dorea sa mai stea asa aproape de el, dar se trase si se apropie de usa. Flinn o urmari indeaproape si striga si el la randul lui, gesticuland cu mainile:
-De ce nu vrei sa o lasi balta?
-Sa o las balta? Sa o las balta? intreba a doua oara, mult mai furioasa. E prietena mea omule! Nu pot sa stau si sa privesc cum sufera, din cine stie ce motiv.
-Dar acesta este un subiect foarte delicat si nu cred ca te priveste.
-Gresesti! Orice are legatura cu ea ma priveste.
Flinn isi puse mainile in cap.
-Cum o sa te conving sa stai naibii aici?
Mina isi ridica o spranceana.
-Pai, nu prea poti. Daca mi-am pus ceva in cap, lupt pentru el pana la sfarsit.
Acesta isi intoarse privirea spre ea, si o privi intrebator pentru un moment. Dupa care isi muta privirea si se intoarse cu spatele.
-Dar ce este atat de important si delicat incat nu puteti sa imi spuneti? se holba ea la el, asteptandu-i raspunsu. Insa el se apropie de masuta si dadu cu mana peste o vaza care se sparse instantaneu. Mina se trase cativa pasi inapoi, si se sperie. Flinn ii observa gestul si in urmatorul moment o izbi de perete. Incepu sa rasufle sacadat, si inima incepu sa sustina un concert rock. Ii era foarte frica. Nu stia de ce este in stare acest barbat, dar era sigura ca o sa afle in curand. Il zari pe Bruno cum paraseste incaperea, ducandu-se probabil dupa Lisa, si teama ii crescu. Flinn oserva ca fata tremura incontrolabil, si o privi dintr-o data bland si protector. Ii dadu drumul, insa nu se misca din fata ei. Mina inca tremura si se uita la el cu teama. Isi pleca privirea, exact in momentul in care el incepu sa o mangaie pe crestet.
-Fabienne...Imi pare atat de rau, sopti el. Nu stiu ce m-a apucat, te-am ranit?
-N-nu, reusi Mina sa ingane. S-sunt bine.
Maxilarul lui Flinn se inclesta si rabufni din nou.
-Nu! Nu esti bine deloc! Esti speriata, tremuri, esti transpirata toata, si nici macar nu te uiti la mine. Iti este frica de mine!
-S-sunt bine, vorbesc serios!
Insa nu era adevarat. Era foarte speriata, si nu stia ce sa faca. Flinn o trase mai aproape si o stranse in brate. Mina nu stia cum sa raspunda la acel gest. Isi puse mainile pe pieptul lui si incepu sa planga. Lacrimi mari i se prelingeau de pe fata pe gat.
-Shhh, totul o sa fie bine. Imi pare asa de rau! soptea el.
Ii sterse lacrimile cu dosul palmei, si incerca sa o linisteasca. Exact in acel moment Lisa intra pe usa si se holba la ei. Mina nu o vazu cand intra, iar Flinn o stranse si mai aproape de el.

Sfarsitul partii I.

-Topic inchis-

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa « Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / Cicatricea lunii

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ Cicatricea lunii