Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / La trei mături

1 2 Next »

/ Vin la apus!

Se ridica si privi tavanul, analizand toate crapaturile de pe acesta. Zambii nostalgic si dezaproba din cap. Isi aminte fiecare detaliu al vizitei sale la spitalul Sf. Mungo, in camera tinerei. Ofta usor si isi trecu mana prin parul blond. Se intreba cum mai era, dar stia ca raspunsul nu ar fi unul pozitiv.

"O sa ma bata daca afla ca eu am impins-o, intr-un fel, sa plece de la Spital. " gandii Devon si isi mai aprinse o tigare, chiar daca gatul sau era ranit de-a binelea, din cauza anilor grei de practicare a acestui 'cult' , asa cum il numea barbatul. Trase din aceasta si tinu fumul in el, la fel cum isi tinea si semtimentele bune si frumoase, adanc inclestate intr-un colt negru al inimii sale.

-Vrei sa stii ce am facut la Spital? o intreba, cu un calm feroce, ce nu prevestea nimic bun. Devon isi ridica privirea de la sora sa inspre geam si analiza peisajul insangerat, presarat pe ici-colo cu sclipiri intunecate. Se gandii ca erau Dementori. M-am certat cu ea. Vroiam sa o fac sa se simta bine, sa ii arat ca imi pasa, dar m-a interpretat gresit. Si pe tine la fel. ii spuse barbatul, ciufulindu-si absent parul.

Miji ochii nervoasă. Știa ea cum încerca deobicei el să facă pe cineva să se simtă bine. Lovi masa mârâind.
-Oh da? Presupun că a fost extrem de amuzant pentru tine să o vezi pe jumătate moartă, întinsă pe pat, în spitalul ăla nenorocit! În fond nu ți-ai putut stăpâni râsul măcar din respect pentru că e un copil, la dracu! ridică ea tonul, făcându-i pe cei din jur să întoarcă privirile spre ea. O privire sumbră din parte tinerei, îi făcu să-și vadă de treaba lor. Își dădu părul dn ochi, simțind cum nervii o lasă încetul cu încetul. Se săturase să tot încerce să facă totul bine între ea și blond, iar el să se comporte la fel.

-Probabil a avut dreptate. N-ar fi trebuit să-ți spun că era acolo. În fond, nu ai rezolvat nimic, ci mai rău i-ai făcut, zise și oftă cu putere. Nu putea să-i spună că șatena era îndrăgostită de el. Îi promisese, iar ea niciodată nu-și încălca cuvântul. Era mândria ei, pe cae nu avea de gând să o încalce, doar pentru că el era prea orb să vadă.
-M-am săturat să încerc să te fac să vezi că nu e bine cum te comporți. Și de ce așa? Doar pentru că am fost eu mai mare? E o prostie și o știi foarte bine, rosti clar și serioasă.

Nervii i se urcara din stomac si traversara prin vene, pana in maini si apoi ii ajunsera la creier, facandu-l sa isi contracte pumnul. Dar se abtinu din a face orice prostie ce s-ar solda cu raniti, morti si decesul surorii sale mai mare cu trei ani.

Sa fii cel mai mic si totusi cel mai nebagat in seama, nu e un lucru usor, chiar si pentru cel mai tolerant om. In viziunea lui Devon, toate fiintele umane erau bestii creeate dintr-un pic de recunostinta, cu un orgoliu mare si o inteligenta scazuta. De aceea lasase animalul din el sa creasca, si nutrise inca din copilarie, o ura generala. Nu numai pentru familia sa, ce ii stricase mai bine de 16 ani din viata, ci si pentru lumea care ii spunea pur si simplu, ' fratele mai mic al lui Isseult ', si il tratau ca atare. Fiintele umane din jurul sau transformasera, fara sa-si dea seama, si in intunericul profund al noptii, bestia ce era azi.

Dar cand incerca sa se schimbe, toti considerau ca doreste ceva. Viclenia nu era un as pentru el, trebuia sa recunoasca. Cand vroia ceva, il lua. Fie pe calea usora, fie cu forta. Nu recurgea nici cand la ... siretlicuri.

Isi privi sora si, pentru mult timp de cand crescusera, ii paru din nou disperata. "Dupa oameni care s-o iubeasca." gandii Devon si dezaproba din cap. El nu era destul, ci se facea ca e doar un pion pe o tabla de sah.

-Stii foarte bine ca nu numai rangul tau in societate m-a facut sa devin eu. Dar se pare ca iti place sa te repeti in gol, soro. Stiam eu de ce nu mai vroiam sa am de aface cu familia d'Madreville. spuse Devon, ca si cum ar fi turuit si dezaproba din cap.

Îl privi lung şi nu putu decât să pufnească. Întotdeauna fusese vina ei. De la faptul că era mai mare, până la faptul că ajunsese unde ajunsese.
-Vezi? Spui că nu a avut nimic de-a face cu mine şi cu tot ce s-a întâmplat. Dar continui să împarţi lucrurile între "noi" şi "tu". Dar în fond, de ce mă mir. Niciodată nu m-ai văzut ca pe o soră mai mare. Cel puţin nu de când am crescut şi am avut nevoie de tine, zise calmă şi se ridică, lăsând nişte galeoni pe masă. Îşi trase mai bine roba pe ea şi îl privi lung, având sentimentul că era pentru ultima oară.

-Îmi pare rău că ţi-am stricat seara chemându-te aici. Am crezut... că poate... lucrurile vor fi în sfârşit ok, spuse încet şi pentru prima oară de când se maturizase, îşi coborâse toate zidurile, lăsându-l pe el să-i vadă altă faţă decât cea cu care era obişnuit. Trecu pe lângă masă, îndreptându-se spre ieşire, simţind privirile tuturor celor din jur, apăsând-o dureros. Nu-i păsa.

Privirile oamenilor din jur il facura sa maraie in sinea sa, insa se abtinu de la orice faza. Curiosii se hranesc mereu din prostii. Devon o urmarii pe sora sa cum se indeparteaza de el si apoi cum usa se inchide in urma sa. Mai puse niste bani pe masa si apoi se indeparta, mergand dupa sora lui. Devon marii pasul si in final, ajunse in urma ei. O prinse de mana, intorcand-o cu totul inspre el.

- Nu e ca si cum nu te-as iubii, doar esti sora mea mai mare, dar stii, ura mi-a fost cuib timp de 23 de ani, cum crezi ca as putea scapa de ea? Nu am nutrit niciodata scarba de ceilalti oameni si fata de tine, dar m-a durut faptul ca doar tu erai cea buna la toate si perfecta. ii zise, dandu-i drumul la mana.

Devon isi pleca capul si incepu sa isi rememoreze viata, de la prima amintire pana la cea mai proaspata. Totul parea un vis, niciodata nu statuse sa-si analizeze viata atat.

Iesi din bar si isi stranse mai bine roba in jurul trupului, simtind ploaia biciuindu-i chipul si trupul. Totul fusese un fiasco. O incercare proasteasca si o speranta spre ceva mai bun, care esuase lamentabil, datorita trecutului. Cine spunea ca viitorul iti este cel mai aprig dusman, pentru ca nu se stie ce se va intampla, a uitat sa includa si trecutul pe undeva pe acolo. Tresari cand o prinse de mana si o intoarse spre el. Il privi absenta, cu ochii goi, ascultandu-l. Pentru prima oara, era satula de lupta.

-Nu a fost niciodata vina mea pentru ca ti s-a cerut sa fi la fel ca mine. Si de asemenea nu am fost niciodata perfecta, zise si isi puse o palma pe chipul lui.
-Incearca sa intelegi fratioare. Oricat de mult ai ura lumea, nu te indeparta de mine si de Cloud. Ea mai ales, nu merita sa pateasca asta, dupa cate a indurat, zise si il saruta pe obraz, zambindu-i bland. Voia ca totul sa fie ca in copilarie.
-Haide, sa mergem acasa si sa bem ceva, spuse si il prinse de brat surazand.

Edit By Raizen

Galeoni
Isseult d'Madreville - 80
Devon d'Madreville - 80


Topic Closed !