![[Image: tumblr_m8gvk7zLnf1r4fdrlo1_500_large.gif]](http://data.whicdn.com/images/34507845/tumblr_m8gvk7zLnf1r4fdrlo1_500_large.gif)
"Lumea e o dramă jucată la matineu..."- Liniște. Undeva, pierdută printre copaci, o siluetã se oprise de mult timp, ascultând parcã hipnotizatã, cântecul nopții. Glasul unei bufnițe sparse acea tãcere mormântalã, care devenise ca o a doua mantie a naturii. De mult lumea înconjurãtoare nu mai fusese atât de simetricã, parcã înțeleasã ca totul sã se scalde pânã la refuz în tãcere. Katharina trase aer în piept și închise ochii peste o clipã, bucurându-se în sinea ei de atmosfera dimprejur. Când îi redeschise, gheața din privirea ei, scrutã împrejurimile. Se lãsase din nou liniștea peste omenire, iar asta, într-un fel era ciudat, dar neașteptat de primitor. Pentru prima oarã, blondina se bucura de acea profunzime ce liniștea i-o oferea în acele clipe.
Își trecu absentã degetele prin pãrul lung, ce-i aluneca asemeni șerpilor pe umeri, apoi se pierdea în neștire pe spatele ei, și ridicându-și privirea spre cerul lipsit de nor, plin de stele care mai de care mai strãlucitoare. Luna, mãreața reginã a nopții, moartã, completa cu paloarea ei splendidã peisajul, dându-i reflexii, ciudate, hipnotizante, ce o fãcea pe tânãrã sã se cutremure. Fu cuprinsã de spasme ciudate, dar într-un final totul încetã, iar lupta ce trupul ei o dãduse pânã atunci se potoli. Pentru o clipã ar fi decis cã era doar din cauza foamei, dar abia dupã un moment de meditare, își aminti cã tocmai se hrãnise înainte sã ajungã acolo. Ceasul ei indica o orã târziue, undeva pe la douã douãzeci, douã jumate. Nici chiar ea nu mai era așa sigurã, cãci nu stãtuse foarte bine sã analizeze orele.
Cu ochi goi, își privi vioara ce era așezatã frumos în cutia ei. Își întinse braţul albicios, și degetele-i lungi, trasarã conturul semnelor gravate în lemnul negru. Apoi, pe neașteptate, deschise încuietorile, și luând vioara de acolo, o potrivi între umãr și bãrbie, privind câteva clipe arcușul. Nu mai cântase de foarte mult timp. Câţiva ani buni, ar fi putut spune, iar acum, parcã îi era teamã de pierderea preciziei și talentului pe care-l avusese încã de mic copil. Trãgând aer în piept, lipi arcușul de corzile vioarei, apoi închizând ochii, începu sã-l miște lin, având parcã grijã ca acel instrument sã nu disparã din brațele ei. Sunete joase, nostalgice și melancolice își gãsirã locul spre neant, ridicându-se într-un tril terifiant spre cer. O lacrimã își gãsi drum spre obrazul tinerei, și curse nestingeritã, pierzindu-se apoi, undeva pe pãmânt. Melodia în sine era fãcutã sã provoace durere, dar pentru ea, era mai mult de atât. Era ceva de nedescris, de parcã toate sentimentele ei rele, fuseserã închise acolo timp de mulți ani.
❥ I want you back in my arms
![[Image: juXxA.gif]](http://i.imgur.com/juXxA.gif) ![[Image: hKbHM.gif]](http://i.imgur.com/hKbHM.gif)
and never let you leave
|
/
visător cu ochi de plumb ;;
