Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Good life

• El nu era genul cu detaliile si nu avea sa fie niciodata. Considera ca amanuntele sunt chestii inutile pentru care iti pierzi cateva secunde din viata pretioase doar sa le asculti. Ofta scurt si mai lua un fum din tigara lui, ultimul si arunca tigara prin padure cat colo. Nu-i pasa, putea sa arda padurea in flacari caci el nu avea sa recunoasca niciodata cine a fost si in plus era un bun mincinos si la ascuns diferite urme..caci nici el nu era prea curat din punct de vedere legal.
  - Sa zicem ca da, insa nu atat cat sa te intereseze in mare parte pe tine...afaceri ce nu prea au legatura cu pustanii. Continua el cu un zambet malitios pe buze si un ton ironic, era cu adevarat un narcisist si un nemernic dar nu conta..asta era el.
  - Tu ce ganduri ai dupa ce termini Hogwarts-ul?

Era ceva in mintea lui Hawkeye care statea cu mana pe alarma, gata sa o declanseze. Ceva nu mirosea bine in legatura cu acest Klaus, dar ignora total senzatia. Si in plus, nu prea se omora dupa cuvantul 'pustan'. Era mai bine decat 'pustiulica', dar totusi... Colin era destul de inalt pentru cineva de varsta lui.
" - Eu vreau sa pot ajuta" raspunse el sincer.
Nu-i placuse niciodata sa se simta inutil. Daca putea sa sara in salvarea cuiva, atunci avea sa o faca.
" - Mi-ar placea sa devin un doctor. Nu m-am gandit la specializare inca, dar cred ca pentru mine ar functiona chirurgia."
Erau departe de el toate grijile astea - cel putin pentru moment. Colin putea fi trecut fara ezitare pe lista incapatanatilor. Din clipa in care isi propusese sa ajunga doctor, nimeni nu-l mai putea intoarce. Iar acum se punea problema orgoliului sau. Daca tot vroia medicina, atunci avea sa fie printre cei mai buni din domeniu.

• Doctor deci..da si el vruse cand era prin anul VI sa devina doctor, insa renunta dupa cateva zile la idee. Era o slujba destul de periculoasa din punct de vedere al persoanei asupra careia faceai anumite operatii sau chestii, caci daca dadeai gres..aveai sa ai toata viata pe constiinta un om nevinovat, de aceea ideea asta i se parea o mare tampenie cel putin pentru el. Inghiti in sec si se aseza pe o buturuga de acolo, luandu-si inca o tigare din pachet. Daca avea sa continue asa, nu mai ramanea nimic in pachet pana in urmatoarele 2 ore, ceea ce il enerva..nu-i prea placea sa cheltuie banii pe tampenii, insa asta era un viciu de care nu putea scapa..dar nici nu voia, caci daca voia cu adevarat ar fi putut scapa demult de el.
  - Interesant..deci daca am sa fiu atacat de vreun varcolac sa apelez la tine?Stii..uneori sa ajuti nu e tocmai un lucru bun. continua el pe un ton usor amuzant si glumet.

" - Te voi anunta cand si daca o sa ma pricep la ranile de varcolac" raspunse Colin cu un ras usor.
Vorbele lui Klaus despre ajutor il nedumerira putin. Daca statea sa analizeze, da, barbatul avea dreptate. Nu era intotdeauna un lucru tocmai bun sa ajuti. Pe de alta, nu avea cum sa fie un lucru rau. Si pe de alta-alta parte, ajutorul nu venea numai in forma fizica. In mintea lui Hawke, sa-i spui unei persoane triste ca afara e o zi insorita sau sa adaugi o poanta si sa o faci sa rada era un ajutor. Temporar, dar de folos.
Problema putea fi privita, desigur, si din alt punct de vedere. Poate ca cel ajutat considera ca i-ai facut un rau, dar candva, peste ani, va realiza intentia ta buna.
'Hmm... Asta e complicat...' gandi Soimeanul. Nu conta acum, lui oricum ii placeau lucrurile complicate.
Se uita la Klaus cum scoate o alta tigara.
" - Stii... Daca vrei, cred ca o sa te pot ajuta cu fumatul cand o sa termin facultatea" glumi Colin.

• - Sa ma anunti, zise el razand si pe un ton glumet. Incerca sa-l analizeze pe baiat, se vedea pe el in trecut..in adolescenta cand nici macar nu stia ce grea era viata si cum e sa-ti castigi existenta de pe o zi pe alta, insa cu putin noroc poti sa ajungi sus si fara multa munca..dar ocaziile astea sunt rare pentru ca fara munca nu e nimic. Inghiti in sec si isi mai scoase o tigare, in ritmul asta avea sa devina un fumator inrait..insa era genul care se putea lasa usor de chestia asta cand voia, doar ca nu voia..tigarea i dadea o stare de euforie ciudata insa relaxanta. In plus insotita de un pahar de whisky nu strica cu nimic. Ofta scurt si isi muta privirea catre Colin, zicand:
  - Ce zici sa vi la Congresul de la Paris de anul acesta? Este organizat de mine si familia mea..Lovel.

In micul moment de liniste, Colin isi lasa privirea sa se plimbe printre crengile inalte. Mintea lui era departe. Gandea multe, dar privea in ca un tot unitar, un intreg. Isi imagina ce se va intampla peste un an, peste doi, peste cinci, fara sa se impiedice de obstacolul zilei de maine. In acelasi timp, isi batea capul cu problemele pe care le avea a doua zi de rezolvat, lasand peisajele imaginare pentru mai tarziu. Da, asa cum spusese, totul era tare complicat cand stateai sa analizezi. Hawkeye se dadea in vant dupa asta, deoarece era o sansa sa-si puna creativitatea si competentele la incercare. Pe de alta parte, era tare plictisitor - si lipsit de farmecul descoperirii, daca e sa-l intrebam pe Soimean - sa-i explici cuiva cum sa priveasca lucrurile.
Hawke a fost adus de realitate de timbrul sonor al vocii lui Klaus. Isi cobori privirea spre el, nevenindu-i sa creada. El? Invitat la un Congres? Asta era o premiera! Si in plus, era Paris! Adica Franta, o tara straina. Colin nu avusese ocazia pana acum sa paraseasca ploioasa Anglie.
" - Un Congres despre ce anume?" intreba el, insa realiza ca nu conta.
Putea sa fie si despre pufarine si pufuleti. Tot si-ar fi dorit sa mearga. Era sansa lui de a dovedi ca poate sa 'stea' pe picioarele lui.