Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

« Previous 1 2

/ Vizita prin ploaie ~

Chiar daca era o vreme destul de naspa, avand in vedere ca ploua destul de tare, mai erau oameni ce se aventurau pe afara, de buna voie sau poate pentru ca aveau nevoie de ceva. Oricum, ar trebui sa fi nebun ca sa iesi la plimbare pe timpul acesta.. Mai ales ca erai nevoit sa ti o umbrela deasupra capului pe tot parcursul "calatoriei" fascinante. Daca era ceva ce ura Stefanie, pe langa lucrurile normale si cateva speciale, era, cu siguranta, umbrelele. Niciodata nu reusise sa foloseasca acest obiect Incuiat, nestiind cum Merlin sa-l tina deasupra capului.

Asa se intampla si acum, cand se hotarase sa mearga la Sanctuarul Dragonilor. Un prieten ii zise ca fusesera adusi niste Dragoni foarte frumosi, ce meritau sa fie vazuti. Deh, ce-i drept.. Nu aveai in fiecare zi ocazia sa vezi cele mai frumoase creaturi de pe Pamant..? Avand in vedere ca nemtoaicei ii placeau foarte mult aceste animale, care aveau asa un aer ce iti dadea incredere, nu putea rata ocazia. Se imbraca, deci, gros, isi puse cizmele, o caciulita usoara in cap si iesi.

Pffu, luase pentru orice eventualitate "misterioasa" umbrela.. Poate acum va avea mai mult noroc, desi nu credea in aceasta posibilitate.. O deschise, totusi, incercand sa o tina deasupra capului! Ah! Cat noroc pe ea! Acum si batea vantul, incat atat ea, cat si umbrela erau duse in toate partile de acesta. Arunca misteriosul obiect pe jos, continuandu-si drumul.

Ajunse acolo foarte plouata, simtind pe tot parcursul drumului fiecare picur de apa ce cadea pe ea, facand-o parca sa tremure si mai tare. Isi spunea mereu in gand ca toate astea meritau pentru ceea ce avea sa vada. Cand ajunse, se convinse ca chiar era asa, ramanand cu gura cascata. Nu ii venea sa creada ceea ce vedea.

Pe o suprafata de pamant erau asezati zeci de dragoni, care mai de care mai frumosi si mai mari. Atentia ii fu atrasa de unul ce parea sa fie cam al 3-lea la inaltime, insa care dadea impresia ca era cel mai puternic de aici. Se tragea din lantul cu care era prins, vrand sa scape dintre toti aceia. Lui Stefanie i se parea ca acesta stia ca trebuia sa plece undeva, stia ca avea si alte lucruri mai bune de facut decat sa stea cu ceilalti. Facu cativa pasi, apropiindu-se de el. observa ca in jurul lui nu era nici un vizitator, spre deosebire de ceilalti. Totusi, ea il privea cu mare atentie.. Ii privea fiecare pata de culoare, fiecare diferenta ce o avea fata de ceilalti.

"Ce putea fi mai frumos decat dragoni furiosi pe ploaie?Aceste veritabile forte ale naturii,pe care un vrajitor comun nu le putea infrange deacta in grup?Ce frumoasa era ideea de a calari asa ceva,si cat curaj iti cerea una ca asta!"Astfel se gandea Hercule in timp ce apa ii siroia in par si pe haine.Nu se obosi sa arunce peste el "Impervius",gandindu-se ca avea totusi farmec sa te poti preface ca nu ai nici o putere,ca un biet Incuiat.


Observa uimit cu coada ochiului ca nu era singur.O femeie destul de frumoasa,cu statura de doamna privea melancolic,cu tandrete parca,dragonii.Se uita la un Tintat Maghiar tana,r cu ochii unei persoane care care tocmai isi vazuse iepurasul perfect la un Pet Shop si era gata sa il duca acasa.
"Buna ziua!"zise Stone cu o voce ragusita,deoarece nu mai vorbise de cateva ore bune."Iti place,nu?Ma refer la dragon.E o creaatura,superba,daca imi permiteti!"Isi duse mana la cap de parca ar vrea sa isi scoata in fata ei o palarie invizibila,in semn de respect,si i se prezenta drept Hercule Stone

Kennya statea plictisita in pat. Avea cateva zile libere la dispozitie si astepta sa se opreasca ploaia pentru a iesi din casa. Nu avusese acest prilej asa ca isi cauta in sifonierul cel vechi cea mai groasa roba. Isi facuse ceva de manacare si in zece minute era pe usa afara cu gluga peste ochi. Oamenii care treceau pe langa ea, acum semanau cu niste umbre sterse in aerul plin de umiditate. Ploaia nu se mai oprea asa ca viperina mari pasii ajungand la Sanctuarul Dragonilor Romani. Pe tot drumul vazu oameni ce purtau umbrele, desi vantul se intetea din ce in ce mai mult, Kennya refuza asa ceva, gandindu-se la familia ei de sange pur care nu accepta nici cele mai mici lucruri de Incuiati.

O data ajunsa acolo isi facu loc printre multime incercand sa vada noii dragoni. Se oprii cateva secunde sa observe statura lor si mandria ce o aratau prin flacarile aruncate catre ingrijitori. Kennya isi stranse roba cat mai aproape de corp si se uita din curiozitate spre multime. Vazu doua persoane cunoscute care vorbeau. Kennya zambi si isi tarsai picioarele pana la ei. Ii facu cu ochiul lui Stefanie de la departare si cand se apropie de ei doi ii saluta zambitoare. Amandoi erau uzi din cauza ploii si Kennya observa multumita ca nici ei nu aveau umbrele. Se uita din nou la dragoni si se intorsese spre cei doi sa-i intrebe ceva.

Hercule realiza brusc ca mai aparu o a treia persoana.Era Kennya,o recunoscu numai decat dupa povestea cu Padurea lui Dean.Vazand ca ii zambise,raspunse la fel ,insa stranuta brusc,datorita picurilor marunti ce ii curgeau pe sub camasa.Totul era extrem de linstit,intrerupti doar de o Creasta Norvegiana,care isi scoase botul din tarc.
Fara pic de frica,Kennya intinse mana si il mangaie pe bot,spre uimirea lui Hercule.Zambi din nou,putin arogant,si zise:"Ai curaj,nu gluma!Ai mai avut experiente cu dragoni pana acum?"

Kennya se uita spre Hercule care se uita spre ea cu o spranceana ridicata. Kennya rase usor si ii spuse ca un unchi indepartat al familiei a lucrat cu dragonii si cand era mica il vizita des. Hercule incuviinta si viperina il intreba daca vor sa se duca undeva ferit de plaoie. Era genul de fata care ura ploile, si nu numai pentru ca erau triste, dar si pentru ca nu se impaca bine cu frigul si racea repede. Amandoi ajunsera sub copertina unui magazin care vindea suveniruri cu diferite specii de dragoni. Era cat se poate de adevarat ca dragonii erau niste fiinte absolut magnifice si puterea lor era nemasurata. Nu aveai cum sa nu iti placa. Cand era mica mereu statea cu dragoni pe jumatate imblanziti, insa cei salbatici aveau o aura divina. Kennya se uita la Hercule si il intreba ce mai face. Ploaia cadea acum si mai tare si amandoi trebuiau sa ridice vocile pentru a purta o conversatie.

In departare se vedeau doi dragoni de un verde zmarald care incercau sa se incalzeasca unul pe altul. Kennya s egandi ca erau niste animale cu sange rece, insa si ele aveau nevoie de caldura si confort. Se uita in jur si vazu cativa oficiali care alergau spre portile de la intrare. Spera ca nu aveau iar probleme cu incuiatii si se intoarse sa ii spuna si lui Hercule. Acesta ii facu semn Kennyei spre un mic bar ce se afla in partea opusa lor. Desi era foarte aglomerat din cauza ploii, cei doi se hotarara sa mearga intr-acolo. Frigul parea inca sa persiste, insa cei doi se incalzira la mirosul vinului rosu ce se vindea ca painea calda.