Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Durmstrang / We need to find

**Rosalie Vivienne Alden** · 25 Jun 2011, 17:00

Se pare ca acel baiat voia sa afle cat mai multe despre cele doua. Nu stia ce sa zica,ce sa faca, insa era sigura de un singur lucru: era elev aici,cel mai probabil in ultimul an. Ofta usor, in asa fel incat sa nu o auda nimeni si exact in momentul in care voia sa inainteze catre respectivul baiat mai aparu cineva. La inceput, avea tot asa: gluga pusa si bagheta in mana pregatita pentru orice tip de lupta. Dumnezeule,periculosi mai erau acestia!

"S-a intamplat ceva, Pete?!", intrebase acela care tocmai isi facuse simtita prezenta.
"Nu .. e totul in ordine, Steve!", murmurase mult mai bland celalalt.
Toata situatia aceasta devenea ciudata. Steve,dupa cum se pare ca il chema, inainta catre cele doua fete si Pete si se prezenta:
"Sunt Steve Johns!"
Rosalie se uitase direct in ochii sai caprui fiind putin cam sceptica.

**Bell Evans** · 26 Jun 2011, 14:51

Cei doi schimbara cateva priviri, dupa care se intoarsera din nou spre ele; pareau foarte suspiciosi, mai ales pentru simplul fapt ca nu le atacasera din prima. Curios insa, pareau ca nici nu aveau de gand sa o faca.
Bell incepu sa se foiasca, privind nelinistita in jur; nu ii placea situatia. Putea simti usor cum tensiunea plutea in aer, facand totul sa para mult mai intunecat decat era. Deja incepea sa se gandeasca la scuze, ca sa plece de acolo, dar vocea domoala a lui Pete ii inrerupse sirul de ganduri.

"-Asa deci; sunteti de la Hogwarts. Si ce cautati aici?" intreba el, sceptic.
Rosalie isi privi prietena, dupa care ii raspunse cu o voce mica.
"-Nu facem nimic rau".
Sunase prea sec. Cei doi zambira, iar Bell mormai ceva.
"-Totusi, ce faceti?" insista Steve, jucandu'se cu bagheta.
Fosta cercetasa isi dadu ochii peste cap si murmura in gand farmecul de impietrire; silueta lui Steve cazu prima, dupa care Pete i se alatura.
"-Scuze; chiar pareai dragut" chicoti ea, aruncandu'i o ultima privire lui Pete.

**Rosalie Vivienne Alden** · 26 Jun 2011, 14:59

Rosalie nu se simtea tocmai in largul ei dupa ce daduse un raspuns atat de banal,de patetic .. cum putea sa spuna asa ceva? Vorbele sale dovedeau exact contrariul. Avea de gand sa fuga de acolo,probabil,dar Bell i-o lua inainte si facu vraja de impietrire. Ei bine, fosta Soimeanca incepuse sa rada la acest gest al prietenei sale. Se pare ca fosta Cercetasa era destul de hotarata sa inainteze cu sau fara ajutorul lor,asa ca ... asta e. Viata merge inainte.
"Bell,mergem?!", murmura Rosalie spunandu-i ca a actionat genial.

Aceasta dadu usor din cap, iar Rose incepuse sa mearga inainte dispusa sa afle adevaratul motiv pentru care ele erau aici. Trebuiau sa stie curand. Neaparat. Erau sigure ca era vorba despre Porrin si cu siguranta erau niste informatii foarte folositoare. Ofta usor,apoi se intorsese cu capul catre fosta sefa de casa de la Cercetasi si o intreba:
"De ce crezi ca suntem aici? Ce e lucrul acela atat de important pe care trebuie sa il aflam?"
Nici macar nu stia de ce a intrebat acest lucru. Inca nu aveau raspunsurile acestea,dar ... merita sa incerce.

**Bell Evans** · 26 Jun 2011, 21:42

Tanara ridica usor din umeri; era suspect faptul ca mersesera acolo, dar nu aveau nicio banuiala in ceea ce privea lucrul important pe care erau nevoite sa'l caute. Devenea deja patetic, pentru ca se invarteau in intuneric intr'un loc total necunoscut.
"-Hai sa urcam la etaj" propuse Bell.
Rosalie se opri insa la baza scarilor.
"-Ne vom deruta si mai mult; hai sa o luam in ordine si sa incepem cu parterul" propuse ea, cu o urma de zambet.
Fosta cercetasa cazu pret de cateva clipe pe ganduri, dupa care accepta ideea - era destul de buna, daca statea sa se gandeasca mai bine.

Vazura conturul unei usi definindu'se pe perete si se indreptara spre ea; Bell atinse cu grija metalul rece si apasa clanta. In fata lor se contura o incapere mare, care semana izbitor cu sala de mese de la castel.
"-Nu cred ca putem gasi ceva pe aici" murmura tanara. "Doar daca ne e foame" continua ea, chicotind.

**Rosalie Vivienne Alden** · 26 Jun 2011, 21:48

Rosalie chicotise la randul ei, dar totusi ramasese putin pe ganduri. Nu se stie cand si unde ar putea afla ceva nou. Nu aveau niciun indiciu, in afara faptului ca stiau ca se aflau in acel loc sinistru 'datorita' lui Porrin,daca se putea spune asa. Se simteau din ce in ce mai incomod, Rosaliei nici macar nu ii prea placeau incaperile din aceasta scoala. Erau atat de incurcate,atat de sinistre, bineinteles ca negrul era si culoarea predominanta, in plus izul acela de magie neagra se simtea in aer si ea ura chestiile de acest gen. Pur si simplu ii era frica , de fapt , desi nu voia sa recunoasca ii era teama de lucruri teribile care probabil au inceput in aceasta scoala ... Simplul fapt ca Porrin a studiat aici o facea pe fosta Soimeanca sa fie si mai sceptica. Nu voia sa ia niste concluzii pripite,pe care mai tarziu le-ar regreta,dar chiar nu stia ce sa faca ...
"Pana la urma unde mergem?", intrebase Bell cu o voce neutra.
"Pai .. cred ca nu ne ramane altceva decat sa cercetam sala cu sala!"
Ii era teama de acest raspuns pe care ea insasi l-a rostit.

**Bell Evans** · (This post was last modified: 27 Jun 2011, 13:56 by Bell Evans.)

Pufni usor enervata; castelul era imens - putin spus - si ele trebuiau sa caute in fiecare sala? Ironia sortii.
Dar nu avea alta varianta. Dupa ce luase decizia sa vina aici, in toiul noptii, i se parea cam aiurea sa plece fara sa gaseasca ceea ce cautau - fiind luat in calcul ,bineinteles, si faptul ca habar nu aveau ce cautau, dar asta era partea a doua.
Intunericul se raspandea in jurul lor cu falfairi de aripi rapide, facandu'le sa tresara la fiecare zgomot sau rasuflare a vantului printre cioburile unor ferestre sparte de la parter.

Si din nou era acolo, riscandu'si viata pentru Devoratorul care a facut atat de mult rau. Incepea sa se gandeasca daca mai merita. Ordinul avea chestiuni mult mai importante de rezolvat, iar prinderea lui Tomas si a lui Charles cazuse pe locul doi. Greseala fatala, ar putea adauga.
Clatina usor din cap cand isi aminti de vechiul ei prieten, Charles Lestrange - ii aduse atat de mult suferinta in viata, incat ajunsese sa il urasca mai mult decat orice pe lume. Si totusi, nu il omorase cand avusese ocazia - pentru ca nu era ca el. Iar Devoratorul realizase si el asta, in cele din urma.

Iesira din sala de clasa in care intrasera cu doar cateva minute in urma si intrara intr'o alta; dar aceasta nu mai era o incapere in care se tineau orele. Parea mai mult a fi un birou vechi, al unui profesor sau poate ingrijitor.
"-Nu cred ca gasim nimic nici aici" ofta Bell, inchizand usa in urma sa.
Verificara si celelalte incaperi de la parter - alte trei sali de clasa, o sala plina cu medalii si trofee, precum si imensa bucatarie din stanga scarilor - dupa care hotarara sa urce la etaj.
"-Poate avem mai mult noroc acolo" continua tanara, cu o voce joasa.

**Rosalie Vivienne Alden** · 27 Jun 2011, 14:12

Rosalie doar daduse aprobator din cap. Noroc? Hmm, nici macar nu stia daca il putea numi asa. Ghinion, de acest lucru a avut parte ea de cand a fost mica si oare .. din cauza cui? Da,bineinteles, a lui Porrin. Altfel nici nu se putea. Acea persoana i-a facut atat de mult rau, de multe ori a ajuns ea la disperare,de multe ori s-au luptat pana unul dintre ei a ramas fara vlaga, dar absolut niciodata nu a incercat unul pe celalalt sa il ucida. Totul a decurs extrem de ciudat in ultimul timp. Da, el nu o omorase inca fiindca voia sa o aduca pe Rose in pragul disperarii, dar ea .. ea ce mai astepta? Oare era de vina faptul ca Porrin era nasul Emei? Da, oarecum si asta.. dar nu era doar atat. Esentialul era doar in sufletul ei. Ea nu putea sa ucida,pur si simplu nu putea, oricat de Devorator al Mortii ar fi cineva.

Dar acum simtea si altceva. Sentimente nebanuite se ascundeau in sufletul sau: Vrajustitia avea nevoie de ea,dar nu doar atat .. Se simtea vinovata pentru ca o luase si pe prietena sa in problemele ei. Stia ca Bell ii era aproape , dar totusi .. nu voia sa pateasca ceva.
"Bell,daca nu esti sigura ca vrei sa fii aici ..."

**Bell Evans** · 28 Jun 2011, 20:59

I'o taie destul de nervoasa; nu era momentul pentru mustrari de constiinta.
"-Nu am venit aici pentru tine, Rosalie; am venit pentru ca omul asta a facut mult prea mult rau pentru a ramane viu. Si regret ocazia din Padurea lui Dean. Trebuia sa ii omoram pe amandoi; pentru ca ei nu ne'ar fi crutat viata niciodata. Si degeaba ii tot lasam in mana Ministerului. Pentru ca evadeaza de la Azkaban de parca ar iesi sa'si cumpere inghetata" spuse ea, cu vocea scazuta.
Rosalie paru sa ezite; insa nu mai spusese nimic.

Poate o luase prea tare. Dar in vremurile din prezent nu puteai sa mai lasi loc la asemenea griji. Erau altele, de zeci de ori mai importante.
Isi dadu in graba o suvita de par din fata si ofta; se saturase de fiecare Devorator in parte. De fiecare data cineva trebuia sa strice toata distractia - sau, de ce nu, sa mai omoare pe careva. In fond, asta era distractia lor.

"-Hai sa intram si aici" murmura Rose, cand Bell evita una din usi.

**Rosalie Vivienne Alden** · 28 Jun 2011, 21:18

Rosalie ramasese uimita la cuvintele lui Bell,dar prefera sa nu mai spuna nimic. Se observa clar ca nu era intr-o stare de euforie,cum era si normal asa ca doar ofta si tacu. Ajunse in fata unei usi si era absolut sigura ca acolo trebuiau sa intre. Simtea ceva ciudat in legatura cu acea incapere. Cand intrara simtea un iz invechit in aer care o facu pe Rose sa se strambe instinctiv. In fata lor se afla un birou din lemn de cires, foarte clasic si totodata elegant. Fosta Soimeanca avusese imediat instinctul de a cauta undeva anume,astfel ca incerca sa deschida usita de la birou, dar era blocata. Rostise o vraja,dar parca acea usita o respinse . Era atat de ciudat. Se enerva si mai rostise o vraja,intr-un final izbutind sa o deschida. Observa un dosar plin la inceput de niste foi goale,dar in mijlocul mapei observase ceva. Ii atrase atentia numele Tomas Porrin.

Tomas Porrin a trebuit sa fie dat afara din Drumstrang si inchis in Azkaban exact cu cateva luni inainte de a-si incheia anul sapte, deoarece a incercat sa il ucida pe Roque Andrews. Din fericire,tentativa sa a esuat. Inca lucram la cazul sau si ne gandim daca il vom reprimi in institut!

Rosalie ramasese ca trosnita. Deci de aici o fi incepand totul.. desi nu doar atunci. Dar cum putuse sa incerce sa ii ucida unchiul? Fratele tatalui sau? Cate mai trebuia sa afle despre acel Porrin? Rose incepuse sa planga si ii arata documentul fostei Cercetase.

**Bell Evans** · 29 Jun 2011, 20:58

Lacrimile ce se scurgeau alert pe chipul fostei soimence o derutara completa; abia dupa ce ii intinse bucata invechita de pergament si parcurse cu repeziciune putinele randuri se lamurise.
"-E in regula, Rosalie; nu s'a intamplat nimic" murmura Bell, luand'o in brate.
Nu spuse nimic pret de cateva momente; o lasa doar sa se descarce, fara sa intrerupa valul de tacere solemna ce se asternuse asupra lor. Cunostea prea bine senzatia pe care ti'o da o asemenea veste. Si nu voia sa o faca pe Rosalie sa ii fie si mai greu decat ii era deja.

"-Sunt bine" sopti tanara, dupa vre'o zece minute.
Bell aproba usor din cap, eliberand'o din stransoarea sa; ii dadu o batista din roba si facu o incercare de zambet. Nu puteau sta asa. Incepu sa rascoleasca si celalalt sertar; erau doar hartii, hartii si iar hartii. Sute de documente atent arhivate despre toti elevii care au comis "infractiuni" la Durmstrang. Si nu erau putini.
Intalni mai multe nume cunoscute, dar prefera sa tina cont de faptul ca vrajitorii cu sange pur erau inruditi aproape in totalitate intre ei. Doar mama sa avea zeci de verisori printre cei care pastrasera magia in familie.

Nu mai gasira nimic in acea incapere, asa ca o parasira in curand; iesite din nou in intunericul coridorului trecura la urmatoarea camera, care parea sa ascunda ceva dubios inca de la intrare.
"-Aici e" sopti Bell, cu o voce plina de siguranta.
Toate instinctele ii spuneau asta.