Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ In the moonlight

O noapte frumoasa de primavara. Temperatura in castel scadea cu fiecare bataie a ceasului, dar Alice se simtea bine, imbracata in roba ei calduroasa de seara. Statea cocotata pe pervazul unuei ferestre de la etajul IV, de unde putea vedea usor curtea interioara. Vazuse cativa elevi iesind, si intrand inapoi in castel, dar stingerea se dadu acum doua ore. Isi luase o ciocolata din cufar, si acum o rontaia incet. Cicolata trimisa de mama ei de cufar. I se facuse brusc dor de casa, si inspira puternic. Ofta, dar se gandi ca nu are ce sa faca. Vacanta de Pasti era in mai putin de o luna, si avea sa'si vada parintii atunci. Iar dupa absolvire putea sa petreaca tot timpul din lume cu ei. Rupse o noua patratica de ciocolata, musca din ea, si le numara pe cele ramase. Doar o noapte in castel, nimic mai mult. I'ar fi placut putina companie, totusi.

OOC: Oricine

• Isi trecu degetele prin parul usor incalcit, apoi isi adanci mainile in buzunarele robei cu insemnele Viperinilor si merse mai departe. Incet, incet, elevii se retrageau in Camerele de Zi, profesorii si vrajitorii adulti in Turn, iar de obicei cei care mai ramaneau erau Filch si pisica lui, Doamna Norris, in speranta de a prinde macar un elev care sa faca vreo prostie.
  
  Probabil ca ingrijitorul nici nu avea altceva in minte decat sa prinda pe cineva, se gandea Isabella. Mereu avea expresia aceea morocanoasa pe chip si singura data cand il vazuse fericit - desi intr-un fel aproape malefic, cu un ranjet intins pe toata fata si ochii cu o sclipire rautacioasa - fusese atunci cand ea si cativa prieteni fusesera prinsi in timpul noptii in Camera Oglinzii lui Erised.
  Nu trecuse foarte mult timp de atunci, dar Isabella abia isi amintea ziua de ieri, dar sa mai tina cont si de lunile trecute.
  
  Continua sa mearga prin Castel, fara a avea o tinta reala si fara sa se astepte la nimic. Era adevarat ca multi elevi nu erau in dormitoare la lasarea noprii, dar erau isteti si stiau cum sa se ascunda. Viperina surase scurt, atintindu-si privirea in podea si ascultand cum pasii ei rasura pe coridorul pustiu.
  
  Intunericul se lasase peste domeniile Hogwarts'ului. Putea sa se duca in Pivnita Viperinilor si poate acolo avea sa mai gaseasca pe cineva treaz, dar.. cand ridica privirea, observa o silueta in lumina lunii, pe pervazul uneia dintre ferestre. Instinctiv, Isa isi stranse pelerina in jurul trupului.
  O recunoscu pe fata si facu un pas inapoi, plecandu-si privirea, simtind cum inima ii bate mai tare, desi nu stia daca era din cauza emotiei sau nu.
  
  Isi musca buza inferioara si se apropie cu pasi mici de Astropufa pe care o cunostea de ceva vreme. Insa in ultimul timp nu o mai vazuse prin Castel, dar Isabella nu se mai vazuse cu multa lume in ultima vreme.
  "- Buna." reusi sa spuna intr-un final.

Alice isi auzea doar respiratia, si inima care parca se gandea daca sa mai bata sau nu. Era placut sa fie liniste in jurul ei, sa fie doar ea, cu gandurile ei, privind stelele, si mijind ochii privind stralucirea, si conturul neclar al lunii. Auzi pasi in departare. In linistea din castel puteai auzi daca cineva vorbeste mai tare cu un etaj mai sus, sau mai jos. Asculta alaramata, gandindu'se ca ar putea fi Filch, dar auzi pasi linistiti, si nu pasii lui galagiosi, acompaniati mereu de bombaneli. Isi intoarse privirea catre zidul din fata ei, si astepta.
Pasii se apropiara, si auzi o voce cunoscuta, zicand Buna. Intoarse privirea si o recunoscu pe Viperina care ajunse langa ea. Simti cum i se ridica colturile buzelor fara sa'si dea seama, si o privi pe Isabella, surprinsa sa o vada. Isi indrepta spatele si isi incrucisa picioarele turceste.
"Buna." spuse si ea, cu o voce care nu parea a ei. "Ce mai faci?" intreba ea.

• Isabella o privi pe Alice cum isi incruciseaza picioarele turceste si nu se putu abtine sa nu rada scurt, amintindu-si ca aceea era pozitia ei preferata fie ca citea, fie ca scria la birou sau ca pur si simplu statea.
  Isi drese glasul si inghiti nodul din gat, apoi simti cum zambetul din coltul gurii i se largeste fara sa-si dea seama.
  
  Mai facu un pas, pastrandu-si mainile adancite in buzunarele robei. Ce avea sa ii spuna ? Nu o mai vazuse de atat de mult timp si chiar si atunci cand o vazuse.. Isa isi alunga toate gandurile si se incrunta usor.
  "- Ce mai faci ?"
  Cand auzi intrebarea, isi ridica privirea din podea si ridica incet din umeri.
  "- Ca tine, banuiesc, hoinaream prin Castel, cautand un loc in care sa stau. Undeva linistit, cred." raspunse fata pe un ton scazut.
  
  Daca statea bine sa se gandeasca, pe langa emotiile pe care le avea in acel moment, era foarte bine sa revada o prietena veche - in sfarsit cineva care facuse parte si care incafacea parte din amintirile ei frumoase din trecut. Multi plecasera si putini erasu cei care ramasesera la Hogwarts. Alice era una dintre persoanele care alesesera sa ramana.
  Isabella avu un impuls de a o imbratisa, dar se abtinu pe moment.

In tot acest timp undeva, cateva etaje mai sus, pe coridorul unde se afla portretul Doamnei Grase o cercetasa statea asezata pe pardoseala rece cu picioarele la piept .Stingerea era data de mult. "-Domnisoara , esti foarte obraznica. Cine te crezi sa bantui la asemenea ora prin castel?Faci rusine nobilei case din care faci parte."...isi incepuse monologul o vrajitoare cocheta dintr-un tablou din imediata apropiere, insa fusese rapid intrerupta de un altul..."- Te rog, cercetasii mereu au fost o pacoste.Curaj , grandoare...mai bine zis bagaciosi si..."

Dar Luciana nu ii mai asculta Incerca sa-si alunge din cap ideea cum ca Filch ar putea aparea din orice colt facandu-i un scandal mosntru. In mod normal nu ar fi deranjat-o o alta detentie...nu i-ar fi pasat nici ca habar nu avea care e parola de la camera propriei case care se pare ca fusese schimbata in saptamana care si-o petrecuse in aripa spitalului, insa acum se simtea groaznic. Rana de la mana zvacnea puternic, inca nu era vindecata complet, insa nici ca mai putea suporta o zi fiertura de Snurfi a doamnei Pomfrey.

Sirul gandurilor fu curmat in secunda urmatoare. Pasi...pasi apasati greoi se apropiau de locul in care se afla. Nu voia sa se gandeasca la ce expresie euforica i se va citi pe chip nesuferitului ala de ingrijitor batran cand avea sa o gaseasca. Din instinct baga mana in buzunar dupa bagheta. In zadar, nu o avea la dansa.

"-ELEEEV PE CORIDOOOR!" se auzi un strigat strident, iar fata isi dadu seama ca nu era nicicum vorba de pasi greoi ci de strigoiul Peeves care cara un cufar urias pe care il trantea de marmura rece in timpul zborul lui traganat. "-Taci Peeves, taci!" darera ca si cum ai fi incercat sa faci sa taca un copil caruia i-ai promis ceva dulce. "-Bombe cu miros de balegar lansare in 5.. 4.." fu tot ce trebui sa auda Luciana ca sa se ridice mecanic intr-o fractiune de secunda si sa alerge incotro apuca. Ametita de durere ii era cam greu sa constientizeze pe unde se afla... voia doar sa fie cat mai departe de locul faptei.Deja vocea ingrijitorului rasuna tipand disperat ca va prinde puslamalele care nu dorm si le va trimite cu primul tren spre acasa.
Continua alergatura pana cand calvarul de la etaj nu se mai auzea. Dar fu surprinsa sa auda niste voci de pe un coridor apropiat si isi indrepta imediat pasii sa vada cine, in afara de ea, nu era in dormitoare.
Recunoscu imediat o viperina dupa uniforma cu broderie verde insa persoana de langa se afla exact in pervazul geamului si nu o putu recunoscu. nu avea nimic de pierdut. ba chiar trebuia sa mai spuna cuiva de isprava strigoiului poate capata cativa martori in cazul in care era acuzata. "- Buna , deranjez? " spuse ea destul de nesigur si incet respirand inca greoi din cauza alergaturii.

Alice se intoarse incat cu spatele la geam, si ii facu semn Isabellei sa se apropie. Ii parea bine sa vada pe cineva alaturi de care crescuse la Hogwarts. Toti prietenii ei terminara scoala cu cateva luni in urma, si ii era tare dor de ei. Auzi raspunsul viperinei, si zambi, gandidnu'se la toate serile petrecute hoinarind pe holuri, de cele mai multe ori singura. Era mereu bine sa fii singur, pentru Alice. Era doar ea si cu gandurile ei, alegand lucrurile mici si mari de peste zi, si rascolind amintiri. Dar in acelasi timp, prefera oricand sa fie in preajma cuiva care sa o faca sa uite de toata lucrurile rele. In acea seara se intampla sa fie Isabella cea cu care se intalni. Isi aminti de vremurile vechi, si ii spuse:
"Hai Iss, ia un loc."
Nu avu timp sa spuna mai mult, iar viperina nu se misca un centimetru, din cauza pasilor repezi, si grei, care se auzeau de undeva de pe coridor. Era clar alt elev, dar de ce, sau de cine fugea, cine stie? Spera sa nu fie Filch pe urmele ei, sau ale lui, fiindca asta insemna ca trebuiau si ele sa se ascunda. O cercetasa ajunse in dreptul lor, gafaind puternic.
"Buna, deranjez?" intreba ea.
"Sigur ca nu." raspunse Alice. "Unde arde?" mai intreba, sperand sa afle de ce fata alerga asa.

Ciana rasufla usurata cand fata care statea asezata pe marginea geamului ii raspunse : "Sigur ca nu. Unde arde?".
Isi dadu seama cat de absurda era situatia : tocmai le intrerupsese si abea in acel moment constientiza ca inca avea roba patata de sange si ca probabil arata ca un Infer datorita ultimei saptamani nedormite.

Se mobiliza si reusi sa rezume totul in cateva fraze care sa cuprindeau in mare parte firul istorioarei de la etaj, fara sa se prezinte, fara sa mentioneze ce cauta ea in afara dormitoarelor, presata de ideea ca in orice moment profesorii aveau sa inceapa sa patruleze in cautarea elevilor care nu dormeau. Intre timp de sus nu se mai auzeau zgomote, insa toate trei erau constiente ca nu putea fi decat linistea dinaintea furtunii. Ingrijitorul nebun nu avea sa cedeze atat de usor mai ales ca in ultima vreme ii disparusera de sub nas mai multe lucruri confiscate de la elevii din toate timpurile, pe care le colectiona glorios. In ultima vreme era mai irascibil decat oricand.

"- Ar trebui... " Dar nu mai apuca sa termine propozitia. Involuntar ridica privirea spre geamul din spatele elevei care ii raspunsese la intrebare si vazu aleea care ducea la usa de la intrare. Era strabatuta de 2 siluete masive, cu siguranta ale unor barbati. Cercetasa isi lipi palmele de geam si miji ochii incercand sa desluseasca ceva insa in acel moment isi dadu seama ca in fata ei , de partea cealalta a sticlei un chip contorsionat o privea insistent. La vederea acestuia, incepu sa faca pasi departandu-se de geam dar se impiedica si ateriza pe spate. Inabusi un tipat de spaima cand aratarea trecu prin geam si isi dadu seama ca era defapt Peeves. "-HA ha haa!" Veselia cu care vorbea facea acele acuzatii sa para versurile unui cantec. "-Veti fi prinse! Hodorogul va va pastra capetele drept trofee, probabil pe hol, pentru cate veti fi invinuite!"


Luciana se ridica rapid. Tamplele ii zvancneau cu putere. Le privi deznadajduita pe celelalte doua fete, a caror privire o evita pana in acel moment. Oare pe ea avea sa o invinuiasca pentru ca le bagase oarecum in aceeasi oala? Daca nu venea ea aici aveau sa isi continuie seara in liniste? Avea sa le gaseasca Peeves doar pe ele si aveau sa fie invinuite de tot fara sa fi stiut despre ce era vorba daca nu venea ea? Trebuiau sa fuga , era clar ultima solutie. aveau nevoie de o ascunzatoare buna si de un plan de a scapa din aceasta nebunie. Se astepta la toate.. tipete, invinuiri, reprosuri; statea livida la fata gandindu-se ca oricum fetele nu aveau cum sa coboare pana la pivnita fara sa fie vazute sau auzite mai ales ca spre Sala Mare se indreptau doi oaspeti.

Alice tresari puternic cand il vazu pe Peeves patrunzand in campul ei vizual, intrand pe coridor prin geamul aflat in spatele ei. Isi aptinu cu greu un tipat, dar simti totusi cum inima i se opri o secunda si incepu din nou sa bata cu putere.
Strigoiul isi incepuse discursul caracteristic plin de bombaneli, si amenintari, si acuzatii false, iar Alice se panicase, nestiind cum va scapa din asta. Se gandi repede, la o solutie de a scapa de pericol, si isi aminti dintr'o data o vraja. O simpla incantatie, pe care o stia de la Stefan, pe care nu il mai vazuse de mai bine de un an in castel. Isi aminti fericita seara in care il auzi folosind vraja, si efectul imediat al acesteia. Se dadu jos de pe pervaz cu o mica saritura, si se intoarse cu fata la strigoi, ranjind. Isi scoase bagheta din buzunarul robei, si spuse:
"Peeves, ia mai taci! Bombarda!" Striga incantatia vrajii, si privi cum silueta lui Peeves zbura imediat afara din castel, ca si cum un brat invizibil il apucase de mijloc, si il privi cum se duce direct sub apele adanci ale lacului.
Stia ca avea sa aiba putina companie o vreme, calamarul urias, si oamnii marii, cel putin pana cand cele trei puteau ajunge inapoi in camerele lor. Spera ca Peeves nu va mai reprezenta un pericol, dar facuse destul zgomot icat sa'l alarmeze pe Filch, si cine stie pe mai cine.
"Eu sunt Alice, apropo. N'am apucat sa ne prezentam." spuse ea cercetasei care li se alatura.

Cercetasa respira usurata dupa ce una din fete se mobiliza rapid si cu o mica vraja il arunca pe strigoiul guraliv direct in lac. Inima ii batea mult mai repede si mai tare decat acum aproape o luna cand a strecurat o colonie de Slimeanti (niste vietati de marimea furnicilor care lasate la o temperatura mia mare de 2 grade Celsius elibereaza o substanta ciclam vascoasa si lipicioasa) printr-o gaura a unui perete in spatele caruia era sigura ca era biroul lui Flitch. Insa acestia au fost gasiti in mod misterios la subsol unde si-au eliberat mazga in splendoarea de hol a casei viperinilor. Perfectii viperinilor au turbat de furie cand si-au vazut canapelele acoperite de plapumioara mov-gelatinoasa. A simtit imediat cum se inrosea la fata dat fiind faptul ca acum statea langa o viperina.

Dupa fractiunea de secunda in care mintea ii zbura departe rascolind trecutul isi aminti de ce era de fapt in acel moment acolo. Hotarata sa paraseasca locul in care se aflau, gandindu-se ca s-au auzit destule din acea zona incat sa dea de banuit ca singurii treji nu erau doar Sir Clement si un calugar burtos care faceau ochi dulci unei Iele intr-un tablou care de fapt si de drept ,nu apartinea niciunuia dintre ei. Fata nu rezista si intoarse capul sa priveasca triunghiul amoros. Tabloul mare in care se aflau ilustra un camp de lupta plin de cadavre si belti de sange cu steaguri fluturande in bataia unui vanticel care dupa cum flutura parul blond al ielei parea destul de aspru. Deasemenea Luci observa caacesta presa o bucata de tapet desprins, foarte ingalbenit si ars pe alocuri.

"-Ai dreptate, imi cer scuze. Ma numesc Luciana, incantata." turui fata uitandu-se binevoitor peste umar la colegele de escapada nocturna in timp ce se indrepta spre peretele cu tapetul " Cred ca ar trebui sa stiti...inainte de a ma speria Peeves" ...incerca ea sa spuna cat de soptit putu, inclinand in acelasi timp capul spre geamul care jucase rol de ,,portal'' pentru strigoi acum cateva secunde, dar totodata nu ridica ochii de pe tapetul cu pricina" am vazut siluetele a doi...ei bine, oameni cred, care se indreptau spre usa castelului. Deci nivelul marii sali si a holului de intrare este exclus din plan. Niciuna nu se poate intoarce in camere fara sa fie prinsa. Momentan cel mai bine pentru noi ar fi sa ne ascundem. Vre-o idee?" si in acelasi moment prinse de una din marginile desprinse ale hartiei galbui si trase cu putere. Caraitul fu urmat de planarea lina a tapetului pe podea, iar pozitia sa bizara il facea sa semene cu o coaja de banana putin cam trecuta de primele zile de la cumpararea ei. Zidul semet de piatra ramas in urma actului de vandalism ruina fantasma Lucianei, care pentru un moment s-a vazut scapata alaturi celelalte doua fete printr-un tunel secred din spatele tapetului.

"-La nai..." dar inabusi imediat propozitia." Puteam sa jur ca aveam sa gasesc un tunel" murmura ea. " Oricum nu avem timp"...si chiar in acel moment doamna Norris isi facu aparitia. Cu ochii sai ca doua margele cu blana nu la fel de deasa ca intotdeauna, gudurandu-se sireata. Dupa cei 36 de ani de viata nu inceta niciun moment sa isi serveasca supusa stapanul fanatic.