Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Vizita nocturna

Bell ramase scufundata in ganduri. De unde puteau face rost de magneziu?!
"-Gata, stiu!" spuse ea, razand.
"-Sti de unde luam magneziu??" intreba Sam, entuziasmata.
"-Dapp, din Aripa Spitalului" raspunse cercetasa, vioaie.
"-Sa sti ca nu e o idee rea" zise Justinne, asezandu'se pe scaunul de langa Bell.
"-Deci, mergem toate sau cineva ramane aici?!" intreba Bellatrix, care ramase tacuta pana atunci.
"-Cred ca cineva ar trebui sa ramana sa pregateasca potiunea" spuse Sam.
"-Ok, eu si Bellatrix mergem sa luam magneziul de la spital" propuse Justinne.
"-Ok, iar noi doua ne ocupam de celelalte pregatiri" completa Bell.
Bellatrix si Justinne luara pelerina si iesira in liniste din biblioteca. Ramase singure, cercetasa spuse.
"-Deci, ne va trebui sange de la fiecare. Mie una chiar mi'e frica de perspectiva asta".
"-Dar preparam 4 potiuni diferite?!" intreba Sam, socata.
"-Dap, cate un pocal pentru fiecare" raspunse Bell, razand.
"-Ok. Sa o luam cu inceputul. Ne trebuie un ceaun si un foc" spuse Sam.
"-Focul pot sa il creez eu, ceaunul ne mai trebuie" preciza Bell, ganditoare.
"-Merg eu pana in turnul Ochilor-de-Soim sa aduc ceaunul meu" propuse Sam, iar Bell incuviinta.
"-Sa nu stai mult" sopti cercetasa, in timp ce ramase de una singura in biblioteca.
Incepu sa citeasca printre randurile cartii, cand deodata..

Bell Evans Wrote:Incepu sa citeasca printre randurile cartii, cand deodata..

Cand deodata madam Pince urla din toti rarunchii:
"HAWKINS!? Copila asta mi-a umblat prin dosare in loc sa ma astepte?!!"
"Oh, Samantha..." si-a zis Bell in minte usor amuzata, tragand o carte deasupra manualului ciudat de potiuni si prefacandu-se ca citeste altceva, pentru eventualitatea in care bibliotecarei ii va trece prin cap sa inspecteze ceva mai atent biblioteca. Din fericire, s-a asezat la birou si a inceput sa-si numere si sa-si aranjeze hârþoagele.

Dupa aproximativ 12 minute, boboaca s-a intors pe furis in biblioteca, evitand-o pe madam Pince, oricum prea ocupata sa puna un afis cu noile reguli din biblioteca cu o vraja de Lipire Permanenta.

"Macar ma vor tine minte pentru ceva" si-a zis mai mult nepasatoare, convinsa sa printre reguli treuia sa existe si o observatie privind cotrobaitul prin formularele elevilor.

In mana tinea o punguta mica, neagra, si cu un aspect drept, ca si cand ar fi fost goala. Reusise sa ajunga mai repede decat Justine si Bellatrix.
"Cazanul e acolo?" a intrebat Bell, sceptica la ideea cum ca un cazan ar putea incapea intr-o punguta.

"Dap. Si nu numai. Am aruncat o vraja de marire in fuga, am adus si suportul pentru cazan, o cutiuta de metal sa punem flacarile... oh, da, si lingura de amestecat. "

Samantha a spus totul in fuga, asa ca la sfarsitul propozitie luã o gura mare de aer si se tranti pe scaun, respirand rapid, din cauza efortului.

"Bine gandit Sam. Acum sa le asteptam pe Bellatrix si Justinne..." a spus pe un ton ganditor, fixandu-si privirea asupra intrarii. Dar Soimeanca a parut mai degraba alarmata.
"Inca nu au venit!? Da, asa-i... *tsch*... sper ca se descurca. Ma intreb ce fac...". Dupa o scurta pauza invaluita in tacere, Samantha intreaba din nou
"Si totusi Bell, crezi ca a fost o idee buna sa facem potiunea aici, in biblioteca? Nu ar fi mai bine sa ne mutam in... intr-un loc ceva mai...mai sigur? Baia Plangacioasei Myrtle de exemplu? Sau pe vreun mal ascuns al Lacului?

OOC: pentru cei ce nu au citit primul meu post , sa stie ca initial Samantha venise la bibli ca sa returneze niste carti, da' nu a gasit-o pe madam pomfrey asa ca si-a scos singura fisa ce sa-i faci, imi joc rolul de copila in anul I nu prea la curent cu regulile scolii

Bell medita putin la propunerea lui Sam, dupa care spuse:
"-Pai, dupa ce pleaca Madam Pince, avem toata biblioteca la dispozitie. Mai ales ca e o potiune care nu necesita timp indelungat, cum ar fi Polipotiunea. Eu cred ca am putea ramane aici".
"-Ok, atunci sa le asteptam pe Bellatrix si Justinne. Pe unde or umbla??" intreba Samantha, usor ingrijorata.
"-Sper sa se intoarca repede. Si sa nu intre in multe belele" chicoti cercetasa.
"-Si sa nu uite de magneziu" completa Sam.
"-Atat le trebuie" murmura Bell, razand.
"-Cine e acolo?!" intreba o voce groasa, usor isterica.
"-Sti cat o urasc pe bibliotecara asta, nu?" intreba Samantha, bagandu'se sub o masa.
"-Aceleasi sentimente le am si eu" raspunse Bell, asezandu'se langa colega ei.
Femeia trecu pe langa ele, dar nu le observa. Intunericul era un mijloc bun de aparare, fetele fiind in siguranta sub mantia lui protectoare..

OOC: Bell- rosu; Sam- Cyan. P.S. sper ca nu am dat planurile peste cap cu "povestea rapirii termometrului"

Dupa trecerea bibliotecarei cu aspect de soim infometat, fetele au decis sa se mute ceva mai in dosul bibliotecii, si asa imensa. Au bagat rapid cartea, ingredientele si ustensilele in punguta marita pe interior prin magie si s-au instalat, nu prea comod, in niste scaune antice din lemn, pare-se, de stejar.

Desigur, intunericul nu le oferea numai avantaje, asa cum s-a adeverit in cazul Samanthei, care a ales sa stea pe jos cu picoarele incrucisate, refuzand-o categoric pe Bell ce ii oferea "alt scaun idiot de-al doamnei Pince", dupa ce cel ales initial s-a rupt in bucati cu un zgomot de oase rupte la impactul cu fundul Soimencei.

Masuta era destul de joasa, astfel ca desi statea pe jos, putea foarte bine sa citeasca din ciudata carte de Potiuni gasita de Bell, la lumina baghetei. Rasfoind cu grija paginile, cele doua ajung sa studieze inca odata ordinea, cantitatea, modul, timpul, numarul de amestecari si temperatura la care trebuie incalzita Potiunea...

"Oh nu! Temperatura!" a exclamat Sam, dandu-si seama ca iar aveau nevoie de ceva.
"Pff, cand te gandesti ce usor l-ar fi luat fetele un termometru de la Aripa Spitalului daca ar fi stiut... oare cum sa le comunicam?"

Cele doua au stat cateva momente sa cantareasca posibilitatile, dupa care Samantha, proaspat luminata de o idee, s-a ridicat brusc in picioare dandu-si cu pumnul in propria palma si atingandu-se usor cu degetele pe frunte ca si cand s-ar fi gandit intens la ceva:

"Le putem spune! Printr-o vraja! Doar suntem... stii tu, vrajitoare nu?"
"Hmm... Samantha, nu cred ca exista vreo cale in cazul nostru. Numai daca... " si Bell s-a oprit din vorbit intr-un mod abrupt, intorcandu-se pa calcaie inspre Sam. Soimeanca era sigura ca putea sa-i perceapa aura radiind de fericire. Scotandu-si bagheta si soptind "Nox", caci o avea aprinsa de la citit, a murmurat ceva imperceptibil si din varful baghetei sale din lemn de tisa s-a materializat o veverita de zapada.

"Printr-un Patronus..." a spus Samantha simplu, impasibil, urmarind cu ochii uimiti Patronus-ul. "Printr-un Patronus!" a exclamat a doua oara, oprindu-se in loc, ceva mai tare si mult mai insufletita, dandu-si cu palma peste frunte ca si cand ea ar fi gasit un raspuns simplu la o intrebare dificila.

"Bell esti un geniu! dar... yeah, simplu pentru cine stie sa creeze un patronus vorbitor asa cum am citit in carti..." a adaugat aproape imediat, dezamagita, dandu-si seama ca un mesaj transmis pe o astfel de cale devenea o idee imposibila. "Eu nici macar o forma concreta nu pot sa-i dau patronus-ului meu. Ba e un animal mare patruped, ba cand esti sigur ca e cal, ii cresc coarne... sau un corn, nici nu stiu."

"Samantha!" a exclamat bell, incurcisandu-si bratele tacticos si uitandu-se la fata cu subinteles.

"Ce? Aaa, stai, nu-mi spune ca poti crea unul vorbitor..." a spus cu o voce emotionata.
"Hehe, nu sunt sigura, dar asta nu inseamna ca nu pot incerca"
"Pacat ca nu putem repeta in tihna, ca ne aude bibliotecara, dar... sa vedem!" a spus boboaca, nerabdatoare, aratand cu degetul inspre un raft. Bell, curioasa sa vada inspre ce arata soimeanca, a scos o carte dupa raftul indicat, intitulata "Patronus-ii: gardienii necuvantatori" si a inceput sa o rasfoiasca pana cand a ajuns la pagina dorita... "Transmiterea mesajelor prin intermediul patronus-ilor".

"Perfect!" Spuse aceasta dupa cateva minute de lecturat.
"Sa vedem.... Expecto Patronum!" spuse cu un anume accent si intonatie, cu o anumita sfichiuire a baghetei si concentrandu-se asupra unui anumit lucru. Din varful baghetei s-a materializat o veverita de zapada, topaind voioasa prin aer, dupa care s-a stransformat in firicele de lumina fantomatica alb-laptoasa si a disparut prin peretele apropiat.

"Superb" a murmurat Sam, neputand sa se abtine.
"Si acum asteptam" a soptit Bell expirand greu, ca si cand ar fi dat 5 ture in pas alergator in jurul castelului, si s-a asezat pe scaun cercetand din nou manualul.
"ORA INCHIDERII!" s-a auzit vocea amplificata prin magie a bibliotecarei si fetele au putut rasufla usurate.

Cercetasele se aflau in Aripa Spitalului. Fetele avusesera grija sa o scoata pe doamna Pomfrey pe un hol mai indepartat, in apropierea unor bai, rasturnand zgomotos niste armuri si udand locul din fata usii de baie ca sa imite o scurgere.

"Ce bine, niciun bolnav, avem mare noroc" i-a soptit Justinne lui Bellatrix, care statea aplecata deasupra unei chiuvete si isi curata mana de o chestie verde-galbui mazgoasa, cu vraja Aguamenti. Deschizand robinetul ar fi riscat sa faca zgomot.

"Daa, ce noroc pe capu' nostru" si dandu-si ochii peste cap a adaugat "Mai ales ca am bagat mana in cutia cu puroi de Bubotuber in loc sa o iau pe cea cu zinc." a spus ironic, uitandu-se la mana sa dreapta acum umflata, dureroasa si plian de bubite. In cea stanga tinea cutiuta buna, cu zinc. Insa cele doua fete au amutit pe loc cand au auzit un mieunat strident si vocea ingrijitorului isteric Filch:
"Elevi la ora asta pe holuri? Daa, bine ca m-ati chemat, doamna Pomfrey, o sa vada ei, parazitii... sa inunde baia... cand voi pune mana pe ei...!" a incheiat cu vocea ragusita si fetele au intuit ca cineva trebuia se intoarca la Aripa din clipa in clipa.

S-au oprit insa din fuga cand ceva alb, de o culoare si claritate foarte ciudata le-a intampinat in usa. Era o veverita...
"Nu se poate.. e a lui B..." dar tonul lui Bellatrix a fost estompat de vocea (sau mai bine spus ragetul) patronus-ul care, colac peste pupaza, a inceput sa tipe din toti rarunchii cu vocea Bellei:

"LUATI UN TERMOMETRU!"

"Ahaa, v-am prins acuma', nelegiutilor" vocea lui Filch rasuna dupa un moment de liniste mormantala, urmata de ecoul pasilor sai.
"Dar de ce dumnezeu ar vrea Bell sa ne trimita un astfel de mesaj?" a intrebat Justinne incurcata
"Ohh, sunt sigura ca nu asa vroia sa decurga planul... repede, insfaca termometrul si sa fugim de aici... OOOH, nu!"
Chiar cand Justinne se intorcea cu termometrul, Filch aparu in prag cu mana dreapta inclestata in jurul un mop ud, cocotat undeva deasupra capului, probabil speand sa arate mai amenintator.

Fetele au schimbat rapid niste priviri

"C-c-confundus" a strigat Justinne usor balbaita, nesigura daca era corect ceea ce facea. Bellatrix privea exasperata, incapabila sa-si tina bagheta din cauza mainii umflate.

Erau mascate de diversiune. Probabil ca daca scena nu ar fi parut atat de erioasa pe moment s-ar fi prapadit de ras: Filch confuz, rasucindu-se pe loc si uitandu-se absent la doamna Pomfrey
"-Mac, mac?"
"-Oh, pentru numele lui dumnezeu!" vocea doamnei Pomfrey a rasunat din spatele lor

Si cele doua au tulit-o pe scari inspre biblioteca,
Odata ajunse acolo...

Bell rasufla usurata cand le vazu pe Bellatrix si Justinne intorcandu'se tefere in biblioteca.
"-Mult v'a luat sa gasiti niste magneziu" chicoti ea.
"-Si tie ti'a luat mult sa ne trimiti un patronus urlator, care era cat pe aici sa ne dea de gol" protesta Justinne.
"-Uos, nu trebuia sa fie urlator!" se scuza Bell, iar Sam izbucni in ras.
"-Eh, e primul tau patronus vorbitor, deci se iarta" spuse soimeanca, inca razand.
"-Deci, am adus magneziu si un termometru!" spuse Bellatrix, punand micutul recipient cu magneziu pe masa si termometrul cu mercur.
"-Dar pentru ce ne trebuie un termometru!?" intreba Justinne, asezandu'se langa Bell.
"-Trebuie masurata temperatura de fierbere a potiunii" raspunse aceasta, citind cateva instructiuni.
"-Deci..avem toate ingredientele, nu?" intreba Sam, nerabdatoare.
"-Da, cred ca ne putem apuca sa preparam potiunea!" raspunse Bellatrix, zambind.
"-Dar..nu avem sange de la fiecare" sopti Justinne.
"-Sangele il punem ultimul" anunta Bell.
"-De ce?!" intrebara Bellatrix si Sam in cor.
"-Pentru ca se coaguleaza foarte repede, noua ne trebuie proaspat" raspunse cercetasa, razand.
"-Sange proaspat, eww" spuse Justinne, dezgustata.
"-Ca la vampiri" murmura Bell, iar Bellatrix incepu sa rada.
"-Bun, deci, cu ce incepem?!" intreba Sam, nerabdatoare.
"-Pai, cred ca trebuie sa facem focul mai intai. Bell, te ocupi tu?" raspunse Bellatrix.
Fata se ridica si incepu sa sopteasca cateva incantatii, pentru ca mai tarziu sa ii apara in maini un manunchi de flacari albastre.
"-Nu inteleg cum faci chestia asta!" spuse Sam, admirativ.
"-Vei invata" sopti Bellatrix, ajutand'o pe Bell sa puna flacarile in niste vase din metal.
"-Acum, punem ceaunul si apa la fiert" anunta Bell, agatand ceaunul deasupra focului vesel.
Un mic suierat se auzi din Sectorul Interzis..

Bell- Indigo
Bellatrix- Violet

"Ati auzit si voi... ?" a tresarit Samantha, intorcandu-se in mod reflex inspre directia Sectorului Interzis, scapand o petala din mana
"Te referi la suieratura? Stai linistita Sammy, si ai grija de petale! mie imi semana mai degraba cu vantul printr-o fereastra..." i-a soptit Bellatrix ingandurata
"De cand avem noi ferestre in biblioteca, Bella ?" a intrebat Bell sarcastica
"Oh, ei bine, a inceput ea razand, nici macar tu nu ai explorat-o pe toata, nu?"
"Si totusi... sunteti sigure ca nu v-a urmarit nimeni pana aici?" a incercat Sam sa impinga mai mult subiectul, dar vazand fetele colegelor... "Oh, nu mai conteaza"
"In fond, ce ar putea fi? Doar nu o sa dam nas in nas cu Snape la ora asta..." a spus Justinne chicotind, sprijinindu-se fara nicio grija de cel mai apropiat raft. Intunericul si linistea ramasesera la fel de apasatoare.
"Sau cu pisica lui Filch..." a completata Sam sceptica
"In regula fetelor, eu si Bellatrix vom face vrajile necesare" a inceput Bell

"Hã?"

"Da! pentru orice eventualitate" a adaugat rapid, zambind, si Bellatrix s-a lasat convinsa. „Incepe cu Muffliato”

...

"Bellyshor mama, dar tu nu ne-ai spus in ce animale sa ne transformam. Daca ma uit pe fereastra si vad un centaur? Cum ma mai carati pe scari, ha?”

„Te poate transfigura Bell!... intr-un soricel, ca sa nu fii prea mare eventual?” a sugerat Samantha senina si fetele au inceput sa rada

„Daca riscam sa fac asemenea vraji pe voi nu mai incercam Potiunea, nu?” raspunde Bell inca chicotind.

"Aaa, uitasem... si scanand cu privirea foaia a adaugat „aici scrie: poate provoca reactii adverse"

„Taman lucrul ce trebuia uitat...” a suierat Bellatrix incet si totusi foarte auzibil.

„Mai scrie ca reactiile sunt reversibile” a continuat Bell netulburata

"Si asta e foarte relevant" a completata Bellatrix ironica.

„Si totusi ce ai, Bellatrix?” a intrebat Bell cu voce calma, scanand-o cu privirea, dar trantind zgomotos cartea de masa.

„Nu stiu... nu sunt in apele mele” a adaugat nelinistita, dandu-si seama ca devenise prea dura in remarci si sprijinindu-se intr-una cand pe un picior cand pe altul.

„Nici eu” s-a grabit Samantha sa adauge si toti s-au uitat la ea. „Adica, din cauza suieratului de la inceput...”
„Fetelor, dar parca nimeni nu ne putea vedea si auzi.” A sugerat Justinne care pana atunci ramasese tacuta, urmarindu-si ceasul de mana cu cea mai mare dedicatie.

E posibil ca grupul sa fi uitat pe moment de acel aspect, caci cateva fete au expirat mai linistite. „Sa ne grabim” spuse Bell care, desi nu parea nici ea sa observe ceva iesit din comun, cantarea vorbele prietenelor.

Fiecare secunda trecuta era inregistrata de Justinne. Daca atunci cand se auzise suieratur, Samantha presara cu cea mai mare grija solzul de dragon si petalele de trandafir, numarate bucata cu bucata, acum, dupa conversatia de mai sus, se scursesera deja 15 minute.
Urmatoarele 5 minute parusera zile.

Chiar cand Bell terminase de strecurat cu mainile tremurande Potiunea, si pusese vanilia si zincul (caci cea mai mica greseala putea avea efecte devastatoare), Samantha intreba:
"Sa inteleg ca pregatirea intreagii Potiuni dureaza circa 40 de minute?"
„Intocmai. Calcule rapide?”
„Da” a zis bucuroasa Soimeanca.

Insa nimeni nu a comentata nimic in urma observatiei. Cu totii erau preocupati mai degraba de beneficii decat de cat timp mai trebuiau sa stea treze.
Urmau inca 15 minute de asteptare.

P.S: Ce ziceti ca suieratura chiar sa vina de la matza lui Filch? Ne-am putea transforma in pisici! Sau planuisei altceva cu suieratura?

Bell aproape adormea, cu capul sprijinit de umarul lui Bellatrix. Ochii i se inchideau incet-incet, lasand'o prada somnului dulce. Dar un scuturat puternic o facu sa tresara.
"-Bellyshor, nu adormi! Mai sunt 10 minute!" anunta Sam, zambind.
"-Nu inteleg cum puteti fi asa treze" mormai ea, ridicandu'se in fund.
"-Pai, noi am dormit aseara" chicoti Justinne.
"-Mmda" raspunse Bell, incercand sa lase subiectul la o parte.
"-Deci, in ce ne transformam?" intreba Bellatrix, atenta.
"-In pasari?!?" propuse Justinne.
"-In caini?" propuse si Sam.
Toate se uitau la Bell si Bellatrix.
"-Si noi suntem cainii si pisicile, sau cum? De va uitati asa" sopti Bell, iar celelalte izbucnira in ras.
"-Cred ca ar trebui sa alegem niste animale mai micute. Gen, bufnite, hamsteri. Nu dragoni sau unicorni sau mai stiu eu ce" spuse Justinne, iar Bellatrix aproba.
"-Eu vreau intr'o bufnita. Cred ca e perfect sa zbori, sa simti adierea vantului" murmura Sam, visand.
"-Eu vreau pisica" anunta Bell, iar Bellatrix chicoti.
"-Cred ca si eu vreau tot o pisica" spuse ea, zambind.
"-Si tu, Justinne??" iuntreba Sam.
"-Pai, ce ziceti de o broscuta?" spuse ea, zambind.
"-De acord, deci mai sunt 10 minute" murmura Bellatrix.
"-Trebuie sa gasim un motan, o bufnita si o broscuta" spuse Sam.
"-Nu orice motan. Doamne, de fapt, orice motan in afara de mata lui Filch" murmura Bell.
"-Stiu de unde sa fac rost de bufnita" spuse Sam, ridicandu'se si plecand.
"-Unde pleaca?!" intreba Justinne.
"-Si aduc si o broscuta" striga Samantha, in timp ce iesea din biblioteca.
"-Noi cautam motani.." chicoti Bellatrix.
"-Si stiu exact pe cine sa iau" raspunse Bell, ridicandu'se.
"-Cine?" intreba Justinne.
"-Tom, a lui Stefan..Brb" chicoti cercetasa, zbughind'o spre Turnul in care dormeau colegii ei.
Ajunsa in camera de zi, urca pana in dormitorul baietilor si incepu sa caute pe bajbaite camera lui. Dar Tom ii iesi in intampinare, sarindu'i in brate.
"-Ce motan cuminte" sopti ea, in timp ce fugea spre bilbioteca.
Ajunsa acolo, le vazu pe celelate fete stand in jurul cazanului. Sam se intoarse.
"-Tom!!" striga Bellatrix, ridicandu'se sa mangaie pisica. Aceasta se cuibari mai bine in bratele Bellei, in timp ce Bellatrix o mangaia incetisor dupa urechi.
"-Deci, ce mai avem de facut?" intreba Justinne..

-"Ei bine, inca nu am scapat de treaba cu sangele..." murmura Samantha pe tonul relativ calm in timp ce mangaia un Tom somnoros pe la urechi.
-"Yeah, sper sa terminam cu asta cat mai rapid..." a adaugat Justinne dand din umeri pe un aer infrigurat la o astfel de idee.
-"Inca 5 minute nerabdatoarelor" a anuntat Bell vesela. Bellatrix isi sprijinea mana pe umarul ei in timp ce scana cu atentie filele cartii si culoarea potiunii. Era argintie, asa cum trebuia.
-"Erm, Sam, vezi ca iti scapa broasca!" exclama deodata Justinne -inrerupand conversatia- cu ochii atiniti asupra amfibianului ce in ultimele minute s-a strofocat sa scape din prinsoarea mainilor tinerei Soimence. Acum reusise sa se departeze in salturi demne de admirat.
-"Oh, da, multumesc" spuse aceasta, dandu-si ochii peste cap si apucand cu o manusa broasca de marime medie, viu colorata in tonuri aprinse de albastru safiriu, cu pielea lucioasa brazdata de pete intunecate.
-"Brr, deci chiar ai nevoie de manusi?"
-"Pai, am dat o fuga pana aproape de una din serele de la Ierbologie, care, de regula, sunt inchise studentilor" incepu Samantha chicotind "Am luat apoi o manusa si am folosit o vraja de chemare- de curand am invatat-o, nu am banuit niciodata ca imi va iesi din a 3-a incercare inafara clasei !- si ti-am adus o broasca otravitoare, rapida in apa si pe uscat. Astfel suntem sigure ca nu ajungi pe meniul niciunei creaturi" continua aceasta, amuzata de cate reguli putea sa incalce intr-o singura noapte, dar pastrand un ton oarecum serios.

Bellatrix incepuse, cu un chiot de bucurie, numaratoarea inversa de la 30 pana la secunda 0. Se lasa o liniste apasatoare. Bell pregati briceagul cu ajutorul caruia aveau sa obtina sangele proaspat. Linistea intensa fu sparta numai de falfaiturile Bufnitei-Soim aduse de Samantha. Avea niste ochi superbi, rosii-aprins asemenea unor faclii.

Tic. Tic. 5. Tic. 4. Tic. 3. Tic. 2. Tic. 1. Tic. 0

Vocea lui Bellatrix se stinse, si-si lasa mana cu ceasul rapid in jos, urmarind cu interes miscarile colegei Cercetase. Prima fu Bell, care isi facu o taietura superficiala la deget din care se prelinsera 3 picaturi de sange. Exemplul fu preluat de Bellatrix, iar la urma, de Samantha si Justinne.

Picaturile astfel obtinute erau acum adaugate in Potiune. Substanta capata in numai cateva clipe o noanta sangerie, si incepu sa scoata un fum mov-rosiatic. Dupa acestea deveni in mod dubios transparenta.

-"Ce... ciudat." sparse Samantha gheata, pe un ton tremurand si inghitind in sec de emotie. "Acum... acum o bem?"
-"Da, asa ar trebui sa facem" sopti Bell si separa lichidul in pahare de proportii egale.
-"Pana la fund cu potiunea!" exclamara toate 4 in cor, dar inainte de a apuca sa guste lichidul...

Bell ridica neincrezatoare pocalul si bau tot continutul sau. O arse pe gat, avand un puternic gust de amoniac.
"-Bleahh, urasc mirosul si gustul de la amoniac" mormai ea, inecandu'se. Celelalte fete se inecara si ele.
"-Nu uitati sa priviti in ochi animalul" reusi Sam sa zica, printre accesele de tuse.
Bell se indrepta spre Tom, care se odihnea pe spatarul unui scaun si il privii adanc in ochii de un negru cenusiu. Simti cum corpul ii este sfasiat si taiat in mii de bucati, scufundat parca in acid, dupa care se trezi plutind in aer, pentru ca mai apoi sa cada pe jos,
"-Wow, asta ceva!" spuse ea, dar ii iesi doar un mieunat vesel.
"-E foarte tare!!" exclama si Bellatrix.
"-Stai..ma intelegi?!?!" intreba Bell, confuza, printr'un nou mieunat.
"-Normal, doar suntem pisici" raspunse fata, vesela.
Bell arunca o privire asupra noului corp~albastru, cu blana moale, cu o coada lunga si gratioasa.
"-Hey, arati bine" o complimenta Bellatrix.
"-Si tu la fel" mieuna Bell.
"-Dar Sam si Justinne unde sunt?" intreba Bellatrix.
"-Acolo..cred" indica Bell, ridicand o labuta.
"-Chiar e distractiva faza" chicoti cercetasa.
Tom sari langa ea si o privi curios. Justinne se apropie de ele, saltand bucuroasa si oracaind. Iar Sam huhuia vioaie prin aer.

"Oh, mama, pot zbura! Chiar zbor!" striga Samantha intr-un fel de huhuit ascutit, bucuroasa pana peste margini. Falfai tare din aripile aurii cu pete negre, isi desfacu coada stufoasa la maximum si plonja rapid in jos, sub oracaiturile plinde de mirare ale lui Justinne si sub ochii stralucitori cu pupile dilatate ai celor doua cercetase.
"Samantha! realizezi ca..." incepu disperata una dintre fete- nu deosebi mieunaturile, pentru ea sunau cam la fel- far Soimeanca, acum bufnita, se opri abrupt la nici jumatate de metru de podea, evitand o coliziune.

Trebuia sa stie de ce anume e capabila, nu?

Batand din aripi cu rapiditate, dadu roata in jurul rafturilor ticsite de carti, anvergura relativ redusa a aripilor Bufnitei-Soim conferindu-i o mare manevrabilitate prin spatiile inguste. Si era atat de silentioasa! Unde mai pui ca penajul intunecat era potrivit pentru camuflaj. Bufnitele sunt foarte cunoscute datorita adaptarii lor de-a dreptul deosebite: forma penelor care in momentul bataii nu produc zgomot.

Ceva ciudat insa, putu sa o mire si sa i se para normal in acelasi timp: vedea in principal alb-negru, si in numai alte cateva noante stinse. Insa ceva cu mult mai dezvoltat ii inlocuia acest simt: auzul, si o ciudata perceptie extrasenzoriala, ca si cand ar fi stiut, fara a intoarce capul, cum un anumit numar de carti se afla in spatele ei.... era uimitor, de-a dreptul uimitor si colegele sale pareau perfect constiete de acest al saselea simt.

Simtea lucruri ciudate, de care nu fusese consitenta pana in acest moment. Si in special un anumit tip de vibratii; putea sa deosebeasca, de la altitudinea la care acum se afla, miscarile pisicilor, sensul in care se deplasau, fara sa se uite.
Lucrurile inconjuratoare pareau acum schimbate, desi ele ramasesera aceleasi ca natura. Usor ametita de aceste schimbari, se aseza pe un spatar de scaun.

Bellatrix si Bell mieunau de zor, facand salturi gratioase, mirosind, frecandu-se de diferite obiecte, si ridicand nasul in aer ca si cand ar incerca sa prinda un anumit miros, o anumita "pista". Ii era imposibil sa spuna care deosebea mai bine lucrurile pe intuneric: ea, broasca, sau pisicile? Toate 4 prezentand adaptari in acest sens.
Da, acum era sigura. Samantha alesese bine specia.

Era ciudat sa fii animal... si ceva la care trebuiau sa se gandeasca de la inceput ii trecu prin minte, si il prezenta pe un tignal ascutit, deloc melodios:

"Perfect... acum ce facem?"

OOC: Mai mai Restul userilor sufera din lispa de inspiratie?