Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor

1 2 Next »

/ We meet again

Tora le urma pe cele doua fete. Puse mana pe peretele tunelului. era umed si plin de panze de paianjen. Isi sterse degetele de pantaloni si continua sa mearga. Cand se prora aproape se izbi de Jennifer. Analiza cele doua tunele. Nu putea vedea nimicmai departe de doi metri. ntunericul era atat de dens, ca si cum o cortina le-ar bloca vederea. Se gandui incotro sa mearga. De obicei in labirinturi trebuie sa mergi intotdeauna spre dreapta, asa ca de ce nu ar functiona si acum.
"Eu spun dreapta!"
Cele doua fete dadura din cap aprobator inainte de a merge mai departe. Pe masura ce inaintau tunelul se largea. Un aer rece incepu sa sesimta in aer. Inainte sa isi dea seama ajunsesera intro camre circulara. Tavanul inalt era spart in centru. Lumina lunii patrundea prin spartura, dand camerei o lumina azurie.
"Ce credeti ca e asta?" spuse Tora incet, ca si cand n-ar fi vrut sa trezeasca vreun monstru.

• Bell privi putin derutata in jur; era o spartura in tavanul nemarginit de inalt, fapt ce facea lucrurile si mai dubioase. Nu stia de existenta vreunei sparturi in zidurile castelului. Trebuia sa fie o vraja; se uita insa la peretii din jurul ei si vazu alte crapaturi - unele mai mari, altele mai mici - prin care aerul rece al noptii se furisa inantru.
  
  Se indrepta spre o spartura mai mare si privi prin ea; nu distinse prea mult din exterior, dar facu un pas si iesi din asa-numita incapere. Fu cuprinsa instantaneu de aerul inghetat si proaspat, care o ii trezi toate simturile.
  Nu stia unde se afla; incepu sa mearga, si curand le auzi si pe cele doua in spatele ei. Se intoarse brusc, privindu-le cu o urma de indoiala. Poate ar fi fost mai bine sa se intoarca, inainte sa fie prea tarziu.
  
  Insa curand peisajul incepu sa devina cunoscut; cu tot intunericul care se cernea din inaltul vazduhului cenusiu, putea recunoaste usor siluetele unor trunchiuri de copaci din curtea interioara. Deci practic, acea camera era o iesire din castel - una de care nu aflase probabil nimeni pana atunci. Sau poate o tinura secret.
  
  Ajunsera in scurt timp la intrarea in castel, iar scarile din marmura parura sa le primeasca cu o imensitate aproape usturatoare; le urcara in liniste, fiecare scufundata in propriile ganduri. Cine ar fi crezut..
  
  "-Ar trebui sa mergem in Turnuri" spuse Bell, cand incepura sa urce scarile interioare. Cercetasele o privira lung si aprobara incetisor din cap. Se despartira curand, fiecare pastrand o urma de indoiala in suflet.
  

Edit By Raizen

Galeoni
Bell Evans - 90
Tora Chang - 60
Jennifer L. Campbell - 70


Topic Closed !