Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 9 10 11 12 13 … 16 Next »

/ Wake me up before I die

Adica ?
Eu ce sunt aici ?
Cum sa nu pui next daca nu comentez ?
E super
Si ar fi bine sa pui nextul
Finalul vreau sa fie..asa cum vrei tu
Nu vreau sa ne dezvalui nimic
Next ><

Super tare
De abia astept sa vad de ce i-a omorat psihopata aia pe toti
Si cum adica nu postezi daca doar eu si Bellatrix comentam?? Ce crezi, ca e dupa tine ??? De fapt... cam e, dar asta este alta treaba...
Daca trebuie facem cheta sa strangem postatori care sa dea un comment, o sa facem, numai pune o data finalul ca nu mai pot...Vreau sa stiu care era motivul...

Rose...cum sa pun finalul daca doar 2 oameni il asteapta?
Mai astept inca 2 comm(cel putin)

Eu il astept. Il astept. Sa NU o omori pe pe Aileen

Eu am citit primele 3 capitole [~stiu stiu, rusinea mea ] dar promit sa le termin maine pe toate

si VREAU urmatorul capitol, psihopata aia e smechera

asa ca Desiree, fi fata cuminte si scrie continuarea cat mai repede

Comm-uri
Thanks,guys
De asta va iubesc
Cat despre final...inca nu stiu cum sa-l fac June e cu happy ending,Belatrix e indiferenta.....si cam atat

Eu vreau tot happy ending

dar mai intai de toate vreau next'ul

Sincer...mi se pare un pic prostesc...ca intotdeauna
Enjoy and comm
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Capitolul 18-Haunted

O bufnita tipa in noapte.Sunetul mortii mele.
Revedeam fiecare moment din viata mearima zi de liceu,primii mei prieteni,primul sarut cu Dylan,toate acele petreceri in pijama,gustarile de la miezul noptii….toate le-am pierdut.
Mi-am pierdut umanitatea.As fi putut spune la fel de bine ca eram moarta.
Am piedut toate sansele de a supravietui.
Am primit indicii,insa nu le-am bagat in seama.Aproape toti oamenii din jurul meu au fost omorati,numai ca eu am scapat nevatamata.Pana acum.
De un singur lucru eram recunoscatoare:in curand ii voi vedea pe cei dragi mie.Parca deja ii vedeam de dupa un val pe mama,pe Dylan,pe Melody,Isadora,Andrew,Sally…
Abia asteptam sa trec de valul cetos ce imi bloca accesul.Eram nerabdatoare,vroiam sa se termine totul odata.
Dar inainte sa trec mai departe…vroiam sa aflu adevarul.
Pendulul vechi din coltul cabanei rasuna asurzitor,indicand o noua zi.
“-La multi ani,Aileen”,spuse Brielle dulce.”Am asteptat atat de mult timp momentul acesta..”
Multumirea radia din zambetul ei.
“-Tu i-ai omorat pe toti?”am soptit eu cu gatul uscat.
“-Normal ca eu,prostuto”,zise Brielle razand.”Si nimeni,absolut nimeni,nu si-a dat seama de asta!Am fost totusi norocoasa,trebuie sa recunosc.Niste crime foarte complicate,nu-I asa?Ma refer la triunghiul amoros si la presupusele sinucideri.Toti au crezut ca Andrew a ucis-o pe Isadora.Dupa ce a murit si el,au luat-o ca suspecta pe Melody.Si de aici incolo,aproape nimeni nu si-a dat seama de mine.”
Nu am intrerupt-o nici macar o data.Eram inspaimantata de moarte,insa eram curioasa sa aflu cum a ajuns aici.
“-De ce te-ai prefacut moarta?”am intrebat-o eu.”Si cum adica aproape nimeni nu si-a dat seama de tine?”
Brielle imi zambi ,putin bosumflata,dar spuse:
“-Ah,Aileen!Atat de multe intrebari!Eu zic ca mai bine ai afla toata povestea.”
Am asteptat sa continue.
“-E timpul sa stii adevarul”,spuse ea satisfacuta.
“-Te rog sa te grabesti,Brielle”,am spus eu acid.”Nu am toata ziua la dispozitie.”
“-Cum vrei”,zise ea zambind din nou.”Dar sa stii ca vei prefera sa lungesc momentul conversatia.”
Fata medita o clipa,prinsa in amintirile trecutului.
“-Nici nu stiu cum sa incep…sunt atat de multe lucruri de zis…dar sa zicem ca povestea e asa:m-am nascut intr-un orfelinat,iar mama mea s-a sinucis la scurt timp dupa aceea,asandu-mi mie ultimele ei lucruri.Un medalion din argint,un jurnal si o punga mica cu bani.Practic,niste flecuslete neinteresante.Din cate am aflat,mama mea practic a ordonat sa mi se dea acele lucruri.Aaaa…si toti au presupus ca femeia aceea a ajuns acolo deoarece a fost parasita de sotul ei.Asa credeau toti…”
Brielle ezita putin,nestiind cum sa continue.
“-Si asa au trecut 13 ani plini de durere,sacrificii si saracie.Am trait ca in rahat acolo.Mancarea era putina,oamenii egoisti,iar copiii…eh,dar mai bine nu iti dau toate detaliile.Ceea ce am vrut sa spun e ca imi era sila de viata mea si il uram pe tatal meu,fara ca nici macar sa il cunosc.
Insa totul s-a schimbat in ziua in care am implinit 14 ani.Oamenii ce conduceau orfelinatul au decis sa-mi dea lucrurile ce,de fapt,imi apartineau mie.Le-am studiat cu atentie si am descoperit ca medalionul avea un sistem de deschidere.Inauntru era o cheita ce intra perfect in incuietoarea jurnalului mamei mele moarte.”
Brielle lua de pe masa un caietel cu coperti jerpelite si mi-l arata triumfatoare.
“-Si de aici am aflat despre lucrurile secrete care nu au fost dezvaluite niciodata.Mi-au schimbat viata,personalitatea,felul de a gandi.Am fugit de la orfelinat.Am mintit,am furat,am ucis,m-am drogat,m-am aliat cu alti criminali din cauza dorintei de razbunare.Si dupa 2 ani de cautari lungi,am ajuns chiar aici,in fata ta.”
“-Ce vrei sa spui?”am intrebat eu,prinsa in mrejele vietii ei complicate.
Brielle ofta.
“-Mama mea.A fost violata si a scris despre asta in jurnalul ei.Era o noapte de toamna si ea tocmai a iesit de la un spectacol de teatru.Era singura si a facut o greseala imensa: sa mearga neinsotita pana acasa.Ironia sortii este ca,aproape de casa ei,a intalnit 6 barbati beti.Norocul ei a fost ca inainte sa moara,le-a cautat numele si le-a notat in jurnal.”
Fata se opri din povestit si se uita la mine,de parca astepta sa continui.
“-Si de asta i-ai macelarit pe toti?Nu inteleg amestecul meu si al prietenilor mei aici”,i-am replicat eu.
“-Oh,ar fi trebuit sa-ti dai seama ce o sa spun in continuare”,ranji Brielle sinistru.”Cei care au violat-o pe mama mea au fost pur si simplu tatal tau,al lui Dylan,al lui Melody,Isadora si Sally.”
M-am uitat pierduta la ea pentru o clipa.
“-E imposibil”,am soptit eu.”Ai inventat toata povestea.”
“-Sunt mii de notatii aici”,spuse Brielle satisfacuta.”Intreaga poveste si toate dovezile posibile.Locul unde a fost violata mama mea,data si alte chestii simple….care chiar nu pot fi contestate.”
“-Atunci,daca presupunem ca povestea e adevarata….de ce i-ai omorat pe prietenii mei si nu pe parintii lor?”am intrebat ingrozita.
Fata ofta si se uita direct in ochii mei.
“-Am vrut ca criminalii sa simta cum e sa pierzi pe cineva drag.Sa simta durerea…ba nu,mai bine sa inebuneasca de durere.Cum a facut mama mea,a inebunit de la ce i-au facut,iar ea s-a sinucis.Am vrut ca ei sa nu mai doreasca sa traiasca.”
Dezgustul I se simtea din plin in ultimele ei cuvinte.
“-De ce eu ultima?”m-am trezit eu spunand.
“-Nu…nu esti ultima”,zise Brielle ganditoare.”Mai urmeaza doar tatal tau..”
Oh,nu.Nu asta.
“-De ce?”am soptit eu implorand-o.”Omoara-ma pe mine si lasa-l pe el in pace.Ai obtinut cam tot ce aveai nevoie.I-ai ucis pe toti.”
“-Nu-mi strica planurile”,zise fata clatinand din cap.”Distractia abia acum incepe.Abia acum ma pot razbuna exact cum trebuie.”
“-Cum trebuie?”am zis eu furioasa.”I-ai omorat pe toti apropiatii mei!”
“-Da,dar nu am omorat pe cine trebuie”,explica Brielle.”Nu stiam sigur cine e tatal meu…”
“-Nu,nu,nu,nu!”am gemut eu mai inspaimantata decat inainte.”Nu asta…”
“-Ba da”,zise Brielle serioasa.”La multi ani inca o data,Aileen.Asta e cadoul meu unic,as putea zice.Esti sora mea vitrega.”

E superb
Desiree , esti minunata
Ai o imaginatie foarte bogata
Sper sa pui nextul repede

Excelent capitol Desiree Si nu e prostesc Next, next