Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte

« Previous 1 2 3

/ Viizita nocturna~

-Aaaa!,am tipat eu si Yuky deodata...Cand m-am uitat la usa am rasuflat usurate cand am vazut ca era o fata care parea a fi de la ,,Hogwarts,,..
Pe moment uitasem sa fiu politicoasa din cauza sperieturii si am indreptat bagheta spre ea :
-Studiezi la ,,Hogwarts,,?
Fata se uita la mine nedumerita si a raspuns:
-Da...
Mai mult nu era in stare sa zica.
-Aaa,e ok atunci ! Eu sunt Rosalie ,iar ea e verisoara mea Yuky...Amandoua studiem la ,,Hogwarts,,... Ea este o Cercetasa ,iar eu sunt de la Ochi-de-Soim ...Scuza-ma pentru nepolitete dar eram putin speriata,apoi am chicotit!...
Tu cum te numesti?,am intrebat-o pe aceea fata cu tot cu Yuky deodata...


OOC: Nu e nici o problema

Cand am vazut - o pe fata m-am ingrozit,era inconstienta.
-Dementorrrrrrrrr!,am tipat eu speriata!
M-am uitat la Ruthie care cazuse in bratele lui Yuky ...Lesinase ,iar acel Dementor era pe cale sa ne ia fericirea tuturor...
-,,Expecto Patronus,, ,am tipat eu cat am mai avut timp.
Cele trei umbre disparura incet-incet inapoi in cufar.
Cand Ruthie s-a trezit putin ametita,nu am prea stiut ce sa facem.
-Esti bine?,am intrebat-o eu intr-un sfarsit!
Eram sigura ca nu este prea bine,dar totusi voiam sa ma asigur.
Speram sa isi revina in curand!

A fi nevoita,atat de brusc,sa isi paraseasca timp de o perioada propria lume,inauntrul careia fusese cufundata de ore intregi,pentru a comunica,ii dadu o usoara stare de nervozitate.
Dublate de teama pe care i-o provocase portretul femeii,emotiile se resimteau in freamatul agitat al mainilor ei,in timp ce incerca sa distinga prin intuneric,fara mare succes insa,trasaturile celor doua fete.
Cuvintele pareau sa-si fi gasit adapost in interiorul ei,caci nu vroiau,in nici un chip,a fi auzite,rasucindu-se,amestecandu-se si rezultant intr-o tacere putin jenanta la fiecare dintre intrebarile ce ii erau adresate,urmate de o insiruire rapida si incoerenta.
„Ma numesc Ruthie Allen.Am absolvit de curand scoala Hogwarts...Incantata...”
Le evita,dintr-un fel de timiditate,privirile si se intoarse pentru a cerceta incaperea in care se afla.
Intalni acelasi pustiu ce se regasea si in restul castelului,acel static raspandit printre firele de praf si panzele de paianjen,acel comfort al suspendarii in timp si spatiu,intrerupt intotdeauna,insa,intr-o maniera violenta.
Privirea i se opri asupra unui cufar micut,simplu,confectionat din lemn negru,asezat in centrul camerei.
Aspectul nu ii era marcat de nici o trasatura deosebita,cu exceptia faptului ca purta acelasi iz de vechi,acoperit in intregime de zgarieturi.
Pentru un moment,isi indrepta privirea spre cele doua fete,mimand mai mult cerea unei confirmari,caci in sinea ei ajunsese deja la o hotarare.
Drept urmare,sopti usor „Alohomora” in timp ce facu o miscare rapida din bagheta.
In momentul urmator,din cufar izbucnira simultan,mai multe siluete cenusii,usor transparente,ce incepura a se invarti haotic in jurul camerei,tipand ingrozitor si trecand prin trupurile celor trei fete.
Isi simti corpul penetrat de-o aspra raceala,iar mintea coplesita de dansul tulburator ce i se infatisa,intrucat isi pierdu echilibru,cazand pe podea,aproape inconstienta.
Nu era sigura de realul lucrurilor pe care le simtea,caci avea puternica senzatie de cadere in gol,sentimentul de fuga si vulnerabilitate,atingerea a mii de maini pe corpul ei,un vortex de emotii ce se incheie la fel de brusc precum incepura,trezindu-se brusc in bratele cuiva.

Siroaie de vitalitate incepura a se scurge din strafundul fiintei sale,lasand in urma un trup pustiu si inert,cuprins de acelasi static ce era impregnat in intregul castel.
Puterea de a savarsi vreo miscare o parasise intru totul,incercarea izvorandu-i doar din ramasitele unui oarecare instinct de supravietuire.Dorinta,insa,sau sesizarea vreunei finalitatii,nu mai isi aveau salas in ea.
Cufundata atat de mult in propria disperare,singurul lucru pe care simturile ei maladive il mai puteau percepe era zidul ce o separa de orice urma de viitor.
Impenetrabile,caramizi albe se inaltau in fata-i,asezandu-se circular imprejurul ei,devorand-o sub umbra noii sale captivitati.
Nu se abandona,insa,in vreo revolta,ci ramase in continuare inerta,imobila si indiferenta,caci lipsa de bine ii uniformiza intr-atat de mult trairile,incat nu ii pasa daca se va mai hrani vreodata din acel viitor sters si gol.
Trupul incepu a ii zvacni,brusc,in miscari contorsionate,sub atingerea inghetata si lipsita de emotie a unor maini,ce parca o striveau cu totul in apasarea lor.
Buzele-i tremurau si simti cum intregul interior ii parasea incet trupul,pentru a isi primi moartea din intunericul fiintei ce puse stapanire pe ea.
Ratacind deja in mizerie,nu o cuprinse aproape nici o teama,insa poate tot din instinctul de supravietuire,o soapta i se rostogoli pe buze,rugandu-l sa se opreasca.
In momentul urmator,auzul ii fu inundat de un tipat a carui cuvinte nu le putu distinge,iar la scurt timp dupa,tot haosul lua sfarsit si se trezi in bratele cuiva,atat de calde si recomfortante,incat o calmara aproape in totalitate.
Cele doua cuvinte pe care una dintre fete i le adresa ii rasunau in mod repetitiv in minte,insa notiunea de bine ii parea prea straina pentru a ii da un raspuns.
Drept replica,se ridica in picioare,cu miscari sovaielnice,abia reusind sa pastreze echilibrul acelui trup ce-l simtea atat de usor in goliciunea lui.
Se intoarse spre cele doua fete si le arunca o privire confuza,parca implorandu-le sa ii indice o directie pe care sa o urmeze sau vreun drum cunoscut,intr-atat de coplesitoare fusese experienta.

Eram uimita de ceea ce i se intamplase lui Ruthie,habar nu aveam ce ar fi putut sa pateasca,iar prin raspunsul ei mut
imi dadusem seama ca nu era deloc bine. Adica cum am putut sa pun intrebarea aceasta din moment ce era clar ca nu e bine. Of,cat de putin ma gandisem cand am formulat intrebarea. Dar acum nu mai vroiam sa ma gandesc la asta. Yuky era si ea uimita de ceea ce se intamplase,se uita la mine nedumerita,apoi la perdelele vechi care sugerau un fel de abandon,apoi la Ruthie care era si ea atat de confuza,apoi din nou la mine.
Faptele lui Yuky ma derutara putin si pe mine,iar pentru cateva secunde ii repetam si eu miscarile. Apoi revenindu-mi in fire ma uiitam la aceea fata si i-am spus:
-Haide,aseaza-te putin aici!
Observasem un scaun care era vechi,dar totusi inca parea destul de stabil. Asteptam ca Ruthie sa isi mai revina putin pentru a putea sa ne spua cate ceva despre ea.
Trezindu-ma din gandurile mele,datorita unei chestii care cazuse de pe raft. Cand m-am dus sa ma uit mi-am dat seama ca este un obiect Intunecat. Doream sa aflu ce e ,dar pana atunci vroiam sa aflu cum se mai simte Ruthie.

Lemnul vechi al scaunului gemu,sub presiunea trupului sau,intr-un sunet mai ascutit,mai intens decat ecoul slab in care izbucnea,din cand in cand,aceea urma plapanda a unei vitalitatii muribunde ce zacea in interiorul ei.
Franturi de trairi incercau a se alipi spre a regasi intregul de altadata,intr-o maniera intr-atat de timida,atat de sovaielnica,insa,incat constiinta-i abia izbutea a mai percepe vreun reper.
Imprejurul ei,lucrurile pareau a se dezlantui in aceleasi miscari haotice si violente precum cele efectuate de gandurile ei,pereti reci de piatra contopindu-se in chipuri la fel de straine,a caror blandete ii parea rupta din alt plan de existenta.
In chip straniu,haosul acela fragmentat paru a se domoli la auzul unui zgomot brusc,inarmonios,ce ii acapara,in intregime,simturile.
Ajutandu-se de vazu-i tulburat,reusi,cu mare greutate,a distinge un corp de forma sferica,ce sclipea in nuante aramii,metalice.
Esua in incercarea de a isi pastra inertia,intrucat orice urma de control asupra propriilor miscari paru a se pierde in magnetismul ce-l detinea acel obiect.
Degetele-i palide se revoltara impotriva ei,impreunandu-se in jurul acelei forme circulare,intunecate,ce nu parea a ii ingadui vreun protest.
Senzatia de arsura,ce i-o provoca,ii penetra intr-atat de violent,trupul,incat izbucni intr-un tipat strident,zbatandu-se in micari smasmodice,sub caldura excesiva a acelei stransori.
Fara incetare,franturi din cele mai puternice temeri ale sale se insiruira imprejurul ei,frangandu-i trupul vulnerabil sub intensitatea lor.

Ma uitam la Ruthie si nu stiam ce sa ii spun . Parea ca se simte atat de rau,oare ce patise? Nu doream sa o deranjez,dar totusi vroiam sa o intreb ce facea. Yuky imi facuse semn sa tac,probabil ca avea dreptate ce puteam sa fac? Am vazut un vas si am rostit incet "Aguamenti". Apoi i-am zis lui Ruthie incet ,observasem un pahar pe o masuta cam rupta:
-Poftim ,bea putina apa,poate iti vei reveni!
In timp ce asteptam ca fata sa aiba o anumita reactie ma uitam la verisoara mea si ii dadusem ei paharul pana Ruthie il va refuza sau il va accepta. Ma uitam in jurul meu dupa un scaun sa ceva ,orice unde sa stau jos...
Tot mutandu-mi privirile dintr-o parte in alta am zarit un fel de bancuta de un maro cam sters,prafuita si era clar ca era veche.. M-am asezat,fiindca acum simteam o oarecare ameteala. Camera incepuse sa se invarta in capul meu ,iar ameteala devenea tot mai profunda. Oare ce se intampla ? Era de vina acest loc,aceasta casa care uneori iti putea da niste fiori de neinchipuit? Aveam de gand sa ies cat mai curand de aici,dar nu puteam sa o las pe Ruthie singura.. Oare se simtea mai bine?Oare va accepta paharul cu apa? Yuky se uita la mine nedumerita.. Nu stia ce se intamplase cu mine,de fapt nici eu nu prea stiam...Stiam doar ca ma apucase o ameteala puternica...