Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Unveiling the secrets

**Bell Evans** · (This post was last modified: 31 Oct 2011, 21:17 by Bell Evans.)

Traversa in graba strada, ajungand pe trotuarul aglomerat; londonezii erau intr'o febra continua a cumparaturilor, pentru ca fiecare avea cel putin trei-patru plase in mana. O urma de zambet ii stapani chipul pret de cateva clipe.
Incuiati! spuse ea in gand, indreptandu'se spre cabina stricata de telefon; era doar in vizita de data asta, asa ca nu putea folosi reteaua Zvrr. Plus ca era foarte protejata dupa toata povestea cu rapirea lui Harry..de parca ar fi avut vre'o legatura. Doar nu il rapisera printr'un semineu?! Prefera sa indeparteze furtuna de ganduri patetice care ii venira in minte si se concentra asupra tastelor.

62442..
Lua insigna care cazu pe rampa micuta si o prinse in partea stanga a robei. Trecu prin bine-stiutul proces de 'transport' - asta daca se putea numi asa - si ajunsese in cele din urma in holul de la intrare.
Cativa vrajitori misunau pe langa fantana uriasa, care fusese reconstruita; insa nicio figura cunoscuta. Probabil avea sa dureze ceva pana cand va gasi vre'un fost coleg de scoala.

Oricum nu avea treburi prea importante - daca statea bine sa se gandeasca, nici macar nu avea treaba acolo. Venise din pura plictiseala; vara era mult prea lunga pentru ea. Desi adora caldura si fiecare raza de soare ca se rasfrangea plapand pe pielea ei, incalzind'o. Cu siguranta ca nimic nu se compara cu anotimpul cald; chiar daca venirea lui implica si terminarea scolii.

Isi aminti ca ea terminase de mult cursurile la Hogwarts si zambi; un suras palid, care fulgera pe chipul ei pret de doar cateva clipe. Acum totul era altfel.
Cineva ii iesi insa brusc in cale, iar tanara se opri la doar cativa centimetri de el.
“-Raizen?” murmura ea, socata.
Nu il mai vazuse de foarte mult timp; daca statea sa se gandeasca, de cand se intorsesera impreuna la castel, cu Harry.

**Raizen Isildur** · 03 Sep 2011, 11:13

Raizen zâmbi și ridică jucăuș dintr-o sprânceană. „Mhm, chiar el. Dar mai să dau ortul popii când te-am văzut. Bell Evans... Nu-mi scrii, nu mă suni, nu vii în vizită ! Ultima oara când am verificat eram.. uhm, prieteni.”

Fata se înroșise deja, probabil gata să-l cotonogească, așa că o luă repede în brațe și spuse:

„Bells ! Ce surpriză. Nu te-am mai văzut de atâta timp. Mi-a fost foarte dor de tine !”

Se îndepărtă de ea și ținând-o de umeri spuse dulce ca mierea „Ah, dar ce bine arăți !”

Așteptă reacția fetei să vadă dacă e nevoie să o sărute și pe obraji. Poate, poate uita ceea ce tocmai îi spusese. Sau cine știe, poate făcea ea asta. Adică, pâna la urmă, erau cei mai buni prieteni sau ce ?

Se bucura să o vadă însă întâlnirea aceea nu era tocmai întâmplătoare. Chiar își dorise să dea de ea pe aici. Zâmbi sincer în sinea sa și se gândise la nopțile nedormite din ultimele săptămâni. Avusese coșmaruri peste coșmaruri, gânduri macabre și tot felul de alte grozăvii. Vroia neaparat să se întâlnească cu ea. Să o vadă, să vorbească cu ea. Simțea că Bell e singura care îl poate scoate din starea aceea. Spera sa-i fie alaturi.

O privi așteptându-i reacția. Spera să fie una bună.

**Bell Evans** · 03 Sep 2011, 11:13

Tanara il privi usor confuza, cu o urma de zambet pe fata; da, era chiar el. Acelasi tanar dintotdeauna, gata sa glumeasca pe seama ei. Insa ii era cel mai bun prieten si fusese acolo cand avusese nevoie de cineva in fata caruia sa se descarce. Stia ca si el ii simtise lipsa, la fel cum si ea ii dusese dorul. Nu se vazusera de foarte mult timp - si nu avea o scuza prea buna pentru asta. Insa acum era acolo si asta conta cel mai mult.

"-Si mie mi-a fost dor de tine" murmura Bell, zambind; se ridica usor pe varfuri si il saruta pe obraji. Il imbratisa in urmatoarea secunda, simtind cum timpul nu afectase deloc relatia dintre ei. Chiar daca trecusera cateva luni in care nu vorbisera mai deloc, prietenia lor ramasese aceeasi. La fel de puternica si menita sa reziste.

Se desprinse din imbratisare, continuand sa-l priveasca. Era ceva ciudat la el. De parca in adancul fiintei il framanta ceva - ceva ce nu il lasa in pace..ceva ce era mereu acolo, facandu-l sa se simta rau.
Stia ca probabil era mai bine sa il lase pe el sa inceapa sa vorbeasca, dar linistea se asternu curand deasupra lor ca o cupola firava de gheata. Stia ca nu trebuia sa fie asa; la fel de bine cum stia ca nu puteau sa taca si unul si altul, mai ales cand erau impreuna. Pentru ca de regula, ori Raizen radea de ea, iar Bells radea involuntar la randul sau, ori discutau serios sau pur si simplu conversau sa mai treaca timpul.

"-Pari..schimbat" sopti tanara, cu o voce mica; simti un tremur usor dar incerca sa il ignore. Spera sa nu fie inteleasa gresit, dar in urmatoarea secunda realiza ca Raizen o cunostea prea bine pentru a intelege altceva decat voia sa zica. Isi atinse in treacat fruntea, dand o suvita de par care o deranja.

Tanarul incepu sa rada in urmatoarele minute, privind-o amuzat.
"-Adica ce? Vrei sa zici ca nu mai arat bine?!" remarca el, cu o voce suparata.
Bell rosi usor, dandu-si ochii peste cap; intr-adevar, era acelasi Raizen gata sa faca glume pe seama ei. Facu un gest a lehamite cu mana si incepu sa mearga. Auzi pasii lui apasati langa ai sai si zambi.

**Raizen Isildur** · 03 Sep 2011, 11:16

Raizen mergea alaturi de ea. Tacerea se asternu asupra Atriumului. Iși întoarse capul către ea și o sorbi din priviri. „Ce frumoasă e...” gândi el. Se uită înainte și aduse aminte de ce venise aici. Sperase că o va întâlni dar mai avea încă ceva de făcut.

„Ai vrea să mă însoțești până la Departamentul Jocurilor Magice ? Asta dacă nu ai altceva de făcut desigur.” Ea clătină din cap așa că tânărul continuă „Cupa Mondială de Vâjhaț se apropie așa că m-am gândit să trec pe la un vechi prieten de-al meu care lucreaza aici. Ce zici de două bilete reduse ?” îi făcu cu o ochiul iar ea încuviință zâmbind.

Intrară în lift și așteptară până când vocea aceea antipatică de femeie spuse „Nivelul 7 - Departamentul Jocurilor Magice”. Coborâră amândoi la unison iar Raizen o conduse pe Bell printr-o serie de coridoare întortocheate. e opriră în fața unei uși de lemn masiv. O plăcuță din metal de pe ușă avea inscripționate cu litere aurii „Nosgoth Vi Slytherin”. Raizen bătu la ușă și apăsă clanța intrând în încăpere. Bells îl urmă îndeaproape.

„Nosgoth ! Nu te-am mai văzut de mult prietene !” zise Raizen către un tânăr cu părul lung aflat la un birou într-un colț al camerei.

Acesta îi salută și pe ei dând mâna cu Raizen. După ce se făcură prezentările cei doi discutară o vreme în șoaptă la biroul lui Nosgoth iar după un zângănit de aur Raizen luă două bilete albe de la prietenul său.

Se întoarse către Bells și ridică din ambele sprâncene într-un gest de „Hai să plecam naibii o dată de aici” și când ieșiră pe coridor spuse:

„Nu au fost chiar reduse dar în orice caz..” și scoase biletele din buzunar zâmbind.

Ediția aceea a Cupei Mondiale de Vâjhaț se anunța a fi una fantastic de interesantă. Românii erau printre favoriți, dar nici englezii nu erau mai prejos. Ambii aveau niște echipe foarte bune. Abia aștepta acel eveniment care unea vrăjitorii dint oate colțurile lumii.

Se îndreptau către ieșirea din Minister când Raizen se întoarse către Bell și spuse:

„Ehm.. știi. Mă gândeam că poate.. ai dori să ieși la o cafea cu mine pe Aleea Diagon. Știi tu.. ca un fel de.. întâlnire”

Inima îi bătea puternic în piept așteptând răspunsul fetei.

**Bell Evans** · (This post was last modified: 22 Sep 2011, 15:04 by Bell Evans.)

Il privi cu o urma de zambet si dadu usor din cap. Ii dusese dorul prea mult in ultima perioada, asa ca de data asta voia sa petreaca cat mai mult timp cu el. I se paru o idee foarte buna sa plece de la Minister si sa mearga pe Alee; peretii reci si intunecati ai acelei cladiri pareau prea impunatori pentru ei si pentru prietenia lor. De parca fiecare minut petrecut acolo parea destinat unui intuneric morbid si fiecare rasuflare devenea din ce in ce mai rece.

"-Oh, abia astept sa ajung afara; e prea frig aici" se planse ea, strangandu-si pelerina in jurul corpului.

Raizen o privi si surase slab; mereu se plangea ca ii e frig, fie ca era mijlocul iernii sau era intr-o incapere ferita de razele soarelui. Iar Ministerul se afla la cateva nivele bune sub pamant. Avea un organism dubios si poate prea firav.

Tanarul parea adancit in ganduri; nu era prea sigura de ce era in capul lui in acel moment. Erau unele clipe cand chipul lui trada unele emotii si alte momente cand devenea impasibil si imposibil de descifrat. Exact ca atunci. Insa acum exista o urma de concentrare sau tristete ce se citea in ochii lui, daca stateai sa il analizezi. Remarcase asta abia dupa cateva minute bune in care se uitase la el cu atentie. Probabil cei din jur o privira la randul lor nedumeriti - insa era ultimul lucru la care ii statea capul in acel moment.

Traversara in graba holul aproape pustiu si ajunsera in dreptul lifturilor; apasa cu o mana tremuranda butonul rosiatic si astepta. Isi intoarse din nou privirile spre Raizen, cu un zambet inflorit pe chipul palid. Probabil simti ca este privit pentru ca in urmatoarele clipe isi ridica la randul sau ochii din pamant si se uita la ea. Surase - probabil ca reactie la zambetul ei - si o lasa sa intre prima in lift cand usile se deschisera intr-un final.

"-Mi-a fost greu fara tine lunile astea" sopti Bell cand ajunsera in cabina stricata de telefon din fata Ministerului, simtind cum obrajii incep sa-si piarda din paloarea specifica. Timpul trecuse mult mai greu, de parca secundele se tarau inerte prin nemurirea lui. Se simtea intr-o oarecare masura si vinovata pentru ca nu tinuse legatura. Dar acum nu mai conta. Disparura cu un mic pocnet, lasand in urma straduta aglomerata din centrul Londrei.

Va urma..