Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ What I know from the unknown

• Hey, m-am gandit să îmi deschid şi eu un topic cu noul meu fic pe care am început să-l scriu.
  Hope you like it ^.^!
  
  Prolog:
  
  Pistolul se descărcă brusc, lăsând aleea într-o tăcere de mormânt. Simţea cum glonţul îşi făcu loc în şoldul ei, punând-o la pământ. Închise ochii de durere şi apoi îi deschise iar, aproape inconştientă. Lângă ea, o femeie ireală, aproape transparentă cu marginile topindu-se în fundal îi zâmbea rece.
  Năluca îndrugă ceva de o misiune, fata fu prea ameţită să reţină ce, dar ştia că vorbea despre ceva important după tonul vocii ei.
  Desluşise doar un singur cuvânt din învălmăşeala de voci pe care o auzea. Acel cuvânt îl înţelese perfect.
  -Gânduri.
  Fata închise ochi. Simţea că năluca dispăruse. O simţea şi ştia asta din instinct. Şoldul îi pulsa tare, iar ea aproape că leşină. Dar, prin nici nu ştia ce minune, reuşi să se ridice în patru labe, chiar dacă gâtul încă îi era moale şi capul îi atârna în jos.
  Întredeschise ochii exact în momentul în care cea de-a doua împuşcătură o puse la pământ.

PRIMA! Asa insfarsit ceva intrigant! Uu impuscaturi,deja incepe sa imi placa
Foarte frumos prologul Crys >< Deabia astept sa pui primul capitol ca sa imi spun parerea pe indelete
Pana atunci Keep work!
Kiss'u!

• Merci, Rosie!.
  Îl voi posta imediat ce am mai mult de două comentarii

Începutul e chiar foarte frumos. Ai un stil plăcut şi uşor de a descrie, care , după părerea mea, e un lucru bun în cazul scriitorilor. Nu ştiu dacă am dreptate , dar presimt că va fi ceva acţiune. Spor la scris ! ><

Deci imi place pentru ca este si ceva actiune! Acum sunt curioasa... Ai mai mult de doua comentarii asa ca hai cu nextul! Abia astept capitolul I!

• Capitolul I:
  
  Jack se grăbea spre Spitalul St. Louis. Era total distrus, cu părul roşcat împrăştiat pe frunte şi cu hainele trântite dezordonat pe el. Străzile erau pustii şi nici nu era de mirare, având în vedere ora târzie din noapte. Tricoul verde, cel purtat şi ieri, îi stătea larg pe lângă corp, iar blugii uzaţi îi ţineau isonul.
  Ajunsese în faţa spitalului şi urcă grăbit puţinele trepte. Împinse uşa şi intră în incinta spitalului. O asistentă trecea grăbită pe lângă el, cu faţa ştearsă şi suptă de nesomn. O urmări cu privirea şi trecu mai departe pe coridorul gol, unde paşii săi răspândeau ecouri. Urcă până la etajul nouă cu liftul, acolo unde Emma fusese internată.
  Era atât de distrus din cauza acelui telefon, încât abia mai putea să observe ceva din jurul său. Vorbise cu o asistentă care îi spusese că nu o poate vedea pe fată. Intrase în operaţie cu Dr. Sherman. Jake se aşeză pe un scaun şi, obosit, adormi instantaneu.
  
  ***
  
  Glonţul zăngăni deranjant pe tăviţa mică.
  -Asistentă! strigă Walter.
  O femeie micuţă apăru lângă doctor cu un mers ca de pinguin. Îşi împinse ochelarii rotunzi pe nas şi luă un burete cu care îl tamponă pe Walter pe faţă.
  Dr. Walter Sherman era unul dintre cei mai buni din secţia sa. Reuşise să-i îndepărteze tinerei fete de pe masa de operaţie glonţul de lângă şold. Dar ştia că nu terminase. Partea grea o lăsase la sfârşit, partea în care trebuia să scoată glonţul din umăr. Se gândea dacă va avea succes sau nu. Mai făcuse operaţii de genul acesta, dar nu chiar aşa de complicate.
  Îi mulţumi asistentei şi, dupa ce închise prima operaţie, începu să deschidă o a doua pe pielea albă a umărului fetei.
  
  ***
  
  Jake se ridică în capul oaselor când uşa sălii de operaţie se deschise zgomotos. Băiatul reuşi să vadă masa acoperită cu un cearşaf alb, sub care se desluşeau formele morbide ale unui corp omenesc. Jake se apucă de păr, rugându-se să nu fie ea.
  -Jake, spuse doctorul, închizând uşa. Sora ta a fost foarte puternică.
  Jake era cu capul plecat, încercând să-şi ascundă lacrimile.
  -Dar... bănui băiatul, groaza citindu-i-se în voce.
  -Îmi pare rău, spuse Dr. Walter Sherman. Sora ta este moartă.
  Jake închise ochii, deznădăjduit, lacrimile curgându-i pe obrajii supţi.
  -Ba nu, nu sunt, se auzi o voce.
  Jake îşi ridică privirea, curios, ultima urmă de speranţă citindu-i-se în ochii verzi.

Imi place mult primul capitol><
Vreaui next-ul

• Capitolul II:
  
  Emma deschise ochii speriată, trăgând cu poftă aer în piept. Îşi dădu seama că era învelită cu un cearşaf alb, cu miros de spital. Unde era acea femeie? Cea cu gândurile. Oare doar o visase, sau fusese reală. Se ridică de pe pat, dând la o parte cearşaful cu mâinile.
  Într-adevăr, era într-o cameră a spitalului. Totul era alb, iar prin fereastră văzu că aproape se crăpa de zi. Atinse gresia rece cu picioarele goale şi făcu câţiva paşi nesigură. Cum era posibil? Viaţa o părăsise. Ştia asta. Era sigură că fusese moartă şi iat-o acum, bucurându-se că simte podeaua sub picioare.
  Apăsă mânerul clanţei şi ieşi pe uşa îngustă. Cu spatele la ea era un doctor. Sau cel puţin aşa credea ea, luăndu-se după halatul alb pe care îl purta. Şi vorbea ceva cu ... Jake? Ce căuta el aici? Şi de ce arăta aşa de răvăşit?
  Se îndreptă spre cei doi, prinzând un moment din discuţia lor.
  -Sora ta este moartă.
  Văzu cum ochii lui Jake se umplură de lacrimi amare şi cum pumnii i se descleştară deznădăjduiţi. La ce se referea, doar stătea chiar acolo?
  -Ba nu sunt, îi întrerupse Emma cu curaj.
  Privirea lui Jakese ridică apre faţa surorii ei. Bucuria îl copleşi pe băiat, totuşi neputăndu-l scăpa din starea de şoc. Rămase acolo, privind-o uimit, bucuria ştergându-i până şi ultima urmă de tristeţe din ochii verzi.
  -Ce s-a întâmplat? întrebă Emma. Unde e mama?
  Mii de întrebări se formulau acum în mintea lui Jake. Emma le putea simţi. Putea să ştie cât de nedumerit era. O ştia, era ca şi cum ar fi gândit cu încă un alt creier.
  -Ce tot vorbeşi acolo, Emma? Mama e moartă, o lămuri Jake, şocat de naivitatea fetei.
  Emma îl privi încruntată. Dar o văzuse. Era real. Îi spusese ceva impotant. Ceva despre o misiune. Dar uitase. Se bătu cu putere cu palma peste frunte. Nu, nu-şi amintea.
  
  „Gânduri.”
  
  Cuvântul îi răsună din minte împrăştindu-i-se până la picioare.
  -Ce s-a întâmplat? Unde e mama? strigă ea disperată, fără să se mai adreseze lui Jake. Mii de voci îi umpleau capul: gânduri obişnuite fără sens, pe care nu le putea controla.
  -Ce s-a întâmplat? urlă ea, cât de tare putu. Îţi cer să-mi spui ce s-a întamplat!
  
  Dar ideile din minte ei curgeau una după alta, neoferindu-i nicio explicaţie. În schimb în fiecare propoziţie fierbea acelaşi cuvânt: Gânduri.

Crystal >< Anduta mea !! De cand nu te-am mai vazut ) O.o A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai auzit .. 3-4 luni ? Cred ca da .. se pare ca in tot acest timp ti-ai gasit ceva de lucru..precum un fic Nu mai stiu ce ai facut cu celalat , nici tu si nici sora ta Snori (il mai are?) Si nici ca nu ati mai dat vreun semn de viata :-w

Dar am deviat prea mult de la subiectul principal , precum ficul tau . Ce-i drept , ma asteptam la asa ceva de la tine . Ai imaginatie , idei , ganduri bune , ce , odata unite , rezulta ceva extraordinar . Desigur , suspansul ,cu care te-am innebunit atata il tii sub control Cea ce e bine , dar .. nu ai mai continuat :-w Asa ca .. cu prima ocazie cand ai timp liber , te mai gandesti la o continuare

Seeya si abia astept urmatorul capitol ><