Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

1 2 3 Next »

/ Warzone

Julieta & Charles

• Se facuse destul de tarziu, era trecut de miezul noptii. Isi uitase din nefericire bagheta acasa iar rana de la mana era destul de adanca, acoperise cu o bucata din bluza ei, insa sangele nu incetase sa curga tot mai abundent si sa lase in urma ei pete de sange rosiatice, insa nu asta o deranja.
  Trebuia sa ajunga in Aripa Spitalului cat mai repede, avea nevoie de ingrijiri medicale si cat mai repede.
  Stia, rana avea sa se infecteze rau daca in urmatoarele ore nu avea sa o trateze, asa ca grabi pasul pana ajunse in fata castelului, intra pe usa din spate ca sa nu fie observata si urca sus pana in Aripa spitalului, desi nu observa nici o miscare.
  - Grozav. Murmura ea enervata, ce mama naibi faceau asistentele la ora aia? Trebuia sa fie macar una de garda, grabi si mai tare pasul insa se izbi frontal de cineva si simti o durere si mai mare, insa se grabi sa spuna:
  - Scuze, nu..a fost cu intentie.

Nici pentru Charles nu era o noapte linistita. Se antrenase pana tarziu si o facuse cu mult mai multa brutalitate decat atunci cand era cu toata echia la antrenamente. Era perfectionist si isi dorea tot timpul mai mult, iar asta..unoeri, il aducea in aripa spitalului, ca si in aceasta noapte, cu entorse puternice, cateodata oase rupte si vanatai cat curpine. Iar pentru ca reputatia lui nu ii permitea sa isi arate vanataile, madam Pomfrey, obisnuita cu el de atata timp, hotarase sa ii puna la dispozitie anumite leacuri.
Dupa vreo 15 minute, in care destul de nervos si repezit isi lua ceea ce avea nevoie, cobori la fel de neatent spre camera de zi a Viperinilor. Nu ii pasa daca avea sa se intalneasca cu cineva, oricum tot timpul iesea din incurcaturi fara prea mari probleme.
Insa, exact in momentul in care se gandise la aceasta posibilitate, se batu de cineva, destulde puternic, insa indeajuns cat sa isi dea seama ca era o femeie. Se departa usor,indreptandu-si bagheta spre ea si strigand Lumos. Nu mare-i fu mirarea cand dadu de sefa de casa a Cercetasilor, si pe langa asta si profa de "tudiu al Incuiatilor" materie detestata de el pana la cer si inapoi. Ii observase si rana acea depe mana, care nu parea deloc minora...si judecand dupa urmele de sange din spatele ei...nu era sigur ca profa venea din castel.
"Stiu," spuse el pe un ton dur si jos. " nici la mine n-a fost cu intentie."
Atata tot ca izbitura fusese putin mai dura pentru ea, dat fiind ca avea echipamentul de vajthat pe el si chiar daca parea obosit, arata cel putin la fel de bine ca un jucator admirat.
" Nu veniti din interiorul castelului presupun....Daca nu as stii ca inclinatia lui Hagrid pentru bestii se diminueaza tot mai mult si ca piatra filozofala a fost furata deja de mult, poate nu as insista" spuse el destul de perspicace, chiar daca nu era treaba lui. Nici macar nu se oferi s-o ajute, oricat de profa ar fi fost, insa da, era interesat de ceea ce se itnamplase. Si de nu avea ea sa ii spuna, tot avea sa afle el cumva.

• Isi ridica privirea spre el, il analiza din cap pana in picioare. Nu stia de ce, insa se simtea in siguranta la gandul ca era profesoara sau sefa de casa, avea un sentiment ciudat in legatura cu baiatul. Judecand dupa insigna era de la Viperini, oare de ce nu ghicise? Mereu ei erau cei cu nasul pe sus, cei care se credeau mari si tari, dar existau si exceptii. Insa Julieta...daca ar fi fost in toanele ei bune probabil i-ar fi raspuns pe acelasi ton, sau ar fi inceput o disputa, insa acum nu avea chef de asta si nici de dat explicatii, in fond nu avea de ce.
  -Imi poti lua lumina aceea din ochi. In plus, nu e treaba ta de unde vin eu, ar trebui sa te intorci in camera ta, e destul de tarziu. Spuse ea si dadu sa se de-a ca sa treaca pe langa el, nu o interesa daca el mergea sau nu in camera, voia sa ajunga undeva intr-o camera unde exista un dezinfectant si niste pansamente. Avea sa dezinfecteze rana cat de bine putea, apoi sa puna un plasture mai mare si sa bandajeze in jurul mainii, nu facuse ceva rau, insa stia ca era vanata, mai ales de Smith, de aceea se alesese cu rana asta urata. Nu era o scorpie in general, insa acum durerea ii apasa si pe creier si ii venea sa explodeze, nu stia cum de exista atata putere in ea sa reziste.

Ranji la auzul cuvintelor ei..De fapt, nici nu fusese prea stricta cu el, asa ca de ce sa nu intinda putin coarda? Pana la urma, el niciodata n-avea de pierdut si asta i se demonstrase de n ori la rand.
Se dadu la o parte ca ea sa treaca, dar asta mai mult pentru ca isi dadu seama ca acea rana nu poate astepta prea mult, nu pentru ca ar fi vrut. Ajungand undeva mai aproape de ea, in momentul in care aceasta dadu sa treaca de el, rostise:
" Asa e, destul de tarziu si pentru o profesoara sa apara in halul asta in castel....Sunt tare curios cine ar fi interesat de povestea asta. Presupun ca ar exista ceva suspiciuni daca as anunta pe cineva."
Tot ce vroia era sa afle ce naiba se intamplase, i se aprea extrem de ciudat..si mai ales, daca fusese vorba de un duel sau ceva, cu cine? Si mai ales..de ce?
Privind-o asa, in ansamblu, nu era o profesoara aorecare, atragea atentia datorita infatisarii ei, fizicului ei...iar asta i se parea si mai incitant si curios. Probabil, santajandu-se unul pe altul, avea sa afle. El, nepovestind intamplarea si ea neparandu-l la seful lui de casa.

• Isi arcui ambele sprancene si se intoarse nervoasa spre el, zicand:
  - Asculta aici, tinere. Nu e treaba ta ce fac eu, cand ajung si cum ajung la castel, da? Ai putea sa inveti bunele maniere si sa taci, tinand cont ca am trecut cu vederea ca ai iesit asa de tarziu, si in echipament de vajthat, ai putea sa faci la fel. Si nu mai fi atat de curios, curiozitatea a omorat pisica. Spuse ea in cele din urma si se indrepta spre una dintre camerele de acolo, intra in camera numarul 3. Desfacu dulapiorul cu medicamente, lua de acolo un dezinfectant, pansamente si tot ce avea nevoie pentru rana, avea nevoie si de apa oxigenata neaparat.
  Se aseza pe unul dintre paturile de acolo, trasese o masuta langa ea si puse mana pe ea privind rana care se facuse destul de urata, turna dezinfectant insa strase din dinti cat putu ea de tare, durerea era prea mare..simtea cum fiecare particula din ea exploda, nu era de bine.

Dadu s aii raspunda afisand acelasi ranjet siret, insa ea deja urcase spre una dintre camere. Degeaba il tot ameninta ea ca asa si pe dincolo, daca era pana acolo si el putea anunta mai marii ei, si chiar daca era si el pedepsit oarecum, intra si ea in vizorul altora.
O urmari,desi ii lasa timp sa inainteze si cand ajunse deja sus, in camera, ea se ocupase se rana ei, insa oricine isi putea da seama ce indura ina cel moment chiar daca nu reactiona foarte vizibil, privirea o dadea de gol. Si totusi, Charles era prea curios ca sa lase totul balta, in plus nici somn n-avea, asa ca n-avea nimic de pierdut. Ajunsese si el in dreptul acelei camere dar se multumi sa se rezema cu umarul de tocul usii si s-o priveasca de acolo.
"Aveti nevoie de ajutor?"
Era el dragut cica, dar intrebarea asta era mai mult ca sa ii intre sub piele si sa ii fie mai usor sa afle una-alta, chiar daca intr-un fel sau altul il deranja faptul ca se uita la ea si atat.
"Si oricum, arat eu ca si un motan sa ma omoare curiozitatea? In plus, moartea nu face parte din lista lucrurilor de care m-as teme, nu ca ar fi ea prea lunga oricum."

• Isi indrepta privirea catre el, spunand:
  - Nu stiu, ar trebui sa ma incred in cineva care mai devreme imi scotea ochii? Spuse ea dand usor absenta din umeri, ii era tot una daca o ajuta sau nu. Isi dadu seama din prima, era acel gen de persoana care afisa o masca dura insa poate inauntrul lui nu era asa. Insa sincer? Nu o interesa, era strict vorba despre persoana lui, iar ea avea acum nevoie sa ii fie ingrijita rana.
  - Un motan in calduri, din cate vad. Pufni amuzata de replica asta, poate ca nu ar fi trebuit sa o spuna insa nu se putuse abtine, avea si ea momentele ei de nebunie sau cand chiar era intr-o situatie critica.
  -Daca tot vrei sa ma ajuti, ajuta-ma cu pansatul. Spuse ea ajungand in fata lui si inmanandu-i pansamentul, daca ar fi putut ar fi facut asta singura, si nu i-ar fi cerut ajutorul lui, iar daca el avea macar putin bun simt in el ar fi ajutat-o, in fond ii era profesoara de Studiul Incuiatilor, nu stia daca adora sau nu materia asta insa baietii nu prea invatau mare lucru la ea in general, sau cel putin pana sa vina ea la catedra.

Pufni usor dezgustat la auzul celei de-a doua replica. Urasc vorbele de genul, presupunerile astea aiurea care..chiar nu isi gaseau locul si care chiar nu il impresionau. Fusese ia mis suprins auzind cuvinte de genul venind de la o profa, care in mod normal nu s-ar fi comportat asa cu el. Insa de ce sa riposteze ca sa ii dea satisfactia unei explicatii aiurea? Nu isi avea locul in discutie si oricum nu il interesa prea mult de "caldurile" profei, pentru ca pana una alta, ea era cea care adusese in discutie subiectul asta, nu el.
Oferta ajutorului el o trantise in discutie asa aiurea, insa acum, vazandu-se in fata faptului implinit isi lasa privirea pe pansamentul pe care profa il inmana. Isi ridica apoi privirea la ea, ridicand o spranceana si afisand un zambet in coltul buzelor usor zeflemitor.
Intr-un final, dupa cateva clipe de ezitare, ii lua pansamentul din mana, miscandu-se cat mai putin posibil din pozitia pe care o luase mai devreme si mormaind ceva aiurea. Era profa....si in plus, poate cumva-cumva avea sa-i spuna despre ce era vorba....Deci, de ce nu?
" Am crezut ca n-o sa va puteti ridica de acolo, dar vad ca nu e asa mare scofala daca inca n-ati lesinat."
Oircat de rautacios ar fi fost pusa intrebarea asta, el nu dadu semne ca i-ar fi pasat sau l-ar fi deranjat in vreun fel, pur si simplu desfacuse pansamentul si i-l aseza grijuliu pe mana apasand de cateva ori mai tare decat trebuia, iar asta eranormal din moment ce era jucator de vajthat, nu era tocmai cel mai finut barbat intalnit de profa. Dupa asta incepu sa ii infasoare acea parte a mainii cu un material special pntru asa ceva, incat sa tina pansamentul pe rana si sa nu alunece.
Nu s-ar fi gandit multa lume ca stie cum sa faca treburi de genul, dar adevarul era ca Charles stia mai multe decat lasa sa se vada. Intr-un final ii dadu drumul, reluandu-si pozitia intiala comoda si continua:
"Deci...ce s-a intamplat mai precis? E clar ca nu e o muscatura, deci excludem creaturile magice. O fi ceva Incuiat idiot care musca?"

• Dadu usor absenta din umeri, si zambi larg cand observa ca mana acum ii era pansata si sangerarea se opri, pentru cateva momente sau poate de tot, spera ea. Isi indrepta privirea catre el, spunand:
  -Poate o pustoaica de 14-15 ani ar fi lesinat, mai ai de invatat destule despre viata. Nu stia el prin cate trecuse ea, rana asta era chiar ceva minuscul pe langa faptul ca fusese vanata, fusese batuta de gorilele lui Smith, se intorsese in trecut printr-o chestie..nici nu stia ce e aia, clepsidra timpului, isi facuse de lucruri cu creaturi magice, si multe alte lucruri prin care el probabil nici nu visase, sau da. Nu il cunostea, nu avea sa judece.
  - Dupa cum ti-am spus, nu e treaba ta. Multumesc de ajutor. Credeai ca daca ma ajuti cu pansatul aveai sa afli cate ceva? Deloc, asa ca probabil nu mai ai nimic bun de facut pe aici decat sa..pleci, e cam neinteresant sa-ti petreci orele cu profa de Studiul Incuiatilor, corect? Mai ales ca probabil ti-ai facut o parere aiurea despre ea, iar pe ea nu o intereseaza.Incepu sa aranjeze in dulapior ce luase de acolo punandu-le cu grija,

Fusese atent in primele clipe in care ea vorbise, dar apoi..cand o auzi vorbind despre ea la persoana a-III-a il pufni intr-un ras isteric. Il amuza foarte tare atitudinea profei si nu se sfii sa arate treaba asta. Niciodata n-o cunoscuse asa, decat exact cum era la cursuri. Iar acum, decoperind-o mai mult, i se parea ciudata pentru pozitia ei de Devorator al Mortii.
In fine, pana la urma se calma, insa chipul ii era foarte senin de la portia de ras pe care tocmai o temrinase si, cu ocazia asta, lua o pozitie dreapta si demne de un viperin si, aranjandu-si pelerina, spuse:
" Mda, mai am de incatat, dar se pare ca nu de aici. Oricum, probabil asa este, nu o sa imi spuneti, dar o sa imi permit sa va spun eu ca pentru un Devorator, sau cel putin pentru o persoana de partea lor, e cam dubios ce vi s-a intamplat. In fine, nu ma bag. Sa aveti grija de rana aia, nu arata prea bine. Noapte buna!"
si cu asta dadu sa plece intorcandu-se cu spatele la ea, insa astepta reactia ei referitor la Devoratori. Oricum partea cu Devoratori i-o trimisese ca si gand, n-o spusese cu voce tare. Era prea bun in a transmite ganduri si a se feri de alte persoane care sa se bage in mintea lui ca sa nu isi foloseasca aceste abilitati.