Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

1 2 3 4 Next »

/ Unexpecting

Unexpecting
Julieta & Hawkeye

... Asa cum ziceam, totul e bine pe la Hogwarts. Am avut prima ora de Studiu al Incuiatilor si prima ora de Transfigurare azi. Presupun ca, in curand, orarul o sa se aglomereze. Stai linistita, totusi, nu voi uita sa-ti scriu saptamanal.
Cam atat momentan. Aveti grija de voi si saluta-l pe tata din partea mea!

Cu drag,
Hawkeye

Colin infasura repede scrisoare si incepu sa o lege de piciorul bufnitei sale. Privi in jur, oarecum uimit de liniste. Nu erau decat cativa elevi in curtea interioara. Prea putin, dar tinand cont ca seara era destul de racoroasa, se putea intelege. Se uita la soarele ce se pregatea usor usor sa apuna. Poate mai erau doua ore pana la asfintit. Poate putin mai mult. Lui ii placea, oricum. Astazi nu mai fusese canicula, iar racoarea era bine venita. Hawk nu intelegea de ce lumea se plangea de asta...
" Gata, Miremel" murmura baiatul cand in sfarsit termina de legat scrisoarea. " Acum zboara si du-i scrisoarea mamei. Si, Miremel... Incearca sa nu mai zbori in oameni de data asta... Stiu ca tie ti se pare amuzant, dar nimanui nu-i place sa se trezeasca plesnit peste fata de aripa unei bufnite. Ok, ai grija si sa zbori cu vantul in spate!" ii ura scurt micii pasari gri si isi inalta mana.
Bufnita isi lua zborul si coti dupa colt, disparand din privirea Soimeanului. Colin ofta si schiopata usor pana spre o banca. Se aseza acolo, hotarat ca nu vroia sa intre, insa nestiind ce putea face.
Se auzi o sunet sec ca de plesnitura in piatra, un ciripit ascutit si o exclamatie de surpriza. ' O, haide, Miremel! Nu din nou!' gandi Hawk si se stramba. Poate ca bufnita lui intrase intr-un perete.

• Isi freca obrazul de patura moale pe care statea momentan. Dormise cateva ore pentru a se reface, toata noaptea statuse sa faca acel plan idiot de lectie pentru zilele urmatoare. Uneori se intreba de ce se angajase ca profesoara? Dar, il primea mereu inapoi. " Pentru ca esti facuta pentru asta." Murmura o voce din interior, dar incerca pe cat se putea sa o ignore. Isi dadu o palma peste frunte cand vazu cat e ceasul. Se ridica rapid din pat si isi alese o pereche de blugi mai largi, care i veneau perfect pe silueta si un tricou cu tenesii albi in picioare.
  
  O lua la pas si iesi din camera in cea mai posibila liniste, restul fetelor dormeau. Incepea sa creada ca ora sapte era un timp bun de dormit pentru toti, iar noaptea fiecare isi facea damblaua prin Imprejurimi sau Hogsmeade. Isi drese glasul si isi puse geanta pe dupa gat, cu bagheta pusa in ea. Trebuia sa o aiba la ea pentru orice eventualitate, nu stiai ce te paste la colt. Deobicei pe ea o pasteau tot felu de chestii dure, enervante si mai ales Devoratorii care o sacaiau mai mult in ultima vreme decat era posibil, era cu moralul la pamant de data acesta, desi acesta urca rapid cand il intalnea pe Artimei.
  
  Observa brusc cum prin Imprejurimi o bufnita se izbi de o piatra imensa de acolo. Se repezi spre ea si observa ca se lovise la aripa, o lua si o aseza pe iarba observandu-i rana mica, dar totusi dureroasa. Isi scoase bagheta si o vindeca rapid zicand o vraja, apoi o lasa sa zboare aceasta punanu-se intai pe umarul ei si incepand sa se frece de obrazul ei in semn de multumire.
  - Nu ai pentru ce, micuto.

Colin se ridicase si se indrepta spre coltul unde disparuse bufnita cat de repede putea. Cu un gest iute, verifica buzunarul hanoracului si stranse bagheta neteda intre degete.
" Miremel?" striga el si se intoarse dupa colt.
Ramase locului, procesand informatiile pe care le privea. Bufnita lui statea pe umarul unei fete, frecandu-si cu recunostinta ciocul de obrazul acesteia. Stia ca era o miscare de multumire, caci asa obisnuia Miremel. Asta si sa-si deschida aripile atunci cand statea in poala lui Colin sau in fata bufnitei unei colege de-a lui.
Se apropie de fata.
" Merule, esti bine?" intreba el si primi ca raspuns un ciripit vesel. Bufnita topai si isi lua zborul, aterizand pe capul Soimeanului. Ciripi din nou, iar Hawkeye zambi.
Isi muta privirea, iar ochii i se marira. Nici nu realizase pe cine avea in fata.
" Do-domnisoara profesoara!" spuse el putin cam tare, uimit sa o intalneasca aici.
Isi pleca usor capul intr-un gest de salut.
" Imi pare rau daca bufnita mea va creat probleme... " Un alt ciripit vioi. " Si multumesc pentru ca ati ajutat-o" zambi Hawk.

• Zambi privind-o pe bufnita, amintindu-si ca si a ei cine stie pe unde se afla acum, trebuia sa ajunga cu un bilet in Franta la matusa ei cat mai repede, spera doar sa se intoarca cu bine. Stia cat de impiedicata era si ca mereu se baga in stalpi sau pereti, doar ca ajungea mereu cu cate o rana mica iar cercetasa trebuia sa i-o curete si sa o aranjeze imediat. Isi drese glasul si tresari in momentul in care un baiat aparu, il recunoscu imediat pe Colin.
  
  Surase si se incrunta instantaneu in momentul in care observa ca el nu o tutuia. Inafara orelor, era aceeasi cercetasa din anul VI care era doar o simpla pustoaica. Nu i placea sa i se adreseze cu "dumneavoastra" sau apelative dinastea. I zambi in continuare soimeanului, amintindu-si cat de activ era la ora ei, mereu avusese o simpatie aparte pentru elevii care invatau bine.
  - Te rog, inafara orelor sunt doar o simpla cercetasa, asa ca te rog sa-mi spui Julieta. Bine, Colin? Si nu-ti face griji pentru Miremel, e in siguranta, probabil ca isi va indeplini sarcina pana la capat.

Colin aproba din cap si zambi.
" Hawkeye" spuse fara sa se gandeasca. " Si inca o data multumesc, Julieta!"
Miremel isi lua zborul, ciufulindu-i si mai rau parul lui Colin. Se roti de doua ori pe deasupra lor, apoi se inalta si disparu in vazduh. Pentru o clipa lunga si tacuta, Soimeanul isi urmari bufnita, contopindu-se in culorile cerului.
Se intoarse spre Julieta si din doi pasi se afla in stanga ei.
" Nu-mi vine sa cred ca dau peste cineva pe afara" glumi el. " E atat de pustiu pe aici incat credeam ca a venit Apocalipsa si eu sunt singurul supravietuitor"
Rase scurt si o privi pe Cercetasa cu coltul ochiului.
" Ce te aduce pe aici?" intreba el curios, caci de, asa era Hawk, curios.
Mainile lui alunecara in buzunarele hanoracului negru si se stransera in pumni. Avea degetele putin cam prea lungi ca sa stea prea comod cu degetele labartate, intinse.
Se intoarse pe jumatate ca sa asculte raspunsul Julietei, desi avea sentimentul ca uitase ceva.

• Dadu absenta din umeri, defapt nu venise pentru ceva anume. Venise doar sa se linisteasca si sa ia putin aer rece, sigur avea sa se inchida in biblioteca mai tarziu si sa citeasca ceva de Sandra Brown sau Sara Owrieg. Isi dadu o suvita de pe ochii mari si accentuati si privi la bufnita care i ciufulise parul lui Colin destul de rau si nu se putu abtine sa nu scoata macar un zambet nevinovat, o observa pe micuta cum se indeparteaza si se ruga sa nu se mai izbeasca de alte chestii, uneori unele dintre situatii puteau fi fatale, chiar si pentru animale.
  
  - Eh, nu am venit pentru nimic anume. Am dormit cam vreo trei ore, la fel ca si celelalte cercetase si apoi am zis sa iau o gura de aer rece. Incep sa cred ca ora sapte a devenit pentru toti o ora de somn si noaptea pentru alergat si aventura. Dar tu? Banuiesc ca se apropie Apocalipsa, nu am mai prea vazut elevi in ultimul timp pe aici si daca sunt sunt doar cativa, vreo trei patru. Si da, vorbesc prea mult, scuze. Murmura ea cu un zambet nevinovat pe buzele rosii, nu de la ruj ci de la natura lor. Julieta nu era genul sa se impopotoneze si si cand mergea la petreceri se machia discret.

Hawkeye isi flutura mainile frenetic.
" Oh, stai linistita! Imi plac persoanele care vorbesc mult! Ma mai opresc pe mine din cand in cand. Sincer, nu vrei sa ma prinzi in zilele mele bune. Vorbesc de parca as fi o moara stricata. Cineva chiar mi-a zis ca-i dau dureri de cap" rase el.
Porni usor inapoi, mergand la pas lejer si incet.
" Eu am venit pentru putina inspiratie... Trebuia sa-i raspund la scrisoare mamei, iar in Turn era totul prea posomorat. Nu credeam ca atunci cand Soimenii dorm, camera de zi devine trista. Mai putin noaptea. Da, noaptea toata lumea se strecoara peste tot, ca niste soricei"
Isi balangani o clipa capul, cu un zambet amuzat pe buze.
" Asa ca am venit aici, unde linistea e mai placuta..."
Isi deschise larg ochii si privi in gol. ' Oh, la naiba!' Isi lovi fruntea usor, ca un fel de pedeapsa pentru cat era de uituc. Cum putuse sa uite?! Noroc cu Julieta ca-l intrebase ce facea pe aici.
" Stai asa, mi-am uitat chitara"
Se grabi inapoi pe banca unde statuse inainte de micul accident al lui Miremel. Colin lasa sa-i scape o rasuflare usurata. Chitara lui inca era rezemata de zid, acolo unde o lasase. O lua in brate si se intoarse ca sa se indrepte spre Julieta.

• Zambi si incepu sa rada, zicand:
  - Inseamna ca avem ceva in comun, si eu vorbesc mult deobicei. Am momente cand sunt o moara stricata, nu ma poti opri decat cu o vraja sau poate nici aia. Insa, chiar as vrea sa te prind in una din zilele bune la curs, imi plac elevii care sunt activi si mereu invata si isi fac temele. Murmura ea, chiar i placeau asemenea elevi, si ea era inca si mergea la cursuri de aceea incerca pe cat posibil sa-si imparta ziua cat mai bine, astfel incat pe timp de zi sa aiba si doua ore de dormit, trebuia sa doarma altfel ar fi aratat ca un zombie.
  
  Isi arcui usor o spranceana, si ea avea o chitara sus in Turn. Luase lectii de chitara de la unchiul ei care era un as in instrumentele muzicale. Mamei ei mereu i placuse ca ea sa devina cantareata si sa stie sa cante si la un instrument. I daduse de ales din miile de instrumente care erau iar ea preferase chitara. De mica avusese o atractie asupra chitarilor si acum stia sa cante destul de bine. Observa fiecare miscare a lui Colin si cand ajunse in dreptul ei, se aseza pe o banca dar nu inainte sa zica:
  - Canta ceva. Si eu stiu sa cant la chitara, insa sunt sigura ca esti mai bun la asta ca mine, nu am mai exersat de ceva luni.

Hawkeye o privi cu o incruntatura sceptica, dar se aseza pe banca. In timp ce isi aranja chitara in brate, zambi si spuse razand.
" Elevi vorbareti, zici? Stai sa ma vezi la urmatoarea lectie. Da-mi un subiect si o sa ajungi sa ma dai afara ca sa mai poata vorbi si altii" rase el. " Sau presupun ca poti rezolva problema daca-mi lipesti o fasie de banda adeziva pe gura. Orice merge cu banda adeziva."
Ramase cu mainile pe chitara, gandindu-se ce putea sa cante. Nu, niciodata nu-i mersese cu cantecele planuite, asa ca isi lasa degetele sa se miste in voie si facu primele acorduri care-i veneau in minte. Isi dadu seama de piesa si relua fragmentul, cantand incet.
" There's a storm on the streets, but you still don't run; watching and waiting for the rain to come. And these words wouldn't keep you dry or wipe tears from an open sky. But I know, but I know, but I know I'm right..."
Incepu sa grabeasca ritmul si in curand abia daca mai realiza unde se afla.
" And I won't let you drown, when the water's pulling you in. I'll keep fighting, I'll keep fighting. The rain's going to follow you wherever you go. The clouds go black and the thunder rolls... And I see lightning, and I see lightning"
Incheie abrupt melodia si ramase o clipa nemiscat, zambind stramb. Poate ca avea nevoie de o doza zdravana de umor de incepuse sa cante din astea. Hawk isi ridica privirea spre Julieta si zambi larg, punandu-i chitara in brate.
" Randul tau. Fara comentarii" chicoti el.

• Il privi si il asculta cum canta incantata. Nu stia cum de era atata talent in el ascuns si cum de nu isi facuse o cariera din asta, canta pur si simplu genial. Il asculta tot cantecul si fredona si ea in gand melodia, nu avea cum sa nu o stie. Incepuse sa creada ca muzica devenise o partea din ea, poate chiar era. Insa de mica i placuse sa asculte muzica de Incuiati, desi tatal ei o certa mereu ca avea sa ramana fara auz daca asculta muzica maxima la casti la fel de mult cum o face si acum, desi si-ar fi dorit sa mai fie tatal ei in viata, chiar sa-i auda si cateva reprosuri.
  
  Era o persoana tare, care tinea in ea si cand exploda nu stiai ce forma lua explozia, injuraturi, nervi, pocnituri, tot felul de lucruri. Insa chestia asta se intampla rar, foarte rar si deobicei cand era calcata pe nervi. Isi reveni din visare cand baiatul termina si zambi multumita de prestatia lui, chiar canta foarte frumos. Julieta recunostea imediat o voce frumoasa si in acelasi timp era destul de greu sa canti la chitara si cu vocea, putini oameni o puteau face.
  - Minunat! Canti genial, Colin. Iti poti face o cariera din asta. Murmura ea fericita.
  
  Brusc simti chitara grea pe trupul ei firav si prima data nu vru sa cante dar se resemna si zise:
  - Bine, fie! Dar promiti sa nu razi. Spuse ea indreptand degetul aratator spre el si apoi incepu.How can you see into my eyes like open doors? Leading you down into my core. Where I've become so numb...Without a soul ...My spirit's sleeping somewhere cold.Until you find it there and lead it back home.. Canta ea in timp ce ciupea cu buricele degetelor corzile chitarii..Now that I know what I'm without, You can't just leave me...Breathe into me and bring me to life... Si brusc termina cantecul, desi era mai lung isi alesese ceva destul de greu.
  - Gata, promit sa nu te mai asurzesc.