Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »

/ Untitled

Poate ca daca cineva ar fi trecut pe langa mine ar fi zis ca sunt nebuna. La ce ne raportam? La cele -14 grade de afara, la zapada de 20 de centimetri si la contrastul pe care il faceau cu Kimonoul meu subtrie.
Nu, nu incebunisem. Si nici frig nu imi era. Traiasca magia!
Lacul era inghetat bine. Cu toate astea, cum caracatita uriasa se invartea amenintatoare pe sub cei aproape 10 centimetri de gheata, nimeni nu se avanta sa-si puna patinele.
Ninsoarea se oprise de o ora, aproximativ, asa ca suvoiul de elevi ce voiau sa iasa afara pe poarta dubla a scolii, care parea acum absurd de ingusta, dadea impresia unui vierme urias, viu colorat, facut din geci, fesuri, manusi si fulare, care isi croise drum la suprafata din strafundurile pivnitelor castelului de piatra.
Cu toate astea, lacul era inca de neatins. Oceanul de ninsoare, in albul orbitor, era tulburat doar de fosnetul pe care il faceau paginile cartii pe care o citeam.
Ava se ridica, privi imprejur, apoi se sprijini de mine, ca sa urmarim odata randurile cartii...
Apoi un zgomot asurzitor sparse linistea fortaretei de zapada, facand, parca, pentru o clipa, ca sirurile de caractere ordonate vertical sa-si piarda intelesul.
"Ferea, Laura!"
OOC: Jenny

- Ferea Laura!
O nimerisem!
"Yey! Sau..stai...aia nu e Laura! Cel putin Laura nu poarta Kimono...Stai putin! Kimono..iarna?!?"
In mintea mea intrebarile circulau cu viteza luminii. Persoana nimerita nu era cea careia ii era predestinat bulgarele ci altcineva. Desigur, cea mai buna solutie era sa o iau la talpasita cea ce am si facut-o. Insa m-am intors repede.
"Cred ca victima merita niste scuze, chiar daca urmam sa fiu probabil fulgerata de ochii sai. Sau...poate...daca radea? Poate puteam deveni prietene....sau nu? Ce ciudata poarta kimono cand afara sunt -14 grade. Si eu care dardai aici..."
Pana la urma am indraznit sa imi arat chipul japonezoaicei.
" E japonezoaica! Super...si oau! N-am mai vazut japonezi de mult. Dar chiar nu stiam ca japonezii sunt si eschimosi"
Am iesit din labirintul gandurilor pentru ca fata se uita la mine si probabil se intreba ce vreau.
- Hmm...eu...pai...vreau sa imi cer scuze pentru bulgare...sincer nu a fost cu intentie...altcineva era tinta...Imi cer iertare.
Am strans ochii si am asteptat fulgerele, portiile de injuraturi si certurile de la necunoscuta. Sau cel putin la asta ma asteptam.

OOC: Kasu

Hmm...
Am scuturat fulgii de pe carte si am lasat-o in zapada langa Ava. M-am ridicat, la cei 168 de centimetri si am aruncat un pumnal cu care am taiat in doua bulgarele pe care Laura il scapase asteptand ca nervii mei sa se dezlantuie.
M-am adresat fetei care isi ceruse iertare pentru atacul surpriza. Dar infanteria SUPRAVIETUISE, iar dusmanul avea sa nu fie foarte fericit.
Am strecurat mana dupa lama cea mai scurta, dar Ava a ,arait in spatele meu.
"Nu fi fraiera, si-a cerut scuze. Las-o macar sa vedem ce zice."
Se scuzase, asta asa era. In plus, eu aveam incredibilul talent de a ma integra doar daca ceilalti aveau suficienta nevoie de mine cat sa ma acceppte ei, dar nu si viceversa. Oare ar fi fost momentul sa fac o schimbare?
-Te scuzi de-aiurea. Daca eram suparata, ai fi aflat cu mult inainte sa apuci sa pleci.
Ups! Cred ca reusisem sa exagerez din nou. Dar nu aceam sa imi cer scuze. De ce as fi facut-o? M-am sprijinit de un copac, cu ochii tinta la fata care parea sa fie cercetasa, rezistand dorintei de a ma juca cu alt pumnal, pentru ca nu voiam sa ma dau in spectacol.

Am observat pumnalul de la brau si faptul ca fata avea mana pe el...deci trebuia sa actionez cu prudenta. Stiam ca voi reusi sa ma imprietenesc cu ea, sau daca nu, stiam ca macar voi reusi sa ma feresc de atacurile ei...stiam la fel de bine cum.
- Pai n-ar fi cazul sa te retin din....
Cartea care statea pe capul...curios, pe capul unei pume imi atrase rapid atentia.
-...citit. La revedere!
M-am intors cu spatele la ea fiind pregatita sa plec.
- Stai putin, spuse fata ridicandu-se in picioare.
Avea o voce putin glaciala care imi dadea fiori. Sau erau de vina vorbele rostite inainte?
- Cum te numesti?
Incerca sa converseze cu mine. E un inceput bun pentru...a o lua la fuga. Bun exagerez...sigur, poate vrea sa devenim prietene. Asta daca nu facem gafe.
- Pai eu...numele meu este Jenny. Sunt in anul VII si am 17 ani.

-Hmm... Ai saptesprezece ani. Deci esti mai mare cu doi ani ca mine. De ce ai dat sa fugi de doua ori? Nu par solida cine stie ce si nu vorbesc fluent engleza cand ma sperii sau ma supar deci nu as putea sa cer ajutor. In plus, doar tu si Laura asta, ppentru care m-am trezit scut principal, sunteti pe aici.
Ava marai. "Ai o mana pe un pumnal, o sabie la spate si pe mine la nici un metru..."
-D-daa... As putea spune ca astea sunt cateva avantaje... usor nedrepte.
Am luat mana de pe umnal, am pus sabia in zapada si m-am indepartat de Ava.
-Bun. Acum nu mai ai motive sa-ti iei talpasita. Corect?
M-am asezat din nou in zapada, rezemandu-ma de una dintre batranele salcii...
-Jenny... Hmmm dragut. Eu sunt Kasumi.
________________
OOC: Jenny