Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Welcome to the game.

OOC: Robby, mai usor cu Powerplay-ul

Privi trupul neinsufletit al sarpelui , inca simtind furia mocnind inabusit inauntrul ei. Apoi percepu doar un soc profund. Stia ca nu ar fi trebuit sa se piarda cu firea, dar simpla lui prezenta langa ea il deranja. Ii amintea de aceeasi noapte racoroasa, in care descoperise ca putea vorbi cu acele fiinte. Ii amintea de originile sale, ii amintea de faptul ca era un Reptomit. Si, din cine stie ce motiv, ura asta.
Il privi pe Cercetasul aflat langa ea si incerca sa-si calmeze bataile inimii. Rasufla adanc, apoi ii zambi.
- Da, cred ca l-am omorat.
Nu putea nega ca ii facuse placere sa il vada murind.

OOC: Shhht gurita, mie imi e frica de serpi si in plus trebuia sa moara odata si-odata .

Auzi fosnetul sinistru al pelerinelor inainte sa isi dea seama ce se intampla cu adevarat. Simti fiori traversandu-i sira spinarii, apoi se intoarse. Cinci Dementori se indreptau catre cei doi Cercetasi; Desiree le putea simti foamea ce i-a facut sa vina pana acolo.
Isi scoase bagheta din buzunarul robei, iar langa ea, Robby a facut acelasi lucru. Il auzi murmurand cateva cuvinte, apoi un leu tasni din varful baghetei lui, indreptandu-se catre Dementori. Tanara se concentra la o amintire frumoasa, si , spre surprinderea ei, o gasi foarte usor- senzatia de familie pe care i-o dadea apropierea cu colegii ei Cercetasi. Cu mana tremurand incontrolabil, Desiree sopti "Expecto Patronum!", si tigrul se alatura leului. Auzi tipatul surd al creaturilor in momentul in care vazura Patronusii. In clipa urmatoare, tot ce mai ramase din Dementori fu o umbra intunecata.
- Cineva a trecut peste masurile de protectie ale Castelului, murmura fata, intr-un final.

Desiree ramase surprinsa pentru o clipa indelungata. Ramase totusi cu bagheta pregatita, pentru orice eventualitate. Robby parea sa il cunoasca pe strainul care tocmai venise - asta ar fi trebuit sa fie un motiv de ingrijorare sau bucurie?
Dupa un atac al Dementorilor se putea astepta la orice. Posibil sau imposibil.
In clipa in care Robby pomeni ca l-a ucis pe strain , tresari. Nu la gandul ca el omorase pe cineva, ci la ideea ca un mort putea reveni printre cei vii. Stia ca era total irational.
Barbatul din fata lor zambi - un zambet lasciv, ce nu promitea nimic de bine. Il observa ridicand si el bagheta, si imediat ii veni in gand ca voia sa ii blesteme pe amandoi.
Desiree indrepta din reflex bagheta inspre acel strain, iar Robby facu acelasi lucru.
- Nu va temeti, nu o sa va omor tocmai acum, rasuna vocea din fata.

Vazandu-se dezarmat, barbatul ridica mainile in aer intr-un gest batjocoritor. Nu o facea deoarece era incoltit; o facea ca sa-i sfideze pe cei doi Cercetasi si mai mult.
- Se pare ca ai mai invatat cateva vraji de la ultima data cand ne-am intalnit, zise el glacial, adresandu-i-se lui Robby. Interesant, foarte interesant.
Apoi incepu sa se apropie de ei, incetul cu incetul. Desiree se crispa, incercand sa inteleaga cat de cat situatia. Tot ce stia era ca strainul din fata lor nu le era prieten.
- Nu te apropia , zise ea, incet, indreptandu-si bagheta catre el.
El le zambi. Nu putea citi nicio urma de frica in trasaturile lui.
- Ma gandeam ca, totusi, v-ar interesa sa aflati ca la portile Castelului sunt niste Devoratori ai Mortii, ii informa el, dezinteresat.