Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ war

**Lexie Stryder** · 12 Jan 2013, 12:57

Lexie fu aproape uimită de următoarele lui cuvinte. Nu se aştepta ca cineva să recunoască atât de uşor şi relaxat faptul că ceea ce îşi doreşte nu e bine, nu e în regulă.
Se aşeză lângă el. La întrebarea lui, privirea viperinei se duse intinctiv spre oglindă. Era aşezată într-un unghi din care nu îşi vedea reflexia.
Cu toate astea, ştia ce vede. Nu avea nevoie să mai privească o dată ca să îi răspundă la întrebare.
'Eu mă văd înconjurată de cei dragi,' spuse, cu un zâmbet slab. 'Vreau o familie a mea. Să fiu împlinită şi fericită. Să mor înconjurată de o familie mare şi de persoane care ţin la mine la fel de mult cât ţin eu la ei.'
Răspunsul lui Lexie veni atât de instinctiv încât acum îşi dădea seama că aşteptase ca Will să o întrebe astea de ceva vreme. Nu ştia de ce, pur şi simplu îşi privea dorinţa ca pe una atât de perfectă, atât de frumoasă. De aceea o uimise faptul că Will realizase că dorinţa lui nu era benefică. Cum putea să fie un lucru despre care crezi că este atât de perfect, greşit? Poate că nici dorinţa ei nu era una bună. poate că era egoistă sau poate că nu ar fi mulţumit-o cu adevărat.
Să se gândească doar la lucrurile astea era foarte greu. I se părea imposibil aşa ceva. Îşi dorea asta atât de mult încât nu reuşea să îşi dea seama cum ar putea fii un lucru negativ.
'Cum faci asta?' întrebă, ridicându-şi privirea spre Will. 'CUm reuşeşti să te vezi aşa cum eşti cu adevărat?'

**Will O'Shea** · 13 Jan 2013, 16:36

Will se aşeză mai comod pe podeaua prăfuită. Dorinţa lui Lexie era una comună, însă extrem de frumoasă. Avea impresia că viperina asta ştia de capul ei. Era cu picioarele pe pământ.
Deşi era mult prea sinceră şi deschisă pentru binele ei. Oftă uşor la auzul întrebării viperinei.
'Nu reuşesc,' spuse el zâmbind. 'Doar bănuiesc.' Nu ştia cum să îi explice. Nu era nimic plănuit de el. El pur şi simplu se caracteriza aşa cum învăţase. Încercase să se analizeze şi să îşi stuideze reacţiile şi sentimentele. Însă se plictisise repede. Îţi trebuia multă răbdare, tărie de caracter şi sinceritate ca să te studiez pentru o perioadă lungă de timp, lucruri pe care el nu le avea.
'Încerc să mă văd aşa cum trebuie şi e corect. Nu sunt foarte subiectiv când vine vorba de propria-mi persoană,' spuse cu un zâmbet.

**Lexie Stryder** · 13 Jan 2013, 19:22

Nu mai insistă. Will evitase răspunsul într-o manieră aproape politicoasă, iar Lexie nu îşi dădea seama dacă e din cauză că nu ştia răspunsul sau pentru că nu voia să i-l spună.
Poate că avea dreptate. Oamenii sunt în generali subiectivi când vine vorba de propria lor persoană, dar în diferite sensuri. Unii nu îşi vedeau prea bine calităţile, alţii defectele. Aşa că primii deveneau timizi şi lipsiţi de încredere în propriile forţe iar ceilalţi încrezători şi aroganţi. Viperina avea impresia că se încadra în prima categorie. Mereu fusese pusă în încurcătură la întrebări de genul spune 5 calităţi ale propriei persoane pe când la defecte nu avea niciodată probleme.
Viperina inspiră adânc aer în piept, apoi îl dădu afară. Ok. Vorbiseră destul despre chestii de genul ăsta. Probabil era momentul să destindă atmosfera.
'Cum ai ajuns la Hogwarts?' întrebă viperina, din lipsă de alt subiect.

**Will O'Shea** · 13 Jan 2013, 21:16

Will o văzu pe viperină adâncită în gânduri, însă nu îşi permise şi lui să facă asta. Nu mai voia să se gândească. Ce era cu el în ultimul timp? De obicei era amuzant, relaxat, purta conversaţi uşoare şi normale.
Îşi şterse mâinile de pantaloni, deşi nu îi erau murdare.
'Hmm...,' spuse. Nu ştia ce să îi răspundă viperinei. Să îi spună întreaga poveste? Să o bage în detalii cu privire la viaţa lui? Mereu se întreba dacă nu exagerează, dacă nu cumva începe să se dramatizeze în faţa lumii. Adică, nu spunea niciodată ceva exagerat, însă mereu îi era frică să nu fie privit cu milă. 'Părinţii mei m-au trimis aici din Irlanda.'
Se hotărî să nu dea detalii. Nu voia să fie văzut ca şi copilul ăla care a rămas fără părinţi.
Îşi puse mâinile pe genunchi şi zâmbi.
'Dar tu?' întrebă. 'Presupun că ai ceva istorie pe aici.'

**Lexie Stryder** · 13 Jan 2013, 21:28

Lexie îl privi pentru câteva minte. Avea impresia că Will nu îu spunea tot, însă lăsă la o parte analizele psihologice. Tocmai ce îşi spusese că ar trebui să se relaxeze.
Deci fusese trimis la Hogwarts de părinţi. Hmm. Era ceva aproape normal, numai că elevii în general voiseră să vină la castel. Erau nerăbdători şi săritori. Era ceva în glasul lui Will ce o făcea să creadă că el nu fusese aşa. Era sigură că iubea Hogwarts-ul şi tot, însă era ceva la mijloc ce nu ştia.
Ridică din sprâncene la auzul întrebării lui. Istorie. Poţi spune şi aşa.
'Păi, am venit aici la unsprezece ani, ca toată lumea,' începu ea. Spre deosebire de viperin, Lexie era pornită să vorbească. 'Şi am întâlnit-o în scurt timp pe Isabella, sora mea. Am fost despărţite când eu aveam cinci ani din cauza unui incediu stupid care m-a adus într-un orfelinat. De acolo, am avut un fel de părinte. Un vrăjitor care m-a îndrumat. Oricum, ajunsă aici, la castel, m-am împrietenit cu Isabella şi am relaizat că e sora mea fără prea multă strofocare.' Râse scurt. 'De acolo, totul a mers firesc.'

**Will O'Shea** · 13 Jan 2013, 21:33

WIll o privi pe Lexie şi zâmbi slab. Deci şi ea avea un trecut asemănător în spate. Fără părinţi, fără familie. Cu toate astea, vedea în modul în care vorbea faptul că acum era fericită.
Merita să fie fericită. Avea impresia că muncise mult pentru a ajunge unde era. Deşi puţin prea inocentă şi prea stângace să fie Şefă de Casă, Will îi aprecia curajul de accepta acea responsabilitate, care, bineînţeles, venea cu riscurile sale.
Lexie luase ceva povară în braţele ei când acceptase să conducă viperinii printr-o Cupă a Caselor.
'Nu am întâlnit-o pe Isabella,' spuse el, amintindu-şi vag de chipul viperinei despre care era vorba. 'E aşa cum ţi-o aminteai? Adică, aţi reuşit să vă înţelegeţi din nou ca două surori care au fost alături una de alta pe parcursul întregii lor vieţi de până atunci?'

**Lexie Stryder** · 19 Jan 2013, 11:32

Lexie zâmbi la auzul întrebării lui Will. Era atât de firească, şi totuşi o primea atât de rar! Viperina ridică din umeri abia perceptibil. Sinceră să fie, nu era chiar sigură cum ar trebui să îi răspundă. De răspuns era sigură, însă de cuvintele pe care trebuia să le formeze înainte să le spună de îndoia atât.
'Păi...,' începu ea. 'Nu pot spune că nu i-am simţit lipsa în acei ani, însă de când ne-am reîntâlnit, Isa e Isa. Adică, ne înţelegem perfect şi simt că o cunoscu dintotdeauna şi vice versa. Mereu ştie cum mă simt, chiar dacă nu îi spun nimic. E o legătură puternică între noi şi cred că momentele de despărţire doar au întărit acea legătură.'
Viperina zâmbi blând, apoi se hotărî să schimbe subiectul. Nu putea spune că nu îi făcea plăcere să spună cuvinte frumoase despre sora ei, însă era din ce în ce mai curioasă cu privire la trecutul lui Will.
'Rândul tău,' spuse ea, cu o privire amuzată.

**Will O'Shea** · 20 Jan 2013, 15:04

Will zâmbi. Admira acea deschidere pentru schimbare pe care în general o întâlnească la copii sau la oameni idioate tineri psihic. Și Lexie avea acea deschidere. Poate că chiar și el o avea, însă nu avusese ocazia să o dezvolte cum ar fi trebuit.
Ridică din sprâncene la auzul cuvintelor ei, apoi zâmbi.
'Hmm,' începu, ușor pus în încurcătură. Se părea că tot nu scăpa de dat informații. 'Nu am o poveste foarte interesantă. Am venit la Hogwarts din Irlanda. Părinții mei erau săraci și m-au trimis aici ca să am o viață mai bună. De atunci nu mai știu nimic de ei.'
Will zâmbi, mai mult ca să îi arate lui Lexie că nu era trist decât pentru că simțea nevoia.
Începea să îi placă viața lui de atunci, așa că nu avea nicio intenție să își mai caute părinții. O făcuse timp de șapte ani și până la urmă își dăduse seama că nu voiau să fie găsiți. Dacă ar fi vrut să îl găsească, l-ar fi găsit de mult timp.
Își schimbă poziția brațelor, mai mult ca să facă ceva.

**Lexie Stryder** · 20 Jan 2013, 15:51

Lexie putea să își dea seama că Will nu prea voia să vobrească despre trecutul lui și înțelesese și de ce imediat ce îi spuse rezumatul poveștii? Nu știa ce să spună. Mereu se găsească într-unu impas în Fața unor persoane cu o poveste de ace gen. Ideea era că habar nu avea cum ar fi trebuit să reacționeze. Nu știa pentru că unii voiau să fie compătimiți și liniștiți și alții se gândeau numai să nu cumva să fie priviți cu milă. Lucru care o făcea să fie confuză și să se gândească de zeci de ori înainte să spună ceva. Exact ca în acel moment, în care Viorica își privea mâinile cu o oarecare rușine.
'Îmi pare rău, nu am vrut să deschid un subiect de genul ăsta,' spuse, cu un zâmbet timid. 'Știu cum e să nu știi unde îți sunt părinții și si nu e ceva chiar plăcut. Însă sunt sigură că tot ce au făcut, au făcut pentru tine și ca să fii fericit'
Lexie mereu spunea chestii de genul acela și de obicei se trecea cu o înjurătură sau dată afară din cameră. O nenumărate de fiecare dată când realiza că oamenii nu voiau să creadă că ceva neplăcută poate să le facă bine în final.
Era de părere că singurele arme de care aveau nevoie pentru a trece prin viață erau răbdarea și dragostea.

**Will O'Shea** · 23 Jan 2013, 00:17

Will zâmbi. Aprecia faptul că îşi ceruse scuze, deşi nu ştia exact de ce. Nu avea niciun motiv. Fusese puţin insistentă, însă dacă Will nu ar fi vrut să vorbească despre asta de la început, cu siguranţă nu s-ar fi lăsat convins să spună ceva. Aşa că era în regulă.
Se sprijini de peretele incolor, cu braţele pe genunchi, apoi ridică din umeri.
'Presupun că da,' spuse, fixându-şi privirea pe peretele opus. 'Dar aş fi apreciat până şi un mic semn de la ei. Măcar să ştiu că sunt în viaţă.'
Poate că nu sunt. Poate că de asta nu ai primit niciun semn, spuse o voce mică şi morbidă din mintea lui. Îşi scutură capul, ca şi cum ar fi vrut să îşi scoată acea idee din creier. Era aproae de negândit.
'Pari ca şi o fată care a avut de a face cu multe chestii urâte la viaţa ei,' spuse el, uşor nonşalant. 'Aşa că te cred că ştii cum e.'
Totuşi, era atât de mică şi firavă încât Will se mira că nu fusese ditrusă de atâtea frământări.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised 1 2 3 4 5 6 Next » //  / war

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ war