Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Velvet lies.

• Odette chema catelusul la ea luandu-l in brate, dupa care ii intreba pe Rae si Blake daca vor sa vina, ofta ridicandu-se lenes de pe jos scuturandu-si hainele de praf. O lua inaintea celor doi singura lasandu-l pe baiat in urma cu cei trei. Prefera intotdeauna sa fie inaintea tutuor cand merge cu un grup. Isi misca lenes picioarele, privind drumul atent sa nu se impedice. Se indeparta din ce in ce mai mult de restul dar nu o avertiza nimeni sa se intoarca, nici macar Blake care era atent la fiecare gest de-al ei. Un pod se intindea deasupra sa, prin el o alee intunecoasa si destul de infricosatoare. Capatul nu-l puteai vedea, iar podul era destul de lung. Adrelina ii curgea prin vene, ar fi dorit sa treaca pe acolo, si asa se simtea plictisita si singura. Pasi nesigura si incet pe sub pod, isi privi mainile dar nu erau acolo pentru ca totul era negru, nu-ti auzeai nici macar gandurile, se infiora teribil. Firicele de par de pe brat ii se ridicara de spaima, dar nu o impiedica sa continue sa mearga.
  
  Rae apasa puternic pe pereti sa se asigure ca merge pe unde trebuie cand o lumina slaba ii atrase atentia, venea de la inelul ' de logodna' primit in dar, piatra aceea stralucea dar slab. Il privi uimita, trebuia sa recunoasca de cand il vazuse nu-si putea sa-si ia ochii de la el, dar pe deasupra sa stie ca e de logodna, nu era pregatita pentru acest pas la 18 ani. Dar se gandea doar la un simplu inel. Atat. Gata. Rachelle se trezi la realitate; tresari speriata la auzul unor lanturi venind din spatele sau, parca cineva tara niste lanturi dupa el, gemea. Rae uita si sa respire de teama, se auzea din ce in ce mai aproape. Se lipi de perete astept sa se termine, zgomotul "trecea" pe langa ea. "A plecat." murmura ea multumindu-i lui Dumnezeu ca-i in viata.
  
  Nu realiza ce ar fi putut sa treaca pe langa ea; dar cand se arata si ea mai incantata; sunetele strani se auzira iar dar mai tare si mai inspaimantator. "Nu ti-a spus nimeni ca o fata asa mica si sfioasa de la astropufi nu ar trebui sa plece de una singura?" zise o voce joasa si cunoscuta, nu era decat Blake care ii placea sa o necajeasca. Ii lua mana in a lui si o stranse, dupa care o saruta pe frunte luandu-i suvitele de par ce-i intrau in ochii. Rae se simti usurata, miscandu-se timid inca tremurand de spaima, lumina ii intra in ochii facand-o sa se incrunte. Mainile si picioarele ii tremurau chiar si in siguranta la pieptul lui Blake. "Esti enervant. " murmura ea.
  
  

Odette il privea intens pe Fred in timp ce mergea dupa Blake si Rae, fara sa se uite pe unde calca. Simti o durere crunta in degetul mic de la picior apoi se trezi pe jos. Se ridica destul de repede fara ajutorul lui Fred, care mai avea putin si se sufoca de ras. Viperina injura pe infundate dregandu-si vocea.
-Scuze! spuse Fred repede punand o fata cat mai inocenta.
Fata isi dadu ochii peste cap fara sa ii spuna un cuvant. Incepu apoi sa rada cand ii vazu expresia.
-Sunt bine, spuse ea intrebandu-se in gand daca putea sa isi mai foloseasca piciorul stang.
Incepu sa mearga iar, incercand sa ascunda faptul ca schiopata putin. Tresari cand il auzi pe Blake striganu-le numele.
-Ce naiba ai? Suntem aici! spuse Odette nervoasa.
-Rae e cu voi?
-Era cu tine idiotule, nu esti in stare chiar de nimic? intreba Odette ridicand din sprancene.

• Rachelle se stapani din tremurat incercand sa mearga drept fara sa se impiedice, dar mai schiopata cate putin. Dar spre norocul ei Blake o tinea strans sa nu cada. Continuara sa mearga inainte sperand sa-i gaseasca pe Odette si pe Fred care sigur se pierdusera si ei, Rae se simtea putin vinovata ca se indepartasera atat de departe de ceilalti si acum trebuia sa-i gaseasca pe cei doi. "Pe unde o luam?" intreba putin nesigura, pasind timid cand trecu pe langa un om in varsta inalt; se infiora cand facu contact vizual cu el si o atinse pe umar, Blake o trase langa el cuprinzand-o cu bratul, o luara pe o alee destul de sinistra, pentru ca nimeni nu trecea pe acolo, magazinele erau toate inchise. "In cateva minute vor ajunge si cei doi." zise indiferent Blake asezand-o pe Rae in fata lui; expresia ei nu putea fi citita, se cuprinse cu bratele privind incontinuu in jos. Baiatul zambi cu jumatate de gura si ii ridica barbia fetei "Numai pleca singurica, realizezi ca esti tinta cea mai buna a oamenilor." spuse el privindu-l pe barbatul de mai devreme care o atinse pe astropufa.
  
  Rae ofta, se apleca luandu-si bagheta din cizma sa creand o geaca neagra de piele acoperindu-se cu ea, se facea din ce in ce mai racoare pe Aleea Nocturn. "Bine." raspunse ea scurt, sprijinindu-se de perete incercand sa nu-l priveasca pe baiat in ochii. Rachelle facea destul de mult pe suparata, era si normal, o speriase destul de rau sub podul acela. Blake ii lua incet fata in maini si ii dadu parul intr-o parte dezvelindu-i gatul alb, o saruta pana ajunse la buzele fetei, incet si pasional facand-o sa zambeasca. Dar clipele de fericire si liniste fura intrerupte de Odette si de Fred care aparura de dupa colt, incercand sa-i sperie.
  

• Odette zambea malitios catre Rae care se tresari putin la vederea ei si a lui Fred. Blake isi dadu ochii peste cap luand-o pe astropufa de mana incepand sa mearga mai departe, spunandu-le ca ar fi mai bine sa ramana impreuna. Stabilisera sa se intalneasca pentru a petrece timp impreuna nu pentru a se cauta pe stradutele pustii de pe Aleea Nocturn.
  
  Dupa cateva minute bune, Odette constata ca Blake avea mare dreptate. Nu mai rase asa bine cu ei de foarte mult timp si nu vroia sub nici o forma ca seara sa ia o intorsatura groaznica, desi nu dura mult si o lovi ceva in umar apoi o silueta inalta iesi de dupa o casuta.
  -Nu e prea bine sa va plimbati noapte pe strazi, nu credeti? intreba o voce foarte cunoscuta pentru Blake, Fred si Odette.
  -Jake!? strigara toti trei la unison.
  Dupa o imbratisare de grup viperina i-l prezenta pe baiat lui Rae. Era prieten mai vechi. Nu il mai vazusera de cativa ani. Odette isi aprinse bagheta pentru a se uita mai bine la fata lui deoarece lumina lunii era aproape inexistenta din cauza norilor.
  

• Rachelle il privi curioasa pe Jake, dupa parerea ei arata chiar foarte bine, dar nu ar fi recunoscut asta in fata celor trei, decat siesi si lui Odette, dar ii era oarecum teama. Nu stie cand ar fi putut sa isi scape gura in fata lui Blake. Jake ii imbratisa pe rand pe Odette, Fred si Blake, dupa care se uita la Rae, ii zambi prietenos apropiindu-se cu pasi marunti de ea. "Eu sunt Jake, incantat Rachelle?" ii stranse mana delicat, dupa o saruta pe obraz, facand-o sa se inroseasca si sa zambeasca puternic. Avea un accent britanic, cum sa nu te indragostesti de un asemenea accent superb. Odette si Fred il luara imediat pe baiat la intrebari luand-o in fata lor. Blake o lua de mana privindu-l putin suspicios pe Jake care inca o studia din cap pana in picioare pe micuta astropufa. " Serios, esti de la astropufi?" intreba baiatul auzindu-se uimirea in vocea lui. Rae rase "Da, e ciudat ca o astropufa sa se inteleaga cu trei - patru " se corecta ea rapid " viperini si fosti viperini respectiv devoratori ai morti" uitandu-se la baieti. Pentru inceput totul parea bine, se intelegeau chiar foarte bine. Dar ce o inspaimanta cel mai mult erau sentimentele ei pentru Blake, pentru cateva minute pur si simplu uitase de el. Se infiora.
  
  Dintre toti Odette parea cea mai incantata de intalnire, era curioasa cum se cunoscusera acesti vechi prieteni. Ei se oprira intr-un loc parasit si se asezara jos ca sa se cunoasca mai bine, cu toti. Jake se aseza cat mai aproape de Odette si o stranse in brate, pareau ca se intelegeau destul de bine, spunea ca o considera o surioara mai mica .. la fel ca si Blake; doar ca ei isi aratau asta prin batai si certuri zilnice. Cei trei baieti incepusera sa vorbeasca despre chesti neinteresante de baieti; pareau sa se distreze foarte bine. Doar ca pe tot parcursul timpului, ea tacea si tacea, nu spunea nimic. Iar Jake parea sa observe asta, se aproii de Rachelle cuprinzand-o cu bratul . Fata se facu mica zambind prosteste, zambetul lui Blake pieri de pe buze oftand si privind in alta parte. "Cum v-ati cunoscut?" intreba timid Rachelle miscandu-se incetisor in bratele lui Jake.
  

• Cand auzi intrebarea, Odette se uita la Jake si Jake se uita la ea, inrosindu-se amandoi pana in varful urechilor, apoi incepura sa rada.
  -Da, chiar, cum v-ati cunoscut voi doi? rase Fred facand-o pe Odette sa se inroseasca si mai tare si sa-si sprijine fruntea pe genunchi.
  Cat incercase ea sa uite despre acea intalnire abolut jenanta. Nici nu stia de unde sa inceapa.
  -Ai cuvantul, Jake, spuse Odette incercand sa il faca pe el sa spuna.
  -Domnisoarele intai, spuse galant, baiatul.
  Odette il privi glacial si scurta o poveste extrem de lunga intr-o singura fraza: Jake o prinsese in dormitorul lui cand incerca sa duca la bun sfarsit o provocare. Pe cand ea avea treisprezece ani si era in anul III, Jave avea paisprezece si era in anul IV, printre cei mai draguti baieti de la viperini. Odette trebuia sa se strecoare in camera lui si sa ii ia ceva, orice. O bratara, un tricou, o pereche de papuci. Viperina nu refuza niciodata provocarile deoarece reusea mereu sa le indeplineasca insa in acea zi nu avusese prea mult noroc.
  -O gasisem scotocind prin bagaje, nu o sa uit niciodata fata pe care o facuse cand am intrat in camera, rase Jake.
  Odette zambi slab, apoi ii spuse lui Rae ca ea le facuse cunostinta lui Fred si Jake apoi i-l prezenta pe Jake si lui Blake.
  

• Rachelle chicoti ascultand atenta toata povestea, se cunoscusera chiar foarte ciudat. Dar de ce nu aflase de el mai din timp?! Nu ca de Blake nu i-ar fi placut pana acum. " Si tu Rae, esti prietena cu Odette?" intreba el pe o voce joasa care te facea sa te cutremuri, Rachelle il privi fermecata pret de cateva clipe pentru ca Blake isi drese gasul. " Da suntem prietene din anul V, formez un cuplu cu Blake de pe atunci." Jake ramasese impresionat, pentru ca trecusra 3-4 ani, dar asta nu-l impiedica sa ii "faca curte" lui Rachelle cea ce-l enerva la culme pe Blake, dar totodata si pe Fred pentru ca Odette parea la fel de fermecata dupa Jake. Trebuia sa recunosti, arata bine pentru un fost viperin. " Dar sunteti niste vrajitoare foarte dragute." spuse el la fel de fermecator ca inainte, cele doua se inrosira, multumindu-i. "Putem sa plecam? Rae?" intreba el enervat la culme dupa expresia fetei, mereu il dadea de gol. "Sunteti niste baieti norocosi." adauga el atintind-o cu privirea pe astropufa. "Stim." zise Fred luandu-i vorbele lui Blake.
  
  Afara deja se innoptase, strazile deveneau din ce in ce mai pusti, vantul batea destul de tare dandu-ti un sentiment de neliniste si frica. Nori acopereau cerul si luna. Totul parea sinistru. Rachelle incepu sa tremure de frig, ridica bagheta creand o bluzita neagra. Zambi. Totul era mai bine acum si cald. Jake intra in vorba iar cu baieti in timp ce o mana o stranse de brat pe Rae tragand-o de dupa un zid, era doar Odette care avea de gand sa ii spuna ceva.. incepu sa chicoteasca privindu-l in urma pe Jake.
  
  
  
  

Odette ii spuse lui Rae sa stea nemiscata in timp ce isi aranja cateva suvite de par. Privi apoi dupa Jake si zambi.
-Nu-i dragut, surioara? intreba fata oftand.
Se uita apoi la Rae care clipi des, uitandu-se si ea dupa Jake care purta o discutie aprinsa cu Blake si Fred.
-Dar tot de Fred imi place, adauga repede capatand o nuanta de roz.
Slava cerurilor ca se facuse noapte si fata nu i se mai vedea atat de bine.
-Tu ce...

Odette vroia sa o intrebe pe Rae ce parere avea despre Jake cand il auzi pe acesta strigandu-le lui Fred si Blake sa fuga deoarece isi amintise ca era luna plina si uitase sa isi ia potiunea. Odette ramasese perplexa, nestiind ce sa spuna.
-Jake e un varcolac, spuse Fred in locul ei cand cei doi ajunsera langa ele. Tocmai ne povestea ca a fost muscat, si... acum a uitat sa-si ia potiunea. De sute de ori i-am spus ca e superficial, adauga nervos baiatul.

• Rachelle se sperie de foarte tare, nu intalnise pe nimeni care sa se transforme in varcolac, era pentru prima oara cand intalnise pe cineva de acest gen. Dar invatase la scoala despre acesti varcolaci. Cand se transformau nu realizau care ii sunt prieteni, ataca pe oricine ii statea in cale. Tot corpul ii era acoperit cu un par maroniu. Totul era schimbat la el clar. Era asa inalt, si puternic. Te infiorai numai cand ii priveai ochii negri. Jake le privi mai intai pe fete apropiindu-se cu un pas. "Plecati. Pe voi va vrea." spuse Blake enervat la culme. Daca nu ar fi fost un varcolac urat si scarbos, si ar fi fost Jake ar fi sunat asa de bine. Rae incepu sa fuga pe unde vedea cu ochii, alerga cat putea ea de repede, era o persoana lenesa iar acum ii venea destul de greu. Inima ii batea puternic de oboseala si de frica, sunetele din jurul sau "vajaiau" in capul sau, nu intelegea nimic. Odette o luase prin alta parte lasand-o singura. Se opri cazand pe jos, se ascunse dupa un zid, inspira si expira rapid. Era asa de liniste, incerca sa se uite dar o rasuflare calda pe ceafa sa o facu sa se cutremure. "Blake cat ma bucur." se simtea asa de bine, mereu se simtea in siguranta in preajma lui.
  
  Isi intoarse capul dar zambetul ii pieri imediat, varcolacul era peste ea gata sa o atace, sa o omoare, sa ii sfasie carnea, sa o lase moarta acolo, insangerata; poate si uitata. Rachelle inchise ochii incercand sa alunge acest gand, dar cand Jake isi puse laba pe bratul fetei strangand foarte puternic, ghearele lui ajungand in pielea sa. Incepu sa planga speriata rugandu-se sa supravietuiasca. Incerca cu mana stanga sa ajunga la bagheta, sa-l atace cumva, dar mintea ei era goala acum, totul era negru. Nicio vraja nu ii venea in minte. Ea deja se considera moarta. Varcolacul ii atinse gatul cu nasul, deschise botul. Cand Jake incepu sa urle de durere dandu-i drumul lui Rachelle. Blake il ataca dar nu atat de rau, nu doreau sa-l omoare. Fred era cu el. Astropufa se lipi de zid speriata plangand, macar se intinse dupa bagheta sa strangand-o puternic .
  
  Odette aparu si ea imediat ducandu-se langa Fred, dar cand o vazi pe Rachelle atat de speriata plangand de mama focului langa zid, tresari. Blake incerca sa o linisteasca cat putea si el. O intreba orice, daca a ranit-o..
  

• Dupa cateva minute in care alerga si cazu lovindu-se destul de tare la maini isi dadu seama ca ajunsese prea departe si nu putea sa isi lase prietenii acolo. O lua inapoi, cu bagheta pregatita incercand sa fie cat mai silentioasa.
  
  Ajunse in dreptul lui Fred si ii sopti ca era cat decat bine. Indrepta bagheta spre Jake si striga "Incarcerous" apoi le spuse ca o asa vraja nu putea sa il tina mult dar putea sa il incetineasca. O ridicara pe Rae de jos si o luara la fuga fiecare pe unde apuca, doar Blake se duse cu Rae deoarece nu mai avea curajul sa o lase singura. Odette auzea pasii lui Fred in urma sa si nu se obosi sa se intoarca ci doar coti pe o alta straduta. Se sprijini de un perete, respirand repede. Il auzi pe Jake cum alerga. Se lipi de perete incercand sa isi tina respiratia in timp ce Jake era la zece metri ea ea. Cand crezu ca acesta nu era foarte atent o lua la fuga cotind pe o straduta si mai ingusta care parea sa duca la...o infundatura! Fu o chestiune de timp pana Jake o gasi. Odette statea cu spatele lipit de zid. In aceasi fractiune de secunda fata se transforma intr-un vultur si Jake se napusti asupra ei. Pasarea scoase un tipat prelung in timp ce se lupta sa iasa din ghearele varcolacului.
  
  Ii fu destul de greu insa cand reusi sa scape zbura undeva la inaltime unde stia ca nu putea sa ajunga. Isi simtea penele si pielea umede si avea un gust de sange in gura. Isi relua forma umana si se intinse pe casuta cu acoperis drept incepand sa il strige pe Fred insa se opri imediat dandu-si seama ca nu era cea mi buna idee. Varcolacul ar fi venit dupa ea in acelasi timp cu Fred si ar fi iesit urat. Spera doar sa nu fie prea grav ranita. Se spunea ca firca taie mai adanc decat sabiile si ea acum nu simtea decat taieturile fricii.