Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 12 13 14 15 16

/ Iubire eterna...

A doua poveste a mea...nu e asa reushita...8-|...dar sper sa va placa

Iubire eterna

Ajunul Craciunului….in orfelinatul “Salvame” din capatul orashului,traieste Eliza,o fata dragutza,careia i-au murit ambii parintzi…mama ei era moarta de un an iar tatal ei de 3 ani…se parea ca biata fata nu avea parte de noroc…in seara dinaintea Craciunului,ea se simtea teribil de singura…ar fi dat orice sa stea alaturi de parintii ei si si sa se bucure de aceasta sarbatoare de iarna…
De curand,se schimbase directorul de la orfelinat,iar acela dinainte,care era prietenos si dragutz cu fetele de la orfelinat,fu inlocuit cu unul rau…
De ceva timp,Eliza era mai mereu distrata si mai scapa lucrurile din mana…iar in acea seara,facu la fel,iar directorul,vazand asta,zise nervos:
-Gata,nu o sa mai spargi nimic niciodata!M-am saturat de tine,iesi afara din orfelinatul meu!Acum!!
-Dar domnule director…zise Eliza cu lacrimi in ochi…nu am unde sa merg,nu mai am nici o ruda,va implor,sa ma lasati sa mai raman, va promit ca nu se va mai repeta!
-NU!!Afara,chiar acum!
Eliza,vazand ca nu mai are nici o sansa,se duse si-si stranse lucrurile si iesi in gerul cumplit de afara…Ceilalti copii de la orfelinat,vazand asta,tremurau de frica,si se temeau sa nu aiba si ei aceeasi soarta cumplita ca a Elizei.
Sarmana fata cutreiera strazile din orashul pustiu,in cautare de adapost…din cand in cand se oprea sa se odihneasca…
Tot mergand,ajunse in centrul orashului,unde se afla un brad de Craciun foarte mare,si impodobit…acesta o fermeca pe fata,iar ea se aseza pe o banca de langa el si il admira…

“Ce frumos ar fi daca si mami ar fi aici…”ofta Eliza…
Ca din intamplare,trecu chiar in acel moment o femeie,care se plimba trista pe acolo…de curand ii murise sotzul si ramase doar cu baiatul ei,care avea 15 ani.In timp ce se plimba,o vazu pe Eliza,aproape congelata,stand pe banca si privind minunatul pom de Craciun.
-Fetitzo,cum poti sa stai pe vremea asta aici?Nu ti-e frig?De ce nu mergi acasa?
-Imi este frig dar eu nu am o casa...tocmai am fost data afara din orfelinatul in care stateam si nu am pe nimeni…spuse Eliza trista…
-Off saraca de tine…uite,vrei sa te iau cu mine si sa locuiesti in casa mea?E o casa mare si e destul loc si pentru tine!
Eliza aproape nu mai avea cuvinte.
-Vorbiti serios??Ar fi grozav!
-Ok,atunci vino cu mine.
Se indreptara apoi catre casa femeii,iar pe drum:
-Am uitat sa te intreb..cum te cheama?zise femeia.
-Eliza.Pe dumneavoastra?
-Jessica.Imi pare bine de cunoshtinta.Directorul acela cred ca are capacitatea mentala a unei linguritze.Cum a putut sa te dea afara pe o vreme ca asta?!E strigator la cer!
-Si mie la fel!Intr-adevar,avetzi dreptate…
Cand ajunsera la casa lui Jessica,aceasta ii facu cunostinta cu fiul ei.
-Buna,ma numesc Eliza…tu?
-Eu Eric.Cati ani ai?
-Aproape 14.Tu?
-Eu 15…ia loc pe canapea,te rog.
Cei doi copii vorbira mult,si aflara mai multe lucruri unul despre altul…Jessica le servi masa,iar Eliza fu mai mult decat incantata cand vazu acele bucate delicioase.
Mai tarziu:
-E timpul sa va culcati,copii!Eliza,ti-am pregatit o camera la etaj.Somn usor!
-Multumesc…chiar nu am destule cuvinte pentru a va multumi pt ceea ce faceti…spuse Eliza aproape plangand.Noapte buna Eric!Noapte buna,doamna.
-Noapte buna,draga Eliza.
Eliza se duse in pat si incerca sa doarma…ii revenira toate momentele din acea zi in minte…mai ales cele cu Eric…i se intampla ceva ciudat,dar nu stia ce era…dar urma sa afle…
A doua zi,cand se trezira toti,luara masa impreuna…Era prima zi de Craciun…Afara ningea cu fulgi mari si pufosi si toata natura era adormita.
Masa era plina cu delicatese pregatite de mama lui Eric si le savurara in linishte.Dupa masa:
-Mama,pot sa o duc pe Eliza la patinoar?Daca vrea…vrei,Ely?
-Da,mi-ar placea!Ultima data am mers cu mama acum 2 ani,zise Eliza intristandu-se.
-Bine,atunci putetzi sa va duceti!
Eliza si Eric au mers la patinoar si s-au distrat de minune.Chiar dak afara erau -2 grade,asta nu i-a impiedicat sa se dea cu patinele.Se descurcau amandoi de minune.
-Imi place sa-mi pretrec timpul cu tine,Eliza!zise Eric zambind fericit.Imi esti ca o sora mai mica!
Aceste cuvinte au deranjat-o mult pe Eliza…”Deci ma considera o sora...iar eu il iubesc…”isi zise ea trista…Cu toate ca isi daduse seama de ce simtea cu adevarat pentru Eric,zise:
-Si eu te consider ca un frate!Hai sa mai patinam putin si apoi sa mergem…
“Sunt o proasta,nu trebuia sa ma indragostesc de el…nu e de mine…el nu ma iubeste…”se gandi suparata Eliza…
Cand au ajuns acasa,au stat un timp si s-au incalzit,langa caloriferul de langa minunatul brad de Craciun.
-Sper sa nu raciti,copii…asta ar mai lipsi!zise mama lui Eric,aducandu-le un ceai cald.
Zilele treceau,iar cei doi se intelegeau foarte bine…doar ca Eric nu prea dadea semne ca ar iubi-o pe Eliza…iar acest lucru o intrista pe fata…
Eliza si-a facut si un jurnal in care scria in fiecare zi…toate gandurile ei erau acolo,asternute pe nishte foi.Jurnalului ii putea destainui cele mai adanci ganduri si cele mai arzatoare dorintze,cele mai infricosatoare ganduri si cele mai mari temeri…Scrisese,mai ales,si cat de mult il iubeste pe Eric…
Era luna ianuarie…Eric iesise in orash iar Eliza ramase acasa,la televizor…Dupa cateva ore,Eliza auzi zgomote venind de afara…cineva se distra de minune!Fata se duse la geam,si afara il vazu pe Eric,impreuna cu o fata…Eliza ramase shocata…mai ramase sa se uite cateva clipe la ei cum radeau,dar apoi vazu un lucru teribil….cei doi se sarutara...
Eliza simti ca toata lumea se naruie peste dansa…incepuse sa planga si fugi in camera ei…
“Trebuia sa ma astept la asta…era evident chiar…uoff..de ce eu??”Ramase in camera ei,singura,vreo 3 ore…Apoi,Eric,ingrijorat,batu la usha camerei ei:
-Eliza,te simti bine?Nu ai iesit din camera deloc de cand am venit acasa…trebuie sa-ti dau o veste grozava..pentru mine.
-Uh,ce?A,da Eric ma simt bine,vin imediat.
-Ok,te astept pe canapea in sufragerie.
Dupa 10 minute,Eliza intra in sufragerie si se aseza pe canapea,langa Eric.
-Ce voiai sa-mi zici asa important?zise Eliza cu un glas rece..
-Pey…ghici…am o prietena!spuse entuziasmat Eric.
Eliza fu nevoita sa se prefaca si ea incantata,ca sa nu-si dea seama Eric…
-Suna grozav,povesteste-mi te rog!
-Am cunoscut-o in parc,acum cateva zile…Isi plimba catzelul,iar acesta a scapat din lesa ei si a venit la mine.Apoi a venit ea si mi-a placut imediat.Am mai vorbit,ne-am cunoscut mai bine,iar azi am intrebat-o daca vrea sa fie prietena mea si a acceptat…apoi ne-am sarutat…A fost grozav…Eliza,te simti bine?
Fata era alba ca varul la fatza…
-O,da,ma simt perfect!Ma bucur pentru tine,sa fiti fericiti impreuna!Eu ma duc in camera mea,daca vrei ceva,acolo ma gasesti.Pa-pa
Si,zicand astea,se indrepta cu pashi repezi spre camera ei…nu mai putea…tot ce auzise era prea mult pentru ea…

Ramase in camera ei plangand,pana cand:
-Eliza,vino te rog la masa.
-Imediat,vin imediat!zise fata,stergandu-si in viteza lacrimile.
La masa,nimeni nu zise aproape nimic…era o liniste infernala…
Urmatoarele zile,Eliza era la fel de trista si deprimata,dar cand era in compania cuiva,incerca sa ascunda tristetzea care ii domnea in suflet.
Intr-o noapte,dupa ce toti se culcara,fata ramase pe canapea in sufragerie si scria in jurnal ultimele intamplari…O durea sa scrie prin ce trecuse,si uda jurnalul cu lacrimile care-i curgeau intr-una.
“Draga jurnalule,nu stiu ce sa ma fac…nu pot sa-l uit…ma doare…si mi-e dor si de mama mea…as vrea sa fie aici si sa-mi dea niste sfaturi…”...
Fata fredona apoi niste versuri din melodia ei preferata,”Eternal snow”,dupa care le scrise in jurnal.Simtea ca versurile acelea o reprezinta…
“Hold me tight,I never wanted to
Know what it feels like
To fall in love with someone
I love you,and my tears won’t stop
If this goes on,
I would have been better off not knowing you…
How long am I going to continue thinking about you?”
Era deja trecut de miezul noptii,iar Eliza adormi cu jurnalul pe bratze…Eric se trezi si se duse sa bea o cana de apa,si o vazu pe Eliza dormind ca un ingerash,cu jurnalul langa ea…
“Ce-o fi asta?”gandi el,privind jurnalul.Il lua si incepu sa citeasca tot ce scrisese Eliza..tot ce simtea pentru el…
-Nu pot sa cred,shopti Eric shocat…Cum am putut?Cum de nu mi-am dat seama??Eu…eu acum realizez…nu o iubesc doar ca pe o sora…e ceva mai mult decat asta…Uoff trebuie sa indrept asta…trebuie sa ma despart de Kelly si sa-i spun Elizei ca mi-am dat seama de ceea ce simt cu adevarat…Cat de idiot am fost si cat de mult am ranit-o…Imi pare rau,Eliza…
Fata dormea dusa,iar el o lua in bratze si o duse in camera ei,dupa care o aseza cu grija in patul ei si-i puse jurnalul langa dansa…
A doua zi,cand amandoi se trezira,Eliza ii zise lui Eric:
-Uh,nu-mi amintesc sa ma fi dus azi-noapte in camera mea…ciudat,nu?
-Aha,chiar ca e ciudat!zise Eric,prefacandu-se…
In dupa-amiaza aia,Eric se intalni cu Kelly si ii explica faptul ca ei nu mai pot fi impreuna…Ea planse,dar pana la urma se resemna,si isi luara amandoi adio…
Mai spre seara,Eric o scoase pe Eliza in orash,spunandu-i ca vrea sa-i zica ceva important.Ea accepta.Baiatul ii zise ca vor merge sa se plimbe prin parc…
Ajunsi acolo,se asezara pe o banca amandoi.
-S-a intamplat ceva,Eric?zise Eliza,vazand ca baiatul nu-si gasea cuvintele.
-Nu,adica da…adica nu tocmai…vezi tu..aseara,din greseala ti-am citit jurnalul si am aflat ce simti pentru mine…
Eliza ramase tablou.
-Cce-ccum…de ce??Uoff…imi pare rau,dar asta simt si inteleg ca nu simti la fel,nu e nimic…
Fata se ridica sa plece,dar Eric o prinse de mana si ii zise:
-Nu,tocmai asta e…cand am citit tot ce ai scris ca simti pentru mine,mi-am dat seama ca de fapt pe tine te iubesc,Eliza…
Fetei i se umplura ochii de lacrimi,si atunci sari in bratzele lui si-l saruta…
Cand ajunsera acasa,Eliza se aseza pe canapea in sufragerie,iar Eric se duse la bucatarie sa-i dea vestea mamei sale.
Insa din bucatarie,se auzi mai intai un tzipat,iar apoi Eliza o auzi pe mama lui Eric:
-Ce,ai innebunit?!?Este o fata pe care am luat-o de pe strada!Tu meritzi ceva mai bun,fiule…Tzin la Eliza mult,dar nu mi-ar placea deloc sa fiti impreuna!Ai inteles??
Eric,de nervi nu mai raspunse.Se intoarse in sufragerie,dar nici urma de Eliza.Insa gasi pe canapea un bilet:”Imi pare rau,Eric dar a trebuit sa plec…daca mama ta nu ma vrea,eu nu mai pot sa stau in casa ei….Adio,te voi iubi mereu…Cu dragoste,Eliza…”.
Baiatul,citind biletul,iesi sa o caute,fiind disperat…era o noapte senina,fara nici o urma de nori…O cauta prin locurile din apropiere dar fata nu era de gasit nicaieri…Se intoarse acasa,deznadajduit si trist…”Oare o sa o mai vad vreodata?Oare o sa o uit vreodata?”
In acelasi timp,Eliza alerga plangand..dupa un timp se opri,fiind complet dezorientata…
“Unde sa ma duc?”isi zise ea trista...”Sa incerc sa ma intorc la orfelinat,poate ma vor primi…”
Se indrepta cu pashi repezi spre orfelinat.Intra si il implora pe director sa o primeasca inapoi pentru ca nu avea unde sa mearga…Descoperi ca venise inapoi vechiul director,iar acesta o primi bucuros inapoi…
Ajuns acasa,Eric se certa rau cu mama lui,reprosandu-i faptul ca din cauza ei a pierdut o persoana pe care o iubea.
-Imi pare rau,Eric…sincer…nu am vrut sa se ajunga aici…daca as vedea-o din nou,i-as zice ca imi pare rau,si ca as accepta-o ca fiind jumatatea ta…
-Dar din cauza a ceea ce ai zis,uite ca s-a ajuns!Imi pare rau mama,lasa-ma singur un timp..
-Bine..zise mama sa,trista,iar apoi pleca sa se culce…
Zilele treceau,iar dupa cateva luni,Eliza fu infiata de o familie bogata,care nu putea avea copii.Astfel,mama si tatal ei adoptivi,Hermione si Chris,au invatzat-o pe Eliza multe lucruri.Ea nu mergea la scoala,ci facea ore particulare…Cei doi o iubeau ca pe propria lor fiica…Astfel,Eliza isi gasi fericirea alaturi de familia aceea,din care facea si ea parte acum.Doar ca ii lipsea ceva…
Nu reusise sa-l uite pe Eric…
In ziua dinaintea Craciunului,Eliza se duse la mama ei(reusise sa se invetze sa-i spuna “mama”,iar pe Hermione o bucura enorm acest lucru).
-Mami,pot sa te rog ceva?
-Sigur,ce e,scumpo?
-Ma intrebam…daca ma lasi sa merg in orash…intr-un loc care imi trezeste multe amintiri…as vrea sa stau cateva momente acolo…se poate?
-Desigur,dar te rog sa nu intarzii la cina,bine?
-S-a facut…ne vedem mai tarziu!
Eliza se imbraca gros,fiindca afara era foarte rece si ningea,si porni spre bradul acela intalt si impodobil,pe care il vazu cu un an in urma…locul unde a inceput totul…
Drumul nu era chiar asa de lung pana acolo,iar cand ajunse,se aseza pe aceeasi banca si privi bradul,admirativ…
“Totul a inceput aici…aici am intalnit-o pe mama baiatului pe care nu-l pot uita…daca as putea sa-l revad din nou…dar mai bine nu…mama sa nu ar fi de acord…”
Ridica privirea si vazu o umbra care se apropia…era o persoana…care mergea incet si cu capul lasat in jos,ca si cum si-ar fi numarat pasii…parea deprimat..ridica privirea,iar fata recunoscu persoana,care avea lacrimi in ochi…
“Oh,nu…e posibil???E chiar..”
-Eliza??Nu-mi vine sa cred..tu esti??
Baiatul fugi spre fata,care ramase inmarmurita,si o imbratzisha puternic…
-Nici nu ai idee ce dor mi-a fost de tine…de ce ai plecat??
-Stii prea bine de ce…zise fata trista…mama ta nu e de acord sa fim impreuna…eu oricum nu te-am putut uita,mi-a fost foarte dor de tine,dar trebuia sa respect decizia mamei tale…ea mi-a dat adapost cand aveam mai mare nevoie..si ii voi fi veshic recunoscatoare pentru asta…
-Esti in urma cu veshtile,rase Eric.Mama a regretat enorm ce a zis si mi-a promis ca daca te intorci va accepta bucuroasa relatia noastra!
-Serios??zise Eliza,nevenindu-i sa creada…dar este…extraordinar!
-Stiu…apropo,tu unde locuieshti acum?
-Am fost infiata acum cateva luni de o familie bogata…noii mei parintzi,Hermione si Chris sunt foarte dragutzi…mi-au oferit totul...simt ca fac parte din familia lor…
-Ma bucur…vrei sa mergem pana la mine acasa?
-Nu cred ca pot azi…i-am promis mamei ca vin pana la cina…dar suntetzi invitati maine la masa!Vetzi veni?
-Cu sigurantza vom veni…da-mi adresa,te rog…
Eliza ii dadu adresa lui Eric iar apoi:
-Eric,trebuie sa plec…ma asteapta mama…ne vedem maine!
-Da,abia astept…
Eric o lua pe Eliza de maini,iar apoi o saruta…
-Hei,imi era dor de asta,zise zambind Eric.
-Si mie la fel,ii raspunse Eliza,cu acelasi zambet.
Apoi se indrepta fiecare spre casa lui..
La cina,in seara aceea:
-Mama..pot sa-ti spun ceva?Sper sa nu te superi…
-Spune,nu ma supar,orice ar fi.
-Pai..eu ti-am povestit de Eric,nu?spuse Eliza cam stanjenita.
-Da...imi pare rau ca inca nu l-ai putut uita...
-Ieri m-am intalnit cu el si mi-a zis ca mama sa regreta ceea ce a zis.Si mi-am permis sa-i invit pe amandoi maine la cina…sper ca nu am facut o greseala…
-Nu,din contra,draga!Ma bucur enorm ca l-ai reintalnit pe acel baiat..sper sa fiti fericiti impreuna…vor fi bine venitzi maine la masa.Nu-i asa,Chris?
-Mm..ce?A,da!orice zici tu,draga,spuse tatal Elizei,cu totul absorbit de ziarul pe care il citea.
Si Eliza,si mama ei rasera.
Ziua urmatoare,la masa.
-Hmm..intarzie…incep sa ma ingrijorez,mama…
-Probabil s-au ratacit,avand in vedere cum e locul asta,Eliza!
Dupa 5 minute,suna soneria:
-Au venit!Ma duc sa raspund!striga Eliza de-a dreptul incantata.
Deschise usa,si-i invita politicos pe cei doi inauntru.
-Ma bucur sa te vad Eliza…si…imi pare rau…suspina mama lui Eric.
-Nu-i nimic..ceea ce e important este ca va pare cu adevarat rau,si ca acum acceptatzi aceasta relatzie.
-Ma bucur ca ma iertzi.Eric,descaltza-te mai repede!
Eliza ii invita la masa,iar parintzii ei facura cunoshtintza cu Eric si mama sa.
-Deci tu esti “faimosul”Eric!Am auzit multe despre tine,zise Hermione,facandu-i cu ochiul.
-Uh,faimos?intreba el mirat.
Eliza roshi.
-In regula.Sa ne asezam la masa acum!schimba Eliza repede subiectul.
Mancara linishtiti,apoi inchinara paharele in cinstea celor doi indragostiti.Dupa masa,adultii se asezara pe canapea si discutara,iar Eliza si Eric facura la fel,langa shemineu.
-Stii..mi se pare un vis...spuse Eliza visatoare.
-Da..unul implinit,ii zise Eric,imbratzisand-o.Sa speram ca nimic nu va mai sta in calea iubirii noastre!
-Nu va mai sta,crede-ma…ii raspunse Eliza,incantata.Ia stai…am o idee.Mama,pot sa merg cu Eric la patinoar?
-Hmm…bine,dar avetzi grija!
-Nu va facetzi probleme,vom avea!zise Eric fericit.Sa mergem.
Ajunsera la patinoar,imprumutara doua perechi de patine si se aventurara pe lacul inghetzat.
-Iti aduci aminte?Acum exact un an…aici am iesit impreuna prima oara…spuse Eliza,patinand alaturi de Eric…
-Ai dreptate!Ar trebui sa se numeasca “Patinoarul iubirii”..vad multe cupluri pe aici,constata Eric zambind.
-Asa e!afirma si Eliza.
Cei doi indragostitzi patinara impreuna pana seara pe acel lac,spunandu-si unul altuia ca se vor iubi pana la moarte..

Sfarshit...