Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ We're damned after all

• " Sa inceapa festinul" spuse directorul ridicandu-si pocalul in aer.
  Toata lumea incepu sa aplaude, iar apoi se napustira asupra delicateselor de pe masa. " Anul acesta vor castiga cercetasii din nou" se auzi un baiat micut de statura oftand.
  Ronnie ii arunca o privire plina de venin si se indrepta spre el. Baiatul era un viperin din anul III, blond, cu ochi mari si albastrii si obraji rotunzi, mereu imbujorati.
  " Daca tot esti atat de sigur ca ei vor castiga ce cauti la masa asta?" intreba viperina pe un ton foarte sarcastic.
  Baiatul incepu sa transpire si sa se agite ca un porc ce urmeaza sa fie dus la taiere. " Imi cer scuze, doar ca...aaaa...ei sunt, iar noi...." se balbai baiatul, iar o fetita roscovana ii sari in aparare. " Dar tu cine te crezi sa te iei de el?" intreba fetita.
  Ronnie isi atinse bagheta, iar buzele ei se intredeschisera incercand sa sopteasca 'crucio'.
  " Stai" auzi pe cineva din spate strigand, iar mana ii fu imobilizata.
  

Bella abia intrase în Marea Sală şi o zărise pe Ronnie. Singurul chip cunoscut care îi sărise în ochi. Se îndrepta cu paşi alene spre ea, când îşi dădu seama că era în mijlocul unui conflict. Un băiat, cel mai probabil de la Viperini, era ţintuit cu privirea de către ea. Bella ştia cât de crudă putea fi Ronnie uneori, deşi această mască ascundea sub ea o fată sinceră şi plină de compasiune, dar nu avea de gând acum să înşire toate calităţile acesteia.

"- Ronnie. Totul e în regulă ?"

Fata tresărise la auzul acestei întrebări şi îşi întoarse privirea spre Bella. Rămase uimită, cel mai probabil din cauză că Cercetaşa se afla chiar în faţa ei, după o îndelungată absenţa.

"-Da, Veronique. Chiar eu sunt. Nu te mai uita aşa mirată la mine."

După ce Bella spuse aceste cuvinte, se aruncă în braţele Viperinei, căci îi simtişe lipsa, apoi se întoarse spre cealaltă fată, a cărei prezenţă nu o observase.

- Hei. Bună! Eu sunt Bella. Îmi pare rău că nu m-am prezentat mai devreme.

Kennya statea plictisita la un capat de masa uitandu-se cu scarba la cei din jurul ei. Cei de la ochi de soim deja isi comparau volumele noi, astropufii vorbeau veseli in timp ce un profesor impartea orarele, iar cercetasii deja isi serbau victoria. Viperina rase in sinea ei, afisand un zambet plin de ironie. Dar nici ea nu se astepta ca una dintre voci sa se auda de la masa propriei case. Se ridica cu zgomot de pe scaunul ei si se indrepta cu pasi repezi spre locul pricina. Observa o alta viperina incercand sa o opreasca pe Veronique si asta parca o enerva si mai tare.

Era ciudat cum toata lumea parea sa o urmareasca, dar totul era in mintea ei. Daca o supara ceva mai mult decat stupiditatea cercetasilor, asta era necredinta fata de propria casa. Fara sa ii salute deja pe cei de acolo, Kennya il lua de guler pe baiatul din anul III, necunoscut ei, si il trase dupa ea spre iesirea din Marea Sala. Vazu privirea catorva profesori asupra ei si momentan se multumi sa-l tranteasca de perete si sa-i sopteasca ceva amenintator la ureche. Roseata din obraji prea sa-i paleasca, iar Kennya il impinse spre locul lui. Se intoarse spre Veronique.

"Chiar daca altii se baga, nu e un motiv pentru care sa te opresti."

Bella o privea pe Kennya şi rămase destul de surprinsă. Nu se aştepta ca aceasta să îi vorbească aşa lui Ronnie, dar mai ales să fie atât de supărată pe băiatul din anul III. Da, într-adevăr, poate comentariul acestuia o deranjase, pentru că era la adresa Viperinilor, dar totuşi încă era un copil. Nu i se putea reproşa asta.

"- Hei. Bună, Kennya. Îmi pare rău. Ştiu că nu e treaba mea, căci abia am ajuns la Hogwarts, dar cred că eşti prea dură cu el. E încă un copil. Are timp să înveţe. "

Bella simţise că poate nu era o idee atât de bună să intre în jocul Viperinei, dar deja era prea târziu. Mutarea fusese făcută şi nu avea cum să dea înapoi. Acum aştepta doar replica Kennyei. Încercă din răsputeri să nu roşească, căci prezenţa Şefei de Casă nu putea trece neobservată. Era impunătoare, stând acolo şi aruncând priviri de gheaţă asupra tuturor.

Kennya isi ridica sprancenele, ramanand uimita la cercetasa din fata ei. Izbucni in ras si se apropie cu pasi repezi, dar amenintatori catre Bella. O prinse incet de brat si se uita fix in ochii ei. Daca era ceva ce ura mai mult decat stupiditatea cercetasilor si a membrilor care nu aveau credinta in propria casa, era cu siguranta un cercetas care ii punea la indoiala modul cum avea sa-si conduca casa, si pe langa asta tupeul de a-i spune in fata ce sa faca. O prinse ceva mai tare de brat si o impinse spre un loc liber, asezandu-se langa ea, fara sa mareasca distanta intre ele, ba chiar se aproapiase si mai mult.

"Nu crezi ca ai gresit persoana careia sa-i spui ca e prea dura? Sa lasam scuzele copilaresti cu nu ma cunosti si are lucruri fara sens... Dar cu siguranta ai cam mult tupeu sa ma comanzi pe mine!"

Kennya avu grija sa sublinieze cat mai mult ultima propozitie. Zambi usor sadic si o atinse usor cu varful baghetei pe sub faldurile robei. Era o amenintare special pentru ea. Auzi cum viperinul din anul III se ridica de la masa si fugi catre iesire.

"Se pare ca piciul a inceput sa invete cum merg lucrurile pe aici."

Bella simţea cum fiecare nerv din ea zvâcnea, dar încerca din răsputeri să se controleze. Nu putea face o scenă dramatică în Marea Sală. Nu de faţă cu toţi acei elevi de la Hogwarts. Abia ajunse acolo şi nu dorea să îşi strice ziua din prima clipă.

"-Uite, Kennya. Eu nu ţi-am spus cum să îţi conduci Casa. Ţi-am dat doar un sfat prietenesc. Dacă ai de gând să îl accepţi, depinde de tine. Dar sunt absolut sigură că nu ăsta e modul prin care îi vei îndemna pe Viperini să câştige puncte. Acum, te rog, să-ţi iei mâna de pe mine."

Bella accentuase cu sarcasm cuvintele "te rog", susţinându-i privirea Kennyei. Poate nu era la fel de puternică ca fata de la Viperini, dar totuşi era suficient de puternică încât să încerce să îi facă faţă.

• Pentru o secunda Ronnie ramase inmarmurita la auzul vorbelor Kennyei "Chiar daca altii se baga, nu e un motiv pentru care sa te opresti". Nu se astepta ca tocmai ea sa-i spuna asta. Nu ar fi trebuit sa-i faca morala si sa-i zica ca un astfel de comportament nu este acceptat la Hogwarts si mai ales in casa lui Salazar Slytherin? Fata ramase ingandurata pentru cateva momente, dar viziunea piciului din anul III parasind sala ii atrase atentia. Se uita in jur si nu fu placut surprinsa de ceea ce vazu. Sefa sa de casa si prietena sa cea mai buna se certau dintr-un motiv absolut stupid.
  Viperina se trezi holbandu-se la cele doua ce-si vorbeau pe un ton sarcastic scapand mici amenintari in conversatie. "Opriti-va" spuse Ronnie incercand sa se hotarasca cui sa-i ia partea. Bella fusese prietena ei in ultimii doi ani, dar Kennya era sefa casei careia ii jurase credinta in primul an de la Hogwarts.
  "Nu va certati aici, in vazul lumii, stim prea bine ca niciuna nu vrea sa atraga atentia directorului" spuse viperina intr-un final, indecisa inca in legatura cu partea din care face parte. Viperini sau tradatori?

Bella o privea satisfăcută pe Ronnie într-un fel. Chiar daca nu îi luase apărarea, ştia de ce. Kennya era Şefa sa de Casă şi nu putea să o trădeze în favoarea unei Cercetaşe, mai ales ştiind ura pe care le-o purtau Viperinii Casei adverse.
Într-un fel, Bella spera ca discuţia să nu ajungă la un stadiu avansat, urmând să se certe şi mai tare, sau chiar să ajungă la un duel. Nu acum. Nu în văzul lumii, cum spuse şi Ronnie.

"- Ne putem certa şi în altă parte dacă e nevoie, deşi eu nu am făcut ceva de care să îmi pară rău. Oricum, Ronnie, mulţumesc pentru atenţionare."

Bella vru să plece, dar mâna cuiva se încleştase pe braţul ei.

- "Ce nai.. "începu fata.

"HA! 'Prietenesc?' "

Kennya incepu sa rada. Desi Veronique era una dintre viperinele ei preferate, nu putea sa nu o amuze faptul ca cercetasa avea o influenta asupra ei. Iar faptul ca se certa cu propriile ei convingeri de a alege intre casa ei de suflet si prietena ei, facea situatia si mai hilara. Chiar si ea cazu pe ganduri daca si-ar alege prietena sau casa. Isi sprijini cotul pe masa si ofta fara sa o vada nimeni. Ronnie era chiar draguta in situatia asta. Ii dadu drumul Bellei si se aseza ceva mai bine la masa. Desi chiar si o mica harta cu un cercetas mereu o facea sa se simta mai bine, Veronique avea dreptate.

Pana la urma erau in Marea Sala, la primul festin de incepere a anului scolar. Nu numai ca directorul era cu ochii la elevi, scrutand fiecare masa in parte, dar si profesoara care impartea orarele se apropiau de ele. Iar Kennya nu era genul care sa intre in bucluc dintr-o prostie. Plus o detentie la inceputul semestrului nu dadea deloc bine in dosarul ei. Putea sa-i puna bete in roate adevaratului ei scop pentru care se afla din nou aici. Se lasa putin cu corpul spre Bella si se uita la ea cu gandul la o mica discutie prieteneasca, cum ii spuse mai devreme.

"Si zici ca putem continua in alta parte?"