Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / We’re in this together now

**Desiree Rose Goth** · 20 Oct 2011, 16:34

We’re in this together now
- Only me and Ainsley -

Răsuflă adânc, încercând să se debaraseze de senzaţia de sufocare. Frica taie mai adânc decât lama unui cuţit, îşi aminti ea. Surpinzător, reuşi în felul acela să-şi păstreze cumpătul. Nu mai Apăruse de multe ori înainte; şi , mai ales, nu mai Apăruse împreună cu cineva. Întunericul parcă o apăsa mai mult, iar vârtejul de culori şi imagini devenea din ce în ce mai ameţitor. Închise ochii.
Se consola cu gândul că nu era o distanţă atât de mare între Londra şi orasul in care se aflase in urma cu cateva clipe ; cu cât distanţa era mai mare, cu atât Apariţia era mai dificilă. Nu putea decât să spere că nu se va întâmpla nimic rău.
Atunci când simţi că degetele lui Ainsley alunecară din ale sale, fu conştientă de briza răcoroasă a nopţii ce-i izbea obrajii. Senzaţia de plutire dispăruse, în sfârşit; dar, în schimb, simţi miros de sânge. Îşi deschise brusc ochii.

**Ainsley S. Everdeen** · 20 Oct 2011, 16:43

O vagă senzaţie de uşurare o cuprinse când îşi dădu seama că Apariţia era completă; simţi pământul sub picioare şi se clătină o clipă înainte de a se îndrepta. Îşi ridică privirea şi, atunci când văzu cabina de telefon ce marca intrarea în Ministerul Magiei răsuflă adânc. Apoi o durere surdă apăru la nivelul degetelor, ca o arsură. Îşi ridică mâna şi văzu că avea două unghii lipsă , din locul unde fuseseră acestea curgând sânge. Inspiră şi încercă să nu intre în panică.

La final, se uită către Desiree. Era meritul colegei sale că reuşiseră să Apară acolo, având în vedere că Ainsley nici nu dăduse examenul de Apariţie. Totuşi, având în vedere cât de bine se pricepea Desiree la Apariţie, Ainsley punea pariu că până şi ea s-ar fi descurcat mai bine.
Îşi ridică mâna astfel încât să fie la nivelul ochilor colegei sale şi se sili să zâmbească.
- Se pare că m-am Secţionat, remarcă ea.

**Desiree Rose Goth** · 20 Oct 2011, 16:47

Încercă să nu pufnească în râs când auzi tonul vocii colegei sale. Situaţia nu le era atât de favorabilă încât să le permită să mai facă haz de necaz. Se uită la sângele ce i se scurgea printre degete, ajungând până la încheietura mâinii.
- Putea fi şi mai rău, rosti Desiree, optimistă.

Îşi ridică bagheta şi murmură, încet: Episkey! Sângele, ce se scurgea abundent în urmă cu câteva secunde, dispăru. Rana era curăţată. Cercetaşa zâmbi, mulţumită de treaba pe care o făcuse.
- Şi mai rău? repetă Ainsley.
Desiree se încruntă şi aruncă o privire în depărtare. Cabina telefonică era acolo, parcă aşteptându-le. Spera că adunase destul curaj în ultimele câteva săptămâni ca să facă acest lucru. Dar, în fond, nici măcar nu vor sta mult în clădirea Ministerului, şi nimic rău nu trebuia să se întâmple.

**Ainsley S. Everdeen** · 20 Oct 2011, 16:50

Aşteptă în tăcere ca Desiree să-i dea un răspuns, timp în care medită la planul lor. Durerea care o resimţise în degete părea să dispară, încetul cu încetul; dar amintirea sângelui scurgându-se pe pielea sa nu-i dădea pace.
- Da, putea fi mai rău, spuse Desiree, într-un final. Zi mersi că au fost unghiile.. şi nu o mână , sau un picior. Ai scăpat ieftin.

Se strămbă când auzi optimisul lui Desiree. Ştia că nici ea nu se concentrase îndeajuns de mult în timpul Apariţiei – dăduse mai multă importanţă grijilor sale, întrebându-se cum vor ajunge în interiorul Ministerului şi la ce etaj vor găsi documentele despre vrăjitori. Ainsley promise în sinea sa că, după noaptea aceasta, nu va mai încerca niciodată metoda Apariţiei Îngemănate.
Aruncă o privire către văzduh. Luna ca de argint dăinuia pe cerul întunecat, luminând calea spre care trebuiau să meargă cele două Cercetaşe.

**Desiree Rose Goth** · 20 Oct 2011, 16:53

- Acum mergem? întrebă Ainsley, dându-şi ochii peste cap. Nu de alta, dar nu mai vreau să mă gândesc la optimismul tău de prost gust.
Desiree râse încet şi aprobă din cap. Nu voia ca să o scoată din sărite pe colega sa, nu după ce aceasta acceptase să o ajute să intre în Ministerul Magiei. Încă mai avea nevoie de ea – poate după ce va trece noaptea aceasta, va avea ocazia să fie ea însăşi.

Păşiră pe asfaltul luminat de razele lunii. Londra era pustie la acea oră în noapte ; şi, spre norocul celor două Cercetaşe, nicio maşină nu trecea pe drumul pustiu. Toată lumea vrăjitorească dormea, neştiutoare de ceea ce se petrecea în afara caselor lor. Desiree speră în sinea sa că mătuşa ei nu îi va observa absenţa – nu că i-ar fi fost foarte dor de nepoata sa, ci că nu prea ar fi fost prea încântată dacă ar fi aflat planurile sale. Dar nu avea să se îngrijoreze de aspectul ăsta decât după câteva ore.

**Ainsley S. Everdeen** · 20 Oct 2011, 20:22

Intrară în mica cabină de telefon – o structură atât de tipică Londrei. Ainsley intră prima, întrebându-se cum de puteau accepta angajaţii de la Minister o intrare atât de incomodă.
- Eşti sigură că asta este intrarea? întrebă Ainsley, sceptică.
Deşi unchiul ei lucra în acea clădire, ea personal nu intrase niciodată acolo. Poate când vei fi mai mare, i-a promis el când avea şapte ani. Era o ironie că prima oară când vizita acel loc era în puterea nopţii, pentru a fura nişte documente. Totuşi, şi Ainsley analizase schiţele Ministerului Magiei şi trebuia să recunoască că aceea era cabina cu pricina. Era prea bătătoare la ochi.
- Mai mult ca niciodată, îi răspunse Desiree.
Colega sa luă receptorul şi începu să formeze un număr.

**Desiree Rose Goth** · 20 Oct 2011, 20:24

Doi. Şase. Doi. Patru. Doi. Vocea unei femei se auzi atunci în telefon, întrebând cine era. Cercetaşa înghiţi în sec, gândindu-se cum să răspundă mai bine. Timp de o clipă, îşi imagină că totul va da greş, şi nu putu rezista în faţa acelei senzaţii. Într-un final, rosti nişte nume la nimereală, insinuând că ele erau doar în trecere. Ainsley îi aruncă o privire amuzată, apoi pufni.

Dintr-o dată, podeaua cabinei începu să zgâlţâie sub picioarele lor, ducându-le în adâncimile Londrei. Desiree răsuflă uşurată – măcar partea aceea mersese conform planului.
- Bine măcar că ştim că nimeni nu e de pază, spuse Ainsley.
Cercetaşa o aprobă în tăcere. Măcar pala aceea de noroc o aveau – toţi paznicii se aflau în România, cu Ministrul Magiei ce era la o întrunire. Dacă se gândea, era interesant că întrunirea aceea picase fix la ţanc pentru ele.

**Ainsley S. Everdeen** · 20 Oct 2011, 20:25

Ainsley aruncă o ultimă privire cerului înainte ca liftul să le conducă în interiorul Ministerului. Se simţea înconjurată, o senzaţie de claustrofobie cuprinzând-o; însă apoi răsuflă adânc şi panica dispăru. După cum se spunea, dacă îţi este teamă să cazi, vei cădea fiindcă îţi este teamă. Pufni scurt gândindu-se la cuvintele acelea, iar Desiree îi aruncă o privire curioasă. Ainsley doar clătină din cap, refuzând să deschidă subiectul.

Aşteptară în tăcere ca liftul să coboare. În cele din urmă, o mică bufnitură le anunţă că au ajuns la destinaţie. Desiree împinse uşor uşa cabinei şi ieşi, iar Ainsley se strecură uşor după ea. Ridicându-şi atunci privirea, observă ceva ce ar fi putut să semene cu un birou al paznicilor; numai că nu se afla nimeni acolo.
- Cale liberă, rosti Desiree, încet.
Întorcându-se către colega sa , nu putu să nu remarce zâmbetul întipărit pe chipul ei.

**Desiree Rose Goth** · 20 Oct 2011, 20:26

Ştia că o mulţime de lucruri puteau merge exact pe dos, însă nu-şi putu înfrâna zâmbetul când văzu că nimeni nu se afla la postul paznicului. Se simţea deja ca şi când reuşise să treacă de toate obstacolele.
Pufnetul sarcastic a lui Ainsley o trezi brusc din visare.
- Doar deocamdată, o auzi spunând. După cum am mai zis , nu te mai baza pe optimismul tău nefolositor.

Se abţinu să comenteze, realizând încetul cu încetul că Ainsley avea dreptate. Mai bine stătea în gardă, pregătită pentru ce s-ar fi putut întâmpla, decât să rişte să-şi piardă şansa de a găsi acele documente. Se uită peste umăr, remarcând că ascensorul pornise deja în sens invers, şi hotărî să înainteze.
- Nici nu ai idee pe ce mă bazez eu, clătină Cercetaşa din cap, lăsând în urmă biroul paznicului.
O simţea pe Ainsley urmând-o îndeaproape, aşa că îşi continuă bravada.

**Ainsley S. Everdeen** · 21 Oct 2011, 15:46

Ainsley ridica din umeri si continua sa o urmeze pe colega sa. Inapoi in Pestera lui Godric, cele doua Cercetase facusera planuri detaliate - unde sa mearga mai intai, unde sa caute, cum sa iasa pe urma din cladire. Dar in momentul acela, tanara nu isi mai amintea nimic. Simtea un soi de panica inabusita la gandul ca cineva ar mai fi fost la ora aceea in Ministerul Magiei - la urma urmei, nimeni nu ar fi fost atat de inconstient incat sa lase cladirea nepazita.

I se paru la un moment dat ca auzi un zgomot de sticla sparta; dar, in clipa urmatoare se linisti , spunandu-si ca de vina era doar imaginatia sa.
Intrara apoi in Atrium. Sala aceea , lunga de zeci de metri, avea semineuri incastrate in pereti , de o parte si de alta - locul din care vin angajatii, isi aminti Ainsley. In mijlocul Atriumului trona o fantana , inconjurata de un grup de statui din aur.