Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 9 10 11 12 13 … 16 Next »

/ Wake me up before I die

Desiree
Diseara daca nu citesc nextul sunt gata sa folosesc si eu cutitul
Sper sa ai inspiratie
Love you

Capitolul 7,partea a doua-Surpriza…
(Melody’s Point of view)

Am incercat sa ma departez de lumea reala.Sa fiu atenta la cum picaturile de apa calda imi cadeau pe picioare.Sa ma uit la cum tasnea apa din dus.Sa ma detasez de tot ce exista.
Nu am putut.
Mi-am spalat trupul de frica si amintiri neplacute,sperand sa se stearga din mintea mea pentru totdeauna.Frica ce ma facea sa nu mai fiu eu.Frica ce ma tinea treaza noaptea.Amintirile ce ma storceau de viata.
O lacrima grea a luat-o la goana pe obrazul meu stang.Din reflex,am luat-o gingas pe deget si am pus-o pe limba.Avea un gust sarat.
Ce aveam sa ma fac fara el acum ca murise?Ma simteam de parca fusesem taiata in doua,iar jumatatea lipsa era la Andrew.Nu trebuise sa i-l iau Isadorei,de la bun inceput,si sa-mi fac o viata a mea.Nu sa traiesc cu frica ca prietena mea ma va descoperi.Mereu mi-am dorit sa nu fie secrete intre noi doua.
Si nici intre mine si Aileen.La sfarsitul fiecarei zilei imi pare rau ca ii fac rau,ca nu ma puteam controla atunci.Un monstru ce crestea in mine din ce in ce mai mult,cu riscul de a exploda din clipa in clipa.De ce crede ca eu i-am macelarit prietenii?
Mi-am lipit obrazul de suprafata rece a faiantei de langa mine.Mi-am inchis ochii,sperand sa blochez amintirile ce veneau sa ma doboare.
Dintr-o data,becul din baie s-a stins.Mi-am dat seama ca electricitatea a fost intrerupta dintr-un motiv nestiut de mine.
“-La naiba”,am murmurat eu furioasa.
Acum incercam sa blochez si frica ce s-a instalat in corpul meu.Am tremurat violent cateva secunde inainte ca electricitatea sa revina.
“-Melody!E cineva la telefon!”spuse o voce binecunoscuta.
Era mama.M-am impiedicat de marginea cazii in timp ce incercam sa ma infasor intr-un prosop albastru.Am deschis larg geamul de la baie(caldura era insuportabila)si am fugit in sufragerie.Am luat telefonul mobil,numai ca s-o aud pe Sally.
“-Cum o duci?”intreba ea ingrijorata.
Gatuita.Strangulata de lacrimi.
“-Ma simt bine”,i-am spus eu pe un ton cam fals.”Si tu?”
“-E ciudat”,medita ea timp de o secunda.”O multime de politisti patruleaza prin cartier…”
Nu am auzit ultima parte a frazei,fiindca atentia mea a fost intrerupta de niste zgomote ce se auzeau afara.De parca niste crengi erau rupte…
“-Esi acolo?!Ai auzit ce am spus?”ofta Sally.
“-Stai o secunda”,am soptit eu.
Mi-am aruncat ochii dupa pelicula fina de sticla a geamului si am vazut doar copacii ce se leganau in adierea vantului.Imediat ce am terminat,am tras cu grija draperiile.
“-Scuze”,am murmurat eu.”Am crezut ca am auzit ceva.”
“-E totul in regula?”intreba ea din nou.
“-Vorbim maine”,i-am spus eu.”Noapte buna.”
Mi-am amintit dintr-o data ca am uitat geamul de la baie deschis.Am dat o fuga pana la baia de la etajul 1,unde am facut dus,si m-am holbat cateva clipe la peisajul lipsit de viata inainte sa trantesc portita.
M-am gandit ca era timpul sa ma imbrac in pijamale.Am intrat in camera mea si am fost socata sa descopar un obiect strain pe birou.Ce cauta acolo?
Parea o vaza veche,care nu se potrivea in nici una din camerele moderne din casa.Eram sigura ca nu am vazut ceva de genul asta in vila.Nici macar nu imi placea cum arata.Avea o culoare aurie scarboasa,care parca te obliga sa privesti vaza incontinuu.
Am inaintat incet spre birou si,din curiozitate,m-am uitat daca vaza nu avea ceva inauntru.Primul lucru pe care l-am vazut era o hartiuta inrosita,pe care scria,cu un scris de mana deosebit de perfect “SURPRIZA…”.
Am icnit si am simtit cum mancarea mi se agita in stomac.Inauntru mai era ceva.Un deget de o paloare cadaverica,inrosit de sange.Un deget cu un inel de argint pe el,ce il cunosteam foarte bine.Un deget ce a apartinut prietenei mele moarte.Si,mai ales,era obiectul-lipsa la locul crimei.
M-am intors disperata sa vad daca era cineva in spatele meu.Aveam senzatia ca eram urmarita.Stiam cu ajunsese vaza in camera mea.Lasasem din greseala geamul de la baie deschis si probabil ca criminalul intrase acolo.
Si ce faceam cu…vaza?O ingropeam,o aruncam la gunoi,o ascundeam,ce sa fac?Daca vedea cineva ca am asa ceva m-ar trimite la inchisoare.Criminalul pusese intentionat obiectul la mine ca sa par vinovata…
Si chiar atunci am auzit niste pasi ce se indreptau spre camera mea.
~~~~~~~~~~~~~~~~~
Deci uite ce fac eu in loc sa-mi scriu la istorie....ma rog,mi-a fost prea lene sa scriu in vacanta si acum sunt pe ultima suta de metri

Stai calma Desiree
Nici eu nu mi-am scris
Ma bucur ca ai pus nextul
E superb

Capitolul 8-Vocea
(Aileen’s point of view)

Am pasit cu grija pragul casei si cineva a incercat sa-mi rupa coastele intr-o imbratisare stransa.Am descoperit ca acea persoana era mama mea si automat m-am relaxat.
“-Am fost atat de ingrijorata,Aileen”,imi sopti ea la ureche.
Am auzit deja cum ii curgeau lacrimile pe obraji,dar am facut nimic ca sa I le sterg.Mi-am lasat capul pe umarul ei drept,am inchis ochii si am inspirat adanc parfumul ei de iris.Eram mandra ca mama mea avea propria ei companie ce distribuia parfumuri.
Insa imaginea cu Andrew zacand intr-o balta de sange mi-a stricat momentul special.Am incercat sa o blochez intr-un sertar al mintii mele,dar nu am reusit,doar am facut-o sa para mai clara.
Sonorul de la televizor era dat la maxim.Canalul de stiri,fara indoiala.Cateva cuvinte simple mi-au captat atentia:
“-Chiar acum,locul este blocat de politisti.In camera tinerei Melody Casper,de saisprezece ani,s-a descoperit obiectul lipsa de la locul crimei Isadorei Jenkins,propriul ei deget.Fata si tatal ei sunt acum dusi la sediul politiei.Doua morti suspecte in ultimele doua saptamani,Andrew Lavisheart si Isadora Jenkins,amandoi avand saptesprezece ani.Initial,Andrew Lavisheart era suspectat de crima,dar se pare ca lucrurile se schimba.Mai multe aflam cu reporterul nostru special,Ana Loost.”
Ecranul se facu dintr-o data negru.Am descoperit socata ca mama imi daduse drumul din imbratisare si ca ea se uita acum la mine cu mila,tinand o telecomanda mare in mana.
“-Imi pare rau”,spuse ea.”Dar stii…eu cu tatal tau am hotarat sa parasesti orasul.Pentru siguranta ta.”
“-Nu acuma”,i-am spus eu pe un ton stins.”Si prietenii mei?”
“-Decizia a fost deja luata”,imi zise ea.”Nu vreau sa ti se intample nimic,doar stii asta.Acum,du-te si te schimba.”
“-Unde e tata?”am intrebat eu curioasa.
“-S-a dus pana la magazine,sa-ti cumpere cadou pentru ziua de maine”,zambi ea.”Ma simt vinovata ca iti spun.”
M-am uitat perplexa la mama mea.
“-Despre ce e vorba?Sarbatoriti faptul ca voi pleca din oras?”
Ea isi dadu ochii peste cap si imi spuse,avand un zambet larg pe fata:
“-Maine e ziua ta de nastere,prostuto!Ai si uitat?”
Ziua mea de nastere?Aaaa…29 aprilie.Uitasem complet.
“-Nu este nevoie sa-mi cumparati ceva”,am bolborosit eu stanjenita.
“-Chestia asta ne-ai servit-o in fiecare an.Si ca de obicei nu o sa te ascultam”,rase mama.”Trebuie sa iti doresti ceva de ziua ta.”
Mi-am dat parul din ochi si i-am spus ironica:
“-Sa nu crezi ca voi accepta cadourile fara lupta.”
Am observat ca zambetul I se latise pe fata.Un zambet pur,inocent.
I-am intors spatele ca sa-mi ascund lacrimile si am urcat scarile spre camera mea.Mi-am luat vechii mei pantaloni de trening negri si un tricou mov,m-am asezat relaxata pe pat si am citit cateva capitole din “Gazda”,de Stephanie Meyer.Stiam ca era un moment nepotrivit sa fac asa ceva,dar sentimentele umane pe care le descria autoarea erau pur si simplu….naturale,le simteam in fiecare zi.Dar frazele imi curgeau linistitoare prin minte si asta ma ajuta sa raman calma si stapana pe situatie.
Am sarit in sus cand am auzit o ciocanitura in usa.Chipul mamei mele se ivi in camera si ma privi ingrijorata cateva secunde,inainte de a-mi spune:
“-Scumpo,ma duc pana afara,am uitat geanta in masina.Vin repede,OK?”
“-Vreau sa vin cu tine”,i-am spus eu,incercand sa ascund nota falsa din vocea mea.
“-E chiar peste strada,draguta…o sa vin intr-o secunda.Te iubesc.”
Am ranjit si i-am raspuns:
“-Si eu te iubesc.”
De ce aveam din nou sentimentul ca se va intampla ceva rau?Imi simteam corpul tremurand si bataile inimii accelarandu-se,fara motiv.Poate inca eram in soc sau ceva de genul acesta.Am incercat sa ignor sentimentul si m-am indreptat spre baie,gandindu-ma sa fac un dus scurt.
Telefonul meu mobil a inceput sa taraie pe pat.Poate era Melody,cine stia.As fi vrut sa vorbesc cu ea,sa-I spun ca nu credeam ca este o criminala.Nu si-ar fi omorat iubitul.Am luat telefonul si am raspuns:
“-Alo?”
Am asteptat ca cineva sa-mi raspunda.Dar nu se auzea decat un harsait.O farsa,puneam pariu.Asta nu ma ajuta sa ma calmez.
“-Alo!!”am zbierat eu intepata.
Vocea rase. Rece, glacial, distant. Pentru binele tensiunii mele, am aruncat o privire rapida ecranului telefonului si am inghetat, fiind mult mai socata decat daca ar fi fost banalul Unknown. Eram apelata de pe un numar cunoscut, chiar foarte cunoscut, pe care nu ma lasase inima sa il sterg - Isa.
Eram apelata de pe telefonul care lipsea de la locul crimei Isadorei Jenkins.
“-Uita-te pe fereastra”,spuse vocea harsaita.
Corpul meu deveni rigid.Vocea aceea nu parea umana,asa plina de rautate cum era.Totusi,am facut un effort si am dat draperiile la o parte.
Mama mea traversa strada in fuga.Un Ferrari California se ducea inspre ea cu mare viteza,cel putin 200 de kilometri pe ora.Masina familiei Jenkins.
“-NUUU!!”am tipat eu.
Nimeni din jur nu m-a auzit.Era deja prea tarziu.
Am scapat mobilul din mana si m-am dus sa-I sar in ajutor.
Masina o izbi in viteza si o lasa la pamant,intr-o balta de sange…MOARTA.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Asa...deci:
1.Sper sa nu ma credeti bolnava mintal.
2.Dupa cate am observat eu,astea ar fi cam ultimele 24 de ore din fic,asta daca nu punem la socoteala epilogul.Deci...voi incerca sa ma gandesc la cel mai bun sfarsit posibil...deci asta inseamna ca voi posta un pic mai rar aici.
3.Cred ca trebuie sa ma reapuc de Equinox
Edit:M-ar bucura fffff mult niste comentarii

E superb capitolul
Vreau sa il faci cat mai lung ficul ,pentru ca e superb
Astept nextul

oooh...ce suspans....Tre sa fie retardat mintal nebunul de criminal...Saraca Aileen...
NEXT DEE PLEASE!!!!NEXT!!! App daca postezi cat mai rarr sa ai posturi lungi ca sa am ce citi.

Ma bucur ca mai comentati si voi ceva pe aici
Si,da,Ginny,pasii aceia din capitolul lui Melody erau ai unui politist.Ma duc sa mai corectez acum capitolul-mereu se invata din greseli

Gin
Stiu ca glumeai ( Si eu te iubesc )
Asa..Desiree
Scrie cat mai mult si cat mai repede posibil
Iti ador ficul

@Bells: tot muritoare de rand esti > )
glm. te beesc


oricum nu am ce comenta [ceea ce ma seacaa)]. doar ca, fiind bune prietene, Aileen ar trebui sa o aiba trecuta la contactele telefonului "Isadora" sau mai bine "Isa", nu intreg numele.. si sa fi fost ceva de genul:
Vocea rase. Rece, glacial, distant. Pentru binele tensiunii mele, am aruncat o privire rapida ecranului telefonului si am inghetat, fiind mult mai socata decat daca ar fi fost banalul Unknown. Eram apelata de pe un numar cunoscut, chiar foarte cunoscut, pe care nu ma lasase inima sa il sterg - Isa.
Eram apelata de pe telefonul care lipsea de la locul crimei Isadorei Jenkins.


pe bune, iti ador ficul sunt genialee capitolele astea si ala cu punctul de vedere al lui Melody a fost foarte bine conceput:> imi imaginez ca pasii erau ai unui politist care a fost anuntat telefonic de criminal sa plece chiar in acel moment spre casa Casper nu?
doar ca ai mentionat de vreo 3 ori fereastra deschisa din baie) putea fi scoasa fraza aia de pe la sfarsit [ "Lasasem din greseala geamul de la baie deschis si probabil ca criminalul intrase acolo." ]

mi'ar fi dat lacrimile daca nu as fi stiut de dinainte ca mama sa va muri
astept next desi imi cam dau seama cum se termina..din pacate:-<

NEEXT

te iubesc bells si pe tine desiree:>
[parca vad ca asa o tinem 3 pag daca apucam..ca tot se termina ficul:-< ]