Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ vacation's over

**Ivy Thibault** · 26 May 2012, 14:35

Ivy luă telefonul de la Mike şi se sprijini de chiuvetă, încrucişându-ţi picoarele. Îl puse la ureche şi, după trei ringuri, răspunse cineva.
"Milo, nu încerca să mă faci să mă răzgândesc. Am spus ce vreau şi asta vreau să îmi aduci," zise o voce frustrată de bărbat de la celălalt capăt.
Ivy zâmbi cu colţul gurii.
"Nu voiam să te fac să te răzgândeşti, însă am nevoie de răspunsuri," zise fata.
La celălalt capăt se lăsă o linişte mormântală, aşa că Ivy continuă repede până nu se hotăra să îi închidă.
"Dacă închizi cumva, telefonul din mâna ta va exploda în momentul în care atingi butonul roşu. Dacă nu îmi răspunzi la întrebări, s-ar putea să nu fiu aşa de răbdătoare şi să-l fac să explodeze mai repede."
Erau numai minciuni, însă Ivy ştia că îi va spune tot ce vrea. Era sigură că omul nu avea de gând să rişte.
"Eşti tu şeful lui Milo?" întrebă fata, mai mult pentru a-i câştiga mai mult timp lui Scott pentru a-l localiza.
Urmară câteva secunde de tăcere, apoi vocea de dinainte se auzi din nou.
"Ascultă fătucă, Milo nu este singurul. Dacă nu închizi acest telefon vei fi omorâtă foarte repede."
Ivy strănse din buze la auzul cuvântului "fătucă".
"A, vrei să spui Matt, Mitch, Mark, Dan, Steven, Lon şi ceilalţi? Sunt morţi."
Ivy zâmbi atunci când bărbatul tăcu. Exact în acel moment, Scott îi spuse în cască.
"L-am prins!"
"Mulţumesc pentru cooperare. O zi bună!" zise fata şi închise telefonul. Apoi, spre Mike: "El e şeful."

**Michael Stark** · 26 May 2012, 20:39

Mike zambi amuzat cand vazu toata 'operatiunea'. Nu stia ce voiau oamenii aceia de la el, insa acum era doar o problema de timp pana ce omul ar fi fost prins. Isi va pune agentii sa mearga dupa el imediat ce va iesi din cladire. Noapte nu era inca nici pe departe pe sfarsit. In plus, deja se auzea presa afara.

"Bine, gata cu distractia," spuse barbatul zambind. "Scott, vreau sa dai un ordin catre cele sase trupe din vest sa mearga in locul in care ai localizat apelul, il vreau pe om arestat."
Se intoarse, scuturandu-si usor sacoul de praf si isi baga bagheta la locul ei din buzunarul de la piept.
"Acum, daca ma scuzati, am de vorbit in presa," rase el. "Ivy, draga mea, iti dau permisiunea sa vii cu inteligentul, briliantul si genialul tau iubit."

Zambi inainte sa se apropie de usile mari de sticla, care, ca prin miracol, nu fusese sparte de focurile si explozia din muzeu (era macar posibil asa ceva?). In spatele acelor usi, reporteri vorbeau la microfoane, si toate camerele erau atintite asupra lor, si, uneori asupra usii pe care cei de afara o vedeau ca pe o oglinda. MIke isi drese glasul si ii intinse bratul lui Ivy, ca o invitatie sa vina cu el.

**Ivy Thibault** · (This post was last modified: 26 May 2012, 21:22 by Ivy Thibault.)

Ivy făcu rapid o vrajă prin care hainele să i se schimbe din cele de spion, în rochia roşie de dinainte. Îşi dădu ochii peste cap la remarca iubitului ei genial şi briliant, însă îl prinse de braţul pe care i-l oferise. Zâmbi, ce de obicei în faţa camerelor, însă şi fiind atentă pentru când se întorcea Scott cu informaţiile. Sincer, chiar nu voia să se mai ducă până oriunde era şi fraierul care voise să îi omoare ca să se ocupe de el ea însăşi. Spera să reuşească agenţii să termine treaba.

Mai ales că voia să stea cu Mike acum. Nu petrecuseră foarte mult timp împreună, asta din cauza faptului că Ivy fusese pentru câteva săptămâni plecată la sora şi familia ei în Franţa, iar Michael lucrase mult la un proiect nou. În orice caz, nu avea deloc chef să mai lucreze azi.

"Nu am apucat să ne bucurăm de petrecere..." zise Ivy. "Am nevoie de o băutură."
Îşi lăsase capul pe umărul lui, cât timp jurnalişti îi tot strigau numele iubitului ei şi se luptau pentru unghiurile din care să îi facă poze. Era greu să ai un iubit atât de genial...

**Michael Stark** · 27 May 2012, 13:16

Mike zambi la aparatele de fotografiat, insa bineinteles ca se plictisise dupa cateva minute. Ofta cand ii auzi cuvintele lui Ivy, zambind usor.
"Da, si eu," o aproba, intorcandu-se spre presa. "Va rog frumos, Scott aici de fata va va raspunde la intrebari, iar eu voi sta si voi privi dinauntru, alaturi de ceilalti invitati."

Se intoarse cu spatele, ignorandu-si numele strigat de majoritatea reporterilor.
"Scotty, iti permit sa spui orice in afara de adevar," spuse Mike in casca.
Intra inauntru, unde invitatii inca isi continuau petrecerea, neavand de unde sa stie ce se intamplase in cealalta sala.

Mike ii stranse mana lui Ivy, apoi o prinse de talie intorcand-o usor spre el. O saruta apasat inainte sa ii dea drumul.
"Bine, acum sunt liber," spuse, zambind. "Ce bautura vrei?"

**Ivy Thibault** · 27 May 2012, 14:54

"Whiskey, te rog," răspunse ea, aşezându-se pe un scaun.
Însă nu apucă să facă nimic mai mult, pentru că în următorul moment se auziră mai multe ţipete de afară şi peretele de sticlă se sparse. Dar nu asta era problema, problema era ce spărsese peretele de sticlă.

Ivy nu apucă să facă nimic, deşi parcă le vedea pe toate cu încetinitorul. Vedea clar micul glonţ cum străpungea în viteză aerul spre iubitul ei. Ivy văzu cum glonţul făcu contact cu pieptul lui Mike şi, în acel moment, se lăsă la pământ, toată gândire ei foarte logică parcă revenind la suprafaţă.

Mike era deja pe jos, iar Ivy îl apucă de cămaşă şi îl trase spre ea, sub masă.
"Ocupaţi-vă de cei de afară, îi vreau morţi," zise Ivy cu o voce tremurândă în cască. "Şi am nevoie de întăriri aici. Un doctor, ceva."
Îi sfâşie repede materialul cămăşii lui Mike şi îşi duse mâinile la cap când văzu rana din care curgea sânge încontinuu.

**Michael Stark** · 27 May 2012, 15:11

Mike nu isi daduse seama ce se intamplase pana cand nu simti acea durere brusca si sfasietoare in piept. Nu se asteptase la asa ceva, ceea ce facu situatia mult mai proasta. Respiratia i se opri pentru cateva secunde mult prea lungi, si, cand reveni, deodata cu aerul barbatul simti sange adunandu-se in esofag, impiedicandu-i respiratia.

Se ineca de cateva ori, fara sa isi dea seama ca deja cazuse pe gresia rece de pe jos. Se auzeau tipate, insa abia ajungeau la urechile lui Mike. Simti cum o mana il taraste pe jos, tragandu-l de camasa cativa pasi mai departe. Nu ii facuse prea bine. Durerea era acum una amortita, insa asa erau toate partile din corpul lui si o somnolenta ciudata, bolnava il cuprinse. Era transpirat si palid.

Auzi singura voce pe care voia sa o auda in acel moment si simti un val de usurare. Ivy. Imediat, usurarea aceea se transforma in ingrijorare, care il trezi pe jumatate. Ivy! Daca acel cineva care trasese in el mai tragea o data? Si, cu o tina perfecta, o nimerea pe ea? Trebuise sa il lase acolo, sa fuga. Insa stia ca nu putea sa faca asta. Daca situatia ar fi fost inversa, stia ca nici el nu ar fi putut sa fuga.

"Si am nevoie de intariri aici. Un doctor, ceva," o auzi el spunand. Sunetele deveneau incet incet mai clare si in curand timpanele ii erau inundate de tipete.
"Sa inteleg ca lasam pe mai tarziu bautura," rosti Mike cu greu, simtind gustul metalic al sangelui in gura.

**Ivy Thibault** · 27 May 2012, 15:34

"Da... mai târziu," îngăimă Ivy, prea depăşită de situaţie ca să mai poată să guste gluma.
Şi dacă nu va mai fi un "mai tărziu"? Nu, nu putea să gândească aşa. Trebuia să existe un "mai târziu". Mâinile îi tremurau din ce în ce mai tare şi simţi cum începe să transpire. Trase adânc aer în piept, încercând să se calmeze, însă nu funcţionă. Mai auzi un zgomot de pistol şi ţipă, mai mult din cauza faptului că o speriase îngrozitor. Glonţul ajunsese undeva în partea opusă lor şi Ivy îşi dădu seama că nu ea fusese ţinta.
Strânse şi deschise pumnii încercând să recâştige controlul asupra propriilor mâini.
"Trebuie să scot glonţul," îşi spuse fata, încercând să se calmeze.
Nu avea de gând să-şi bage mâna în interiorul ranei pentru că probabil ar fi leşinat şi l-ar fi chinuit mult mai tare pe Michael.
"O să te doară, Mike," zise ea, punându-i mâna pe frunte. Îl sărută pe buze apăsat, însă simţi că cedează emoţional şi sfârşi repede sărutul. Îşi scoase bagheta cu mâinile încă tremurându-i îngrozitor.
"Accio, glonţ!" spuse ea, până nu îi dispărea curajul. Închise ochii strîns şi îşi muşcă buza când auzi ţipătul lui Mike. Prinse glonţul cu precizie şi îl aruncă cât colo.
Se uită din nou la rană, însă îşi dădu seama că mai bine nu o făcuse pentru că îi venea să verse. Apucă un colţ al feţei de masă de deasupra şi o trase cu putere.
Bandajă neglijent rana şi îl apăsă puternic în locul hemoragiei.
"Trebuie să mergem, poţi să mergi?" îi spuse ea, agitată, atunci când mai auzi câteva focuri de armă descărcându-se pe lângă ei. Îşi dădea seama că oamenii lui Mike se luptau cu ceilalţi, însă îi era mult prea frică să se uite să verifice.

**Michael Stark** · 27 May 2012, 22:14

Mike nu putu sa isi controleze urletul care ii veni pe buze in momentul in care in interiorul sau se misca glontul. Iesise smucit in mana lui Ivy, si nu durase mult procedeul, insa fusesera cele mai lungi secunde din viata lui. Nu simtise pana acum o durere asemanatoare. Fusese torturat si avusese multe accidente in dueluri in vremea adolescentei, insa de cand devenise acel om bogat si respectat, nu mai avusese parte de astfel de chestii.

Asa ca durerea cumplita pe care o simtise era unica. la un moment dat isi opri strigatul pentru ca stia ca, cu fiecare geamat o ranea pe Ivy. Stia ca in acel moment, iubita lui plangea si mai stia ca suporta durerea deodata cu el. Nu simtise niciodata o legatura atat de puternica intre el si o persoana, insa in acel moment isi daduse seama ca exista.

Cand Ivy presa pe locul in care ii era rana deschisa, Mike gemu incet. Nu isi mai simtea partea aceea din corp, parca fusese desprinsa de el, parca psihicul lui era desprins de fizic. Insa durerea pe care o simtea brusc, la fiecare bataie de inima le unea, chiar si numai pentru o secunda.
Ii auzi intrebarea fetei si incuviinta nesigur. Nu credea ca putea sa mearga, insa trebuia sa incerce. Pentru binele lui, insa mai ales pentru cel al lui Ivy.

Se ridica cu greu, in majoritate sustinut de iubita lui si isi tarsai picioarele cativa metri.
"Totul va fi bine" sopti el, sperand ca Ivy sa il auda, sa stie ca el crede in ea si ca o iubeste. Spera ca primise mesajul, pentru ca nu era sigur ca il va mai putea spune inca o data.

**Ivy Thibault** · 28 May 2012, 14:34

Ivy luă o gură de aer, simţindu-se mai stăpână pe situaţie acum că se putea folosi şi de forţa fizică. Îl susţinu pe Mike, mulţumindu-i în gând lui Kurt pentru că o învăţase să se bazeze şi pe forţa fizică, nu numai pe cea mentală, şi ieşi de sub masă. Afară era un circ de nedescris, plin de praf şi fulgere de lumină care străbăteau aerul. Trei echipaje erau alături de ei şi unul dintre ele se postară protectiv în faţa lor, ajutându-i să iasă din sală, în hol, unde atmosfera era mai liniştită.
Fata speră că, din cauza fumului, să nu îi fi văzut nimeni. Îl observă pe Josh printre cei patru membrii ai echipajului şi îl luă la întrebări.
"Vorbeşte," zise ea, simţind că nu poate mai mult.
"Mai sunt cel mult trei care se luptă, în rest toţi cei din tabăra cealaltă sunt la pământ. I-am învins uşor, cu pierderi minime."
Ivy dădu din cap, neştiind dacă ar trebui să se bucure sau nu. Incantă un Vulnera Sanentur deasupra rănii. Nu era absolut deloc pricepută la rănile de vindecare, şi îi trebuia concentrare maximă pentru a scoate măcare una acceptabilă, aşa că era sigură sută la sută că, în curând, vraja va ceda şi Mike va începe să sângereze din nou.
"Aduceţi doctorul în momentul ăsta," mârâi fata.
Îi luă faţa palidă şi transpirată a lui Mike în mâini şi îi şterse fruntea cu o bucăţică din ceea ce mai rămăsese din rochia ei (nu mult).
"E mai bine? Zi-mi dacă e mai bine, pentru ca nu mă pricep deloc la vindecări," îi spuse ea îngrijorată. Îi era frică să nu fi făcut ceva greşit pentru că acestea nu erau deloc momentele de concentrare maximă...

**Michael Stark** · 28 May 2012, 20:52

Mike se simtea ametit si isi daduse deja seama ca pierduse suficient sange incat sa nu poata umbla pe cont propriu. Cu toate astea, sangerarea fu oprita si Ivy era langa el, sprijinindu-l. Ii stranse cat de tare putu mana, insa stia ca pe Ivy nu o doare datorita faptului ca nu o stranse mai tare decat ar fi strans-o un bebelus.

Cand ii auzi intrebarea, Mike incerca sa vorbeasca. Simtea gust de metal in gura si stia ca o parte din el era datorat sangelui. Se stramba cand trebui sa urce o treapta.
"Sunt mai bine," spuse. Era sincer de data asta, chiar era mai bine si durerea de nestapanit trecuse, inlocuita de acea senzatie ciudata de durere interioara care il cuprinse imediat ce rana fu inchisa. Se lasa condus de Ivy pana in fata usii de sticla care acum era sparta.

'Lupta' dintre taberele de agenti se terminasera, insa stia ca era destul de periculos sa se expuna acum. Totusi, imediat simti bliturile orbindu-i ochii si luminandu-i fata. Se incrunta in timp ce niste agenti venira sa indeparteze reporterii si fotografii care iesisera din nou din 'ciuburile' lor.
"Ei bine, cum a fost petrecerea?" intreba Scott u o privire ingrijorata, fara sa aiba macar o urma de umor in glas.
Mike rase, gandindu-se ca ii placea sa fie inconjurat de cineva pozitiv in acel moment. Ivy il sustinea inca. Barbatul ii stranse usor mana inciante ca Vindecatorul sa isi scoata bagheta.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat 1 2 Next » //  / vacation's over

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ vacation's over