Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Graveyard / Forums / RPG avansat / Vara

Vara... florile colorate infrumusetau coroanele verzi ale copacilor. Afara, elevii castelului Hogwarts alergau, se jucau, inotau in lac sau mergeau in Padurea Interziisa cu un profesor, de ierbologie sau Aparare Contra Magiei Negre. Langa Padure se puteau observa dovlecii uriasi ai lui Hagrid, iar langa castel serele Doamnei Lastar si chiar pe Draco, cu Crabbe si Goyle. Cercetasii carora le placea sa invete erau asezati pe iarba si discutau despre carti iar Astropufii, in mare parte, incercau sa se iscaleasca pe o panza pe care era pictat insemnul astropufilor. Alaturi, cei de la Ochi-de-Soim erau cufundati fiecare, cate cinci sub fiecare copac in lectura lor despre potiuni sau ce mai citeau. Viperinii se luasera din cine stie ce motiv la cearta si se incaierasera. Dumbledore statea in biroul sau si se gandea daca sa il cheme sau nu pe domnul profesor Plesneala sau pe doamna profesoara McGonagall ca sa ii cheme pe copii inapoi in camerele de zi ale caselor lor, caci prea mare era zarva. Dar se hotaari pana la urma sa ii lase pe copii sa se joace. Sub un pom umbros, mare, Ron si Harry jucau sah, iar Hermione statea langa ei si era cufundata intr-o carte care spunea despre istoria vrajitorilor. Cartea o incepuse acum doua ore si ajunsese la pagina numarul 356, in care povestea despre vrajitoarele din Evul Mediu.

Intre timp, Reagan statea sub un pom, cu cartea despre Aritmantie cazuta pe burta, cu ochii inchisi. Adormise. Nici nu baga de seama ca Draco, Crabbe si Goyle o insultau si incepusera sa arunce cu hartii pe langa ea. Auch!!! exclama ea cand se trezii datorita unei hartii care ii nimerise pe nas. Se inalta in aer ca sa ii intimideze pe cei trei si il lua pe Crabbe in mana stanga, pe Goyle in mana dreapta si pe Draco il puse pe spatele ei, nu inainte sa ii impietreasca pe toti trei, iar apoi porni in zbor catre biroul doamnei profesoare McGonagall, ca sa ii spuna ce a patit. Cand era deja la o inaltime de vreo 50 de metri il scapa pe Draco de pe spate iar pe Goyle din mana. Dupa ce il duse pe Crabbe jos, pe pamant, se intoarse sa ii prinda pe cei doi care ii scapasera. Dupa ce ii despietri sa hotari sa nu-i mai zica profesoarei McGonagall ceea ce s-a intamplat.

Reagan, care dupa cele intamplate, cu toate ca dormise, era asa obosita caatunci cand ajunsese sub un pom cazu mai-mai sa-si rupa aripa. Peste vreo cinci ore, cand era deja ora patru, Reagan se trezi, si observa ca e singura care mai ramasese in curte inafara de Hermione, Harry si Ron, dintre care Harry si Ron jucau a 234-a oara sah, iar Hermione ajusese la pagina cu numarul 1378. Jen urca incet catre camera de zi unde unii Cercetasi jucau carti, altii se intreceau in pictura, sase se duelau iar majoritatea participau la curatarea camerei de zi, unde nu mai facusese nimeni curat de aproximativ cinci saptamani. La ora 7 seara cercetasii terminasera de curatat camera de zi, de jucat carti, de duelat si ce au mai facut.

"Hei, Reagan!" striga Hermione. "Ce faci?" intreba ea. Reagan se apropie incet de Hermione. Nu se mai intalnise de mult cu ea. Mai exact din anul II , acum trei ani. Acum era din nou timida, ca atunci cand o vazuse prima oara. Spuse incet, ca prima oara"Buna! Nu te-am observat pe aici.", desi stia ca o observase si chiar foarte bine. Voia sa scape, la fel ca prima oara, de o conversatie incomoda. Cand Hermione intoarse capul, Reagan incepu sa fuga si sa se indeparteze de Hermione. Apoi Hermione o opri: "Unde te duci asa repede?". Reagan se opri putin si se gandi o secunda. Apoi spuse: "Ma duc sa imi termin temele pentru maine...". Nu era adevarat, dar cel putin scapase. Oricum avea pentru urmatoarea saptamana, deci o parte era adevarata.

Se duse in dormitorul Cercetasilor, deschise la intamplare cartea de Potiuni si deschise la lectia Promtegus si se apuca sa citeasca. La putin timp dupa ce termina lua una penele sale care scriu singure, vrajite de ea sa scrie cu scrisul ei, o inmuie in cerneala albastru inchis, sclipitoare, cu mici paiete rosi, galbene si albe, si o puse pe pergament si-i dicta exercitiile din tema, iar apoi dicta rezolvarile. Apoi mai avea de facut si un eseu, si deci isi lua cartea si povesti textul lectiei, avand grija sa fie exact 3m de pergament cu scrisul mic. Apoi citi toata tema. Dupa ce se asigura ca a terminat totul si a facut corect lua cartea - carte cu 367 de pagini - si o citi de la cap la coada.

La o ora dupa ce isi terminase si Reagan temele era ora noua si jumatate. Se uita afara, pe fereastra. Acolo mai era Hermione, care terminase in sfarsit cartea si isi strangea de pe jos, iar Ron si Harry se plictisisera de sah vrajitoresc si Harry il invata pe Ron sa joace un joc simplu de carti, impprovisate de ei din bucati de pergament vrajite(dupa ce se facea o modificare la pachetul de carti, de exemplu tregea cineva o carte, se reamesteca singur) si scrise ca o pereche de carti de joc normale. Jenelle se aseza pe scaun. Lua niste polen Zvvvrrr din punguta de langa semineul lor si il arunca in semineu. Focul se albastri si apoi se inrosi din nou. Pusese polenul doar din placerea de a fedea flacarile albastre, ciudate, mistice.

Se duse din nou in dormitorl fetelor din anul V. Dadu jos patura si se culca, fara sa se inveleasca. Ii era cald. Dimineata auzi un Tic-Tac-Tic-Tac. Se scula si observa ca ceasul nu era al ei. Defapt, ea nici nu avea ceas desteptator. Inchise ceasul de pe noptiera care era la trei paturi departare si se imbraca in roba de vrajitor, sub care isi pusese o pereche de blugi si o bluza verde. Iesi si se duse in curtea castelului, unde trebuia sa se inalneasca cu o fata, ca aveau amandoua acelasi orar si mergeau impreuna. Acea fata era ...


ooc: 1 021 cuvinte

Noaptea isi lasase mantia ei neagra peste Hogwarts, Luna, regina noptii asezandu-se in tronul ei de stele. Creaturile noptii, acum pline de viata se perindau pe langa castel. In turnul celor din casa Hufflepuff era liniste. Dormeau cu totii, avand diverse vise ... sau cosmaruri.

Ella se invartea si se zvarcolea in pat, avand iar uunul dintre acele cosmaruri mai mult sau mai putin reale. Se facea ca mergea prin padure, admirand copaciii, pasarile si toate celelalte creaturi magice ce roiau prin acea zona. Deodata, langa ea isi face aparitia Bellatrix Lestrange alaturi de alti Devoratori ai Mortii. Un nor gros acopera cerul astfel ca intunericul pune stapanire, iar Ella nu mai vede nimic. Atunci cand razele Lunii reusira sa lumineze Padurea Interzisa, Ella il vazu in fata ei pe Lordul Intunecat, Lordul Voldemort. Fata fugi dupa el, dar sfarsi ... cazand din pat.

" Nu pot sa cred ca am avut iar cosmarul asta enervant ... ma doare capul ingrozitor"

Ella cauta in sertarele din dulapul ei, dar nu mai gasi nici un strop de potiune de dureri de cap.

"Mai bine ma duc sa vad daca mai e in sala de potiuni, daca nu gasesc, macar pot sa-mi fac eu una."

Ella cobori scarile, fiind injurata de cateva tablouri trezite din somn. Ajunsa in pivnita, Ella se uita printre potiuni, dar nu gasi nici macar un strop de Disparitis Durentius.

"Fir-ar! Ei bine, macar stiu sa o prepar. Sa vedem: Frunze de marx, praf de Dixie, trei picaturi de Magicus ... "

Ella aproape terminase licoarea cand usa se dadu de perete.

"Te pot ajuta cu ceva, domnisoara Tamashi?" se auzi o voce rece, prea cunoscuta Ellei.

"Buna ... seara .... dimineata .... ceva p-acolo, domnule. Si nu, preparam doar o potiune."

"Sa ghicesc ... cosmaruri urmate de durerio de cap din nou? Ti-am zis ca singura modalitate de a scapa de ele este aceea de a renunta la dorintele de razbunare."

"Nu pot! Si nici nu vreau! Credeam ca dumneavoastra puteti intelege asta mai bine decat oricine. Doar erati alaturi de el cand s-a intamplat!" ii raspunse Ella rece.
"Stii foarte bine din ce ordin eram acolo si stii prea bine ca nu puteam face nimic!"

"Stiu... " spuse Ella plecand si luand potiunea.

Cand se intoarse in camera fata lua o picatura din licoare si se culca la loc.

Dimineata urmatoare Ella se trezi devreme si se uita pe geam. Soarele abia se trezea si el si se indrepta agale spre cer, pregatind o noua zi. Ellei ii placea sa vada rasaritul, ii placea sa creada ca o noua zi paote aduce noi sperante, indepliniri de dorinte si noi intamplari.
Ella se schimba rapid intr-o bluza alba si o fusta neagra dupa care isi puse pelerina cu simbolurile casei ei, Hufflepuff. Privindu-le se gandi la ziua in care fusese sortata. Jobenul ii spusese ca are calitati pentru a se duce la orice casa. Putea sa se duca la Viperini deoarece avea vise mari si avea unul dintre darurile sacre ale casei, acela de a vorbi cu serpii. Dar il rugase pe Joben sa nu o trimita la casa la care a fost cel care ii distrusese viata. Apoi Jobenul dorise sa o trimita la Cercetasi sau la Ochi-de-Soim deoarece era curajoasa si inteligenta dar refuzase, ea insasi cerandu-i sa o trimita la Hufflepuff. De ce? Ei bine, nici macar ea nu stia. Pur si simplu asta ii ceruse Jobenului deoarece asta ii venise pe moment in minte. Totusi, nu regreta alegerea facuta. Ii placea casa la care fusese trimisa. Coelgii erau simpatici si aveau bunatatea de a o lasa in pace atunci cand o vedeau cu moaca stil nu am chef de nimeni si de nimic.

Iesind in curte, Ella observa inca o data cat de frumos era locul in lumina soarelui de dimineata.. Ce bine ca prima mea ora de azi este aceea de Grija fata de creaturile magice. "Vremea este frunmoasa si cu siguranta o sa ma distrez la ore cu Hagrid studiind cine stie ce creatura amuzanta."

Dupa ora de Grija fata de creaturile magice, Ella avea o ora de Transfigurare, iar apoi doua ore de Potiuni.

Ella se indrepta spre Marea Sala dorind sa manance ceva inainte ca sala sa se umple de lume. Sincersa sa fie, o enerva la culme zgomotul si zarva care se forma la fiecare masa, toate casele facand comploturi despre cum sa castige Cupa Caselor. Ella infuleca repede cate ceva dupa care se duse in camera ei si isi lua cartile necesare.

"Trebuie sa am intalnesc cu Reagan in curte peste o ora. Am destul timp pentru a trimite o bufnita."

Uitandu-se pe geam, Ella o observa pe Ice, bufnita ei alba precum zapada dand tarcoale casteluilui. Ii facu semn sa vina la ea si ii spuse:

"Vreau sa duci o scrisoare Saphirei, in partea cealalta a Padurii Interzise."

Ella lua o hartie si incepu sa scrie:

Draga Saphira,

Am citit ultima ta scrisoare si o sa incerc sa te ajut. Din pacate, abia diseara pot sa ma strecor in pivnita pentru a prepara leacul de care ai nevoie, dar cred ca maine o sa o pot trimite pe Ice cu licoarea. Sper sa te descurci pana atunci, dar ai mare grija de tine si de micul Blackhearth.

Cu drag,
Prietena ta, Ella


Fata impaturi scrisoarea si o lega de picorul lui Ice, care statea mandra pe masa. Ella urmari bufnita ridicandu-se in aer si zburand peste cei mai inalti copaci, pierzandu-se in umbra padurii.

"Sper sa ajunga la timp si sper sa am cum sa pregatesc leacul diseara." isi spuse fata in gand.

Observand cum trecuse timpul, Ella fugi spre curtea castelului pentru a se intalni cu prietena ei, Reagan. Fugind, fata nu-l observa pe Draco Malfoy care tocmai intra in curte si se impiedica de el, daramandu-l.

"Scuze" ii spuse aceasta rece si dadu sa-si continue drumul.

"Fi atenta, sange-mal"

Ella se opri si ii arunca o privire necrutatoare lui Draco.
"Sange-ma? Am sange semi=pur si sunt oricum mult mai buna decat esti tu, domnu' sange-pur de vipera. Daca ma mai insulti o singura data o sa am grija sa te transform intr-un vierme mic mic mic si sa te zdrobesc! Ai inteles?"

"Sange mal, semi-pur, tot una imi e! Nu e pur. SI nu ma ameninta!"

In acelasi moment cei doi isi scoasera baghetele, pregatindu-se de lupta, dar profesorul Severus Snape, alaturi de Minerva McGonagall intrara in curte.

"Pot sa stiu si eu ce se intampla aici? " intreaba doamna profesoara.

Aruncandu-I o privire rece si dispretuitoare lui Draco, Ella spuse:

"Nu se intampla nimic. Un mic incovenient legat de sangele meu semi=pur care pare sa fie o isnulta pentru aceasta fiinta josnica. Ma scuzati dar trebuie sa plec." spuse Ella, lasandu-l pe Draco sa fie macelarit de Doamna profesoara Minerva care nu accepta ca Viperinii sa insulte elevii de la celelalte case din cauza sangelui si langa profesorul Severus Snape care avea si el sange semi=-pur, deci insultele lui Draco nu-i picasera tocmai bine.

Ella fugi spre curte si o observa pe Reagan, care o astepota:

"Hei, Reagan! Ce faci?"

Parea a fii o noapte cat se poate de linistita in Padurea Interzisa.
Uneori,tacerea era brazdata de catre un fosnait de frunze,slab,timid,care parca se impotrivea somnului.
Apoi,vazand ca nu primesc nici un raspuns,ca nici un greier nu-si canta balada obisnuita in semn de salut,isi inchideau si ele ochii,invinse.
Chiar si luna se ascunse in spatele unui nor,lasand stelele sa se joace in liniste,impingandu-se una pe alta pe cer.
Maya se plimba,cufundata in ganduri,pe poteca puternic luminata,fara o destinatie anume.
Ajungand langa un mar batran,incerca sa adune cateva fructe,dar mana i se incurca intr-o panza alba,lipicioasa.
Privi in sus,speriata,iar ceea ce vazu o facu sa se cutremure.O creatura cu opt picioare foarte subtiri,si ochi mari si negri,se indrepta spre ea.
Alerga disperata prin desisul padurii,facandu-si loc printre crengile copacilor.
Din cand in cand se uita peste umar,pentru a se asigura ca paianjenul era departe de ea.
Neatenta,se impiedica de o buturuga,moment in care paianjenul urias o ajunse din urma si se napusti asupra ei.
Tipa cat putu de tare,iar in momentul urmator se trezi pe podeaua din dormitorul fetelor,transpirata si speriata.

„Te simti bine?” o intreba pe un ton ingrijorat,colega sa de camera.
„Sunt...sunt in regula.Un cosmar.”ingaima Maya.
„Grabeste-te,vei intarzia la Micul Dejun” ii spuse fata,multumita de raspuns,inainte sa paraseasca camera.

Nu avusese cosmaruri de ani buni.Probabil stresul din ultima perioada se facea simtit.
Acceptase postul de profesoara de Previziuni pentru viitor,in curand o asteptau examenele si mai avea si note mult prea mici la Studiul despre Incuiati.
Facu un dus rapid,rece,ca sa o trezeasca din starea de transa,dar ramase pe ganduri in timp ce isi pieptana cu grija parul lung.Apoi imbraca o rochie alba,subtire,cu broderii bej,ca de vara si se incalta cu niste opinci simple.
Soarele lumina deja puternic pe cer,semn ca se facuse zi de-abinelea,iar micul dejun era pe cale sa inceapa.
Cobora in camera de zi a Ochilor-de-soim si observa ca era complet goala,ceea ce o determina sa o ia la fuga pe scari,pana in Marea Sala.
Se simti putin stanjenita cand trebui sa intrerupa micul dejun,pentru a se aseza la masa,fiind atintita de priviri din toate partile,dar reusi sa se aseze pe singurul loc liber de la masa.
Imediat,isi dadu seama de ce nu il ocupase nimeni pana atunci.In fata sa manca o colega din anul II,nu prea agreeata din cauza obiceiului de a vorbi foarte foarte mult.
Avea parul castaniu deschis,usor ondulat,ochii mici,caprui,cativa pistrui si un zambet larg,calduros.
Fata o saluta incantata ca s-a asezat cineva langa ea,iar Maya ii zambi politicos si facura cunostiinta.
Se hotara sa ii acorde o sansa,la urma urmei era mult mai bine decat sa nu converseze cu nimeni.
In doar cincisprezece minute cat devora painea prajita cu unt,afla totul despre viata Cameliei,caci asa o chema.
Ii povesti : cum puterile ei de vrajitoare au intarziat sa apara si a fost o surpriza pentru toata familia ca a primit totusi o scrisoare de la Hogwards,dar acum parintii ei erau mandri de rezultatele sale; cum ca pasiunea ei ar fii creaturile magice si ca parintii ei au o pasare Phoenix,pe nume Flamus,care a renascut chiar in primavara anului trecut; cum ca fratele ei,care deja a absolvit scoala de magie,in casa Cercetasilor,a descoperit un remediu puternic impotriva alergiei la arahide.
Maya o privea fascinata,uimita ca avea timp sa scoata cinci cuvinte pe secunda si sa faca loc sa treaca si oualelor prajite.
Cand farfuriile se golira si elevii incepura sa paraseasca Marea Sala,Maya isi aminti deodata ca avea de ispasit o pedeapsa.
Plimbarile ei nocturne fusesera observate de catre Profesorul de Farmece,motiv pentru care trebuia sa o ajute pe bibliotecara sa rearanjeze toate volumele.Fara magie!
Se ridica de la masa,oftand,fara nici o tragere de inima.Cine stie cate ore pretioase ii va rapi aceasta sarcina,ore in care putea sa se bucure de soare,alaturi de ceilalti elevi.
Spre uimirea si incantarea ei,Camelia se oferi,automat,sa o insoteasca.

`Cel putin,treaba va fii mai putin plictisitoare!`se gandi Maya,in timp ce urcau scarile spre biblioteca.

Ajunse acolo,bibliotecara lua o expresie severa si pe un ton,ce se vroia a fi impunator,le spuse ce aveau de facut
si parasi incaperea.Maya se stramba putin,ofticata ca pedeapsa aceasta insemna zi libera pentru ea.
Isi intoarse privirea.Pe podea erau asezate sute de teancuri cu manuale,ce asteptau a fii curatate si sortate.

„Cum o sa reusesc sa ma uit la toate?Cred ca sunt de ordinul miilor!Era costisitor si daca foloseam magia,dar apoi acum,cand mi-au interzis sa folosesc bagheta!” protesta Maya suparata.

Camelia,cu un zambet siret si facandu-i cu ochiul,ii atrase atentia ca ei nu ii interzise nimeni sa foloseasca bagheta.
Chipul lui Maya se lumina si nu se putu abtine sa nu o imbratiseze pe fata din anul II.`Un miracol!` isi spuse in gand.
Multumita,se aseza pe fotoliul confortabil al bibliotecarei,isi puse ochelarii pe care aceasta ii uitase mai devreme si incepu sa o imite,rautacioasa.
Camelia,razand in hohote,incerca sa se concetreze si isi misca bagheta de zor,curatand praful de pe carti si asezandu-le la locul lor.
Dupa o jumatate de ora de efort,biblioteca arata impecabil si Maya sari in picioare si aplauda.Intr-adevar,fata facuse treaba buna.

„Ar fii mai bine sa nu iesim inca.O sa banuiasca ceva necurat la mijloc.”sugera ea.

Fetele isi gasira de lucru bagandu-si nasul in dulapul bibliotecarei.Sertarele erau pline de scrisori vechi,pene,cerneala,romane de dragoste si o lista lunga cu cei care nu adusesera manualele imprumutate.
In timp ce Maya citea amuzata o declaratie de dragoste din Doamna Alice scrisa de John Firefellow,Camelia ii atrase atentia asupra unui album vechi cu fotografiile elevilor.
Judecand dupa paginile ingalbenite si copertile lipite pana la refuz cu MagicSchotch,avea cel putin treizeci de ani.
Copilaroasa,Maya se amuza de numele scrise sub poze,observand abia tarziu ca privirea Cameliei se opri asupra fotografiei unui baiat de vreo saptesprezece ani,cu parul lung pana la umeri,castaniu si ondulat,la fel ca al ei,ochii mici si ceea ce ii diferentia atat de mult,o figura mandra si multumita de sine.

„Fratele meu!” o lamuri.”A fost Sef de promotie si capitanul echipei de Vajthat.Toata familia mea era si este atat de mandra de el,numai despre el au vorbit toata copilaria mea.M-au facut sa ma simt oribil,mai ales ca puterile mele au intarziat destul de mult sa apara...”isi inabusi Camelia un gemat.

Maya ii puse prieteneste,un brat pe umar,incercand sa o linisteasca.De fiecare data cand cineva ii marturisea ce are pe suflet,nu se simtea in largul ei.
Poate incerca prea mult sa se puna in locul persoanei respective si avea mereu impresia ca nu este destul de serioasa,ca este neputiincioasa si nu poate ajuta cu nici un sfat.
Din fericire,situatia jenanta fu intrerupta de venirea bibliotecarei,care isi scapa uimita cafeaua,murdarind astfel covorul si asa plin de praf si scame.
Cum se asteptau,le acuza ca ar fii trisat si le ameninta ca vor fii pedepsite amandoua,mult mai aspru.Totusi,realizand deodata cat de curata era biblioteca acum,in comparatie cu ce fusese in urma cu o ora,se dadu batuta si recunoscu ca au facut o treaba exceptionala.
In timp ce curata covorul,cu niste vraji simple,cele doua fete parasira biblioteca fara sa-i ceara permisiunea,de teama ca va mai avea o schimbare de stare.
Maya,simtindu-se datoare pe viata pentru ceea ce facuse si vrand sa o faca sa se simta mai bine,o invita pe Camelia la o plimbare in jurul lacului.
Coborara scarile,fara sa se grabeasca,si nefacand nici un schimb de cuvinte,lucru alarmant pentru o persoana care,mai inainte,nu se oprea din vorbit.
Maya se simtea din ce in ce mai prost si incerca sa gaseasca un banc bun de spus,dar nu ii venea nimic in minte.
Avea obiceiul,bun sau nu,de a readuce zambetul cuiva prin cateva glume inocente,insa de data asta parea sa nu functioneze.
Nici nu a fost nevoie!De indata ce au iesit din castel si au simtit caldura soarelui si aerul curat,s-au molipsit amandoua de veselia celor din jur.
Camelia incepu sa trancaneasca despre cum citise intr-un ziar al Incuiatilor ca avea sa ploua peste doua zile,intrebandu-se tot timpul cum reuseau acestia sa ghiceasca atat de precis vremea.
Maya zambi amuzata,ca de obicei,fericita ca totul a revenit la normal si bucurandu-se de priveliste.
Lacul era mai albastru si mai viu ca niciodata.Papurisul,verde si inalt,il inconjura asemeni unui gard,lasand sa treaca prin el doar cate o broscuta ratacita.
Cerul era surprinzator de limpede,de parca cineva ar fii sters orice urma de nor de pe el.
Si cel mai frumos lucru,chiar si cel mai retras elev sau profesor,parasi intunecimea castelului pentru a rade cu pofta in caldura acelei zile frumoase de iunie.
Sirul de ganduri ii fu intrerupt de un strigat.Confuza,se uita in jur.
Se parea ca Reagen,o fata de la cercetasi si Ella,pe care nu o cunoscuse inca,le faceau cu mana,zambitoare.
Maya si Camelia se indreptara spre ele,iar cea dintai o prezenta pe noua ei prietena,celorlalte.
Relaxate,incepura sa discute despre cursuri,teme si examenele ce aveau sa vina.

Out of character: 1,452 de cuvinte.

Dupo vreo 2 ore de discuti se saturase si plecasera fiecare in parti diferite.In scrurt timp se facuse noapte.In Hogwarts studenti erau la masa.Intamplator Maya se intalnise cu noile prietene,Reagen si Ella.Toate se asezasera una langa alta,dar deabia atunci observasera ca Camelia lipsea.Au asteptat vreo jumate de ora si inca Camelia nu venisera.Ele,speriate se dusesera sa o caute prin curte,prin castel dar nu o gasisera.
Ele uitasera sa caute in camera ei.Cand ele deschisera usa,ghici surpriza.Camelia dormea cu roba ei si cu o carte pe ea.Fetele nestiund ce se intamplara o trezisera.
Camelia le explicase ca adormise extenuata de cat invatase pentru examenele care uramau.
Ele,linistite,ramase si ele in camera cu ea.Ella incepuse o discutie pe baza examenelor dar Camelia o oprise zicand:"Te rog,nu mai zi nimic despre examene ca ma ia cu durere de cap."
Maya,obosita le supuse fetelor ca nu mai poate si ca vrea sa se duca sa se culce.Dupa plecarea lui Maya si celalalte fete sa dusera pe rand la culcare.
Se facuse dimineata.Camelia se trezisera dimineata ca sa apuce rasaritul soarelui.Dupaia ia se duse pana la bibloteca sasi ia o carte cu studiul fintelor magice.Ajunsa la bibloteca ia observasera o groaza de studenti care imprumuntase aceiasi carte.Ea banuind ca biblotecara nu va mai avea vreo carte de tipu ala,totusi o intrebasera.
Spre surprinderea Cameliei biblotecara ii aduse un exemplar.
Ea se duse cu cartea afara si incepuse sa citeasca.
Zgomoturile naturii si frumusetea ei,o uimise pe Camelia.

Cuvinte:aprox. 350

[RAiZEN] Hai sa fie o exceptie. Data viitoare te rog sa scrii minimum 1000 de cuvinte cel putin.