Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Walk With Me

John mergea incet prin intunericul deplin, cu mainile adanc bagate in buzunar, cu un zambet satisfacut pe fata. Padurea Interzisa ii speria pe multi, dar lui ii placea sa se plimbe prin ea. Cel mai rau lucru care i s-ar fi putut intampla ar fi fost sa moara, iar asta nu il speria deloc. Niciodata nu ii pasese cu adevarat foarte mult. Vedea moartea ca pe o simpla trecere catre un nou loc. Unul mai bun. Orice ar fi fost mai bine decat viata pe care o avea pe pamant. Se mintea singur cu iluziile si sperantele lui. Desi era foarte incapatanat si determinat, stia ca oricat de mult si-ar fi dorit sa paraseasca Lumea Magica si oricat de mult s-ar fi straduit, tatal lui nu avea sa ii permita asta. Si orice se intampla, tatal lui era mereu cel care lua deciziile finale. Era motivul principal pentru care John il ura atat de mult.

Un lup se auzi urland in noapte, iar zambetul lui John crescu. Adora lupii. Ii credea a fi cele mai frumoase animale. Isi dorise sa creasca unul, dar nu era atat de simplu. Un lup nu este un caine. Se bucura in schimb ca forma Patronusului sau era un lup. Intalnise multi in acea padure, dar nu fusese niciodata muscat. Reusise mereu sa scape de cei agresivi, iar cei mai blanzi venisera la el, unii chiar il lasase-ra sa-i mangaie pe cap.

John se rasuci si se uita imprejur, incercand sa gaseasca lupul pe care il auzise urland. Grabi pasul, mergand mai repede, incepand chiar sa alerge cand il auzi din nou, sunetul departandu-se. "Ah, la naiba, unde esti??" spuse el nervos, continund sa fuga.

Simti o durere in stomac si piept cand se izbi de ceea ce parea a fi o alta persoana, si cazu la pamant puternic. Injura printre dinti si se ridica destul de repede si nervos, remarcand surprins ca se lovise de o fata. Si ea cazuse datorita impactului, dar nu se ridicase inca. O privi putin amuzat, oferindu-i mana lui pentru a o ajuta. "Ce cauti tu aici? Locul asta nu e bun pentru fetite. Te-ai ratacit?" o intreba ironic, pastrandu-si insa un zambet cald.

Iesise din castel grabita. Nu se uitase in urma sa si nici nu avea de gand. Lacrimi ii curgeau din ochi deoarece nici bine nu adormise si o amintire extrem de dureroasa i-a revenit inconstient prin vis. Nu era prima oara si de fiecare data cand se intampla acest lucru plangea necontenit. Nu ii pasa daca era cineva in jur sau nu. Avusese parte de momente foarte dureroase de cand patrunsese pentru prima data in Hogwarts si pana acum. Totusi .. nu putea sa se planga. Avusese si inca avea parte si de momente frumoase. Putin, intr-adevar, dar pretioase. Surase usor oprindu-se gafaind usor.

Abia apoi sesizase unde se afla: la intrarea in Padurea Interzisa. 'Sa patrund in intunecimea sa sau nu? ' , se intrebase Rosalie de-a dreptul confuza. Reusind sa inspire aerul curat incepuse apoi sa alerge din nou. Se ciocnise de cineva. Era aproape inconstienta. Auzea ca 'prin punga' , dupa cum bine spunea. Se uitase intr-un final in sus deoarece vorbele lui o facusera sa chicoteasca. De parca vorbea cu o fetita din anul I. Isi scuturase capul incercand sa revina la realitate, in prezent si privise baiatul care parea a fi in primii ani, dar in acelasi timp dupa vorbele sale parea matur.

"Huh, buna. Ma plictiseam .. Dar tu ce cauti aici?" , intrebase Rose in timp ce il luase de mana pentru a se ridica. Chicotise usor asteptand raspunsul lui, in timp ce spuse scurt, dar sincer Merci .

"Explorez zona!" spuse John, pe un ton entuziasmat, privind in jur. "Aerul e placut, luna straluceste, stele sclipesc. O noapte perfecta pentru a te plimba printr-o padure mare si inficosatoare. Nu crezi? Tocmai urmaream un lup! Dar... m-am izbit de tine si l-am cam pierdut. Eh... Alta data."

Se sprijini de un copac si isi scoase pachetul de tigari din buzunar, scotand una si aprinzand-o. Trase cu putere si elibera fumul pe nas, inchizand ochii si zambind. "Incuiatii sunt incredibili la inventat chestii. Ador chestiile astea! E stupid si enervant ca vrajitorii nu fumeaza. Lumea nu stie ce e bun."

Nu era sigur daca vorbea direct cu fata din fata lui, care il privea putin scoata, sau daca vorbea cu el insusi. Ii placea sa vorbeasca. De multe ori, vorbea poate prea mult. Fata de langa el avea ochii mari, tristi, si parea ca depune un efort imens doar pentru a sta acolo si a nu o lua din nou la fuga prin padure. O privi si tacu, zambetul lui devenind mai sincer, mai trist. "De ce plangeai?" o intreba, atingandu-i obrazul cu mana stanga si stergandu-i una din lacrimi cu degetul mare. "Ai patit ceva?"

Chicotise usor dandu-si seama ca erau mult prea intrebari, mult prea multe vorbe si le cam pierduse sirul. 'Un lup? Interesant. As face si eu asta odata. ', gandise Soimeanca, insa nu rostise nimic cu voce tare. Prefera sa tina pentru ea acest lucru. Rase usor realizand ca Viperinul cu care avea de-a face in acel moment fuma. Era ciudat. In afara de cateva persoane nu mai vazuse pe nimeni. De fapt chiar credea ca doar ea si Desiree faceau acest lucru. Se uitase catre el rostind. "Imi dai si mie o tigara?" Da, intr-adevar. Vrajitorii nu prea fumau, insa existau si exceptii, iar ea facea parte dintre acele putine.

Voia sa schimbe subiectul, dar nu reusise atat de usor. Oftase adanc si zambise realizand ca ii stersese usor lacrima de pe chip. "Nu s-a intamplat nimic anume. M-au napadit amintirile dureroase brusc. " Nu considera ca era nevoie sa zica mai mult. De fapt da, un singur lucru .. vorbea cu o persoana pe care nici macar nu o cunostea, pe care nu o mai vazuse pana acum prin scoala.

John fu placut surprins cand fata ii ceru o tigara. Fetele care fumau i se pareau din start cool, dar ea era prima vrajitoare pe care o stia ca fumeaza. Mai scoase o tigara din pachet si o aprinse, inainte de a i-o inmana. O privi putin fascinat, cu buzele intre deschise, aproape examinand-o. Dupa culoarea cravatei ce o purta, era de la Ochi-De-Soim, dar in afara de asta, nu putea spune ca stia ceva despre ea. Era frumoasa, in schimb... Putea spune ca stie asta.

"Amintiri dureroase brusc, huh?" spuse el, si chicoti intr-un fel trist. "Mda, stiu cum e... Si mie mi se intampla. Cosmaruri uneori. Deaia am preferat de mic sa stau treaz in loc sa dorm. Doctorul Incuiat la care am fost si care mi-a analizat modul de gandire mi-a spus ca am ceva ce el a numit 'depresie' si 'sindrom de stres post-traumatic'. Mi-a spus ca eu singur mi-am creat insomnia, si ca de aceea nu pot sa dorm aproape niciodata. Amuzant, nu?" spuse el. O privi si ramase tacut, gandindu-se inapoi. Nu prea ii placea sa vorbeasca despre viata si problemele lui. Dar ii placea ideea de a cunoaste pe cineva care l-ar putea intelege. "Eu sunt John Miller. Sunt in ultimul an. Si tu?" intreba el, hotarat sa o cunoasca mai bine pe aceasta fata.

Soimeanca rasuflase usurata intr-un final cand tipul se prezentase. Nu ii placea sa vorbeasca cu necunoscuti, iar acum parea ca vorbeste cu un coleg. Ii placea sa isi faca prieteni noi si se parea ca se cunosteau de ceva vreme. Baiatul era vorbaret. Putea sa se considere si ea o persoana sociabila, care vorbea uneori fara sa stie cand sa se opreasca, iar ea credea ca acest lucru este unul bun. "Mda, ai putea sa ai asa ceva. Si eu am avut depresie cand a murit logodnicul meu. Si da .. stiu ce e 'depresie'. Am petrecut multi ani printre Incuiati, deci sunt obisnuita si familiarizata cu astfel de cuvinte. " Se muscase de buza realizand ca intr-adevar vorbise mai mult si isi daduse ochii peste cap. Facuse o pauza.

Realizase apoi ca ii mai pusese o intrebare. Surase usor si murmura : "Rosalie Alden. Anul VII, mda ultimul .. Sefa de Casa. Tu ..Viperini, banuiesc, nu?" , chicotise usor.

"Da. Desi nu ma incadrez deloc in Casa lor." spuse el repede, ca si cum si-ar fi dorit sa se apare de ceva. "La naiba, nu ma incadrez deloc pe pamant, defapt..." spuse el, dandu-si ochii peste cap. Isi lasa privirea in jos, uitandu-se la pamantul negru si dur de la picioarele lui. "Viperinii nu ma plac pentru ca nu ma port la fel ca ei. Pentru ca desi sunt Sange-pur, imi plac Incuiatii. Pentru ca nu sunt mandru si arogant si tot restul tacamului. Iar cei din celelalte Case stau departe de mine pentru ca m-au catalogat din start ca 'baiatul rau' si nu le mai pasa de nimic altceva. Scoala asta e atat de imensa, si totusi, mereu m-am simtit atat de... singur..."

Isi ridica privirea spre ea si observa ca il privea uimita asa ca incepu sa chicoteasca. "Scuze... Vorbesc prea mult, nu?" zise el, scarpinandu-se nervos in cap cu mana stanga. "Nu o fac intentionat, uneori nu stiu cand sa incep sa vorbesc si cand sa nu mai vorbesc si de obicei cand incep sa vorbesc daca nu ma scoti din priza repede pot continua la infinit ca un radio stricat." zise el. Incepu sa rada din nou, si se simti oareucum fericit ca fata nu fugise inca de el. "Mersi ca incerci sa ma suporti..." spuse el, pe un ton mai calm, mai linistit, putin rusinat chiar.

((Scuze daca John ti se pare enervant sau ametitor, are un caracter putin complicat XDD Dar cred ca el si Rosalie ar putea ajunge sa se inteleaga foarte bine in viitor ))

Chicotise copilaresc observand reactia Viperinului, felul in care oarecum incerca sa se scape de ceva, insa el nu stia ca Soimeanca nu avea prejudecati fata de celelalte case. In fiecare parte avea cel putin un prieten si ii placea acest lucru, oarecum se simtea mandra. Ii placea sa stie ca are pe cine sa se bazeze si ca altii se pot baza pe ea oricand, indiferent din ce casa provin. Aceste idei stupide o dezgustau uneori pur si simplu. Nu ii placea acest lucru, in special ca cineva sa isi bata joc de altcineva.
"Stai linistit. Stiu cum e. Ti-am spus . Sau nu .. vorbesc atat de mult uneori, dar nu mi se pare un defect de fiecare data. Doar la mine cand chiar se ajunge la exagerare." Isi daduse ochii peste cap. Avea dreptate. Deseori devenea pur si simplu insuportabila.