Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

1 2 3 4 Next »

/ What is and what should never be.

Ura toamna.Cerul era mai mereu innorat,vantul batea mereu si mult prea tare,peste tot pe unde te uitai nu vedeai decat frunze ruginii cazute,acoperind pamantul si iarba deja ingalbenita.Da,era o priveliste frumoasa,insa pe ea o dezgusta.Singurul anotimp in care accepta bataia puternica a vantului si frigul era iarna,pentru ca ii placea acel anotimp intr-un mod aparte.Multi spun ca trebuie sa iubesti anotimpul in care te-ai nascut.Ea era nascuta primavara si nu se dadea in vant dupa acea perioada a anului.

Isi asculta propriile ganduri si ii veni sa isi dea o palma.Vorbea de vreme!?Ce era inneregula cu ea?Ar trebui sa fie bucuroasa;se intorsese in sfarsit la Hogwarts.Si acum regreta ca plecase;fusese o decizie de moment si vrusese sa revina din secunda in care parasise castelul insa orgoliul era prea mare.Acum doar se bucura ca se intorsese si observa cu drag ca nu se schimbasera prea multe.

Un tunet rupse tacerea ce era asternuta pe domenii.Privind cerul,Evelyn vazu ca era si mai negru decat inainte.Sigur avea sa ploua cat de curand si sansele sale de a face o plimbare pe domenii si de a memoriza din nou totul aveau sa fie risipite.A mai spus ca uraste toamna!?
Auzind pasi in spatele sau,Evelyn se opri brusc.Cine era atat de prost,inafara de ea,incat sa iasa din castel pe asa o vreme??Intorcandu-se afla raspunsul,iar pe chip ii aparu involuntar un zambet.
- Mai,mai,uite cine-i aici.

• Îi părea un miracol că reuşise să se ridice din pat în ziua aceea şi că era în stare să umble ca şi cum nu se întâmplase nimic. Era moartă de oboseală, nici nu vedea clar pe unde merge, iar capul o durea îngrozitor. Şi asta numai fiindcă stătuse întrega noapte punând în ordine tot felul de fişe şi dosare. În astfel de momente regreta că se angajase la Minister şi nu rămăsese la vechea ei slujbă la Ollivander's. Prefera să şteargă de praf cutiile pentru baghete decât să se încurce în hârtii. Ah, trebuia să treacă într-o zi pe la magazinul de baghete, măcar să-l vadă pe bătrân.
  
  Clipi de mai multe ori când o pală de vânt o lovi direct în faţă şi îi împrăştie părul şaten-deschis peste faţă. Îşi trase forţat tricoul gri, lung, cu diferite modele pe el, peste colanţii negrii şi se blestemă în gând că se îmbrăcase aşa de subţire. În mintea ei, probabil, încă era vară. Acum, sincer, când se dusese şi aceasta? Dacă nu ar fi văzut iarba uscată şi frunzele arămii ar fi zis că cineva îşi bătea joc de ea.
  
  Effy se întoarse brusc când auzi vocea. Îşi miji ochii, privind-o atent pe persoana din faţa ei.Avea halucinaţii, sau ceva?
  "Nu cred! Evelyn!" Aproape că ţipă, făcând ochii mari şi o cuprinse într-o îmbrăţişare caldă.

Aproape ca tresari cand auzi strigatul de bucurie al vechii sale prietene.Insa fu pregatita cand aceasta se arunca in bratele sale,pentru ca asta era reactia oricui cand isi vede un vechi prieten din nou.Asa ca Evelyn ii intoarse imbratisarea cu la fel de multa caldura.Daca fusese ceva ce ii lipsise,inafara de Hogwarts,aceia fusesera prietenii ei.Stia ca avea sa se intalneasca din nou cu ei,mai devreme sau mai tarziu.Se bucura ca fusese mai devreme.

Cand Effy ii dadu drumul din imbratisare,Evelyn isi lua timpul necesar pentru a o privi cu atentie.Trecuse ceva timp de cand nu o mai vazuse iar acum trebuia sa se obisnuiasca cu schimbarile de pe parcurs.Era mult mai matura,asta se putea spune doar uitandu-te in privirea ei.Nu doar matura fizic ci si psihic.Parul ei isi mai deschisese culoarea iar in ochii sai puteai vedea acelasi licarit ca alta data.

Un timp niciuna nu vorbi,fiecare masurandu-se din priviri.Apoi Evelyn se hotari sa rupa tacerea care nu era deloc una jenanta.Murea de nerabdare sa afle ce mai facuse in tot acest timp.
- Oh,haide nu sta asa acolo.Povesteste-mi cum ti-a mai mers in tot acest timp ii zise ea ranjind si facandu-i semn sa o urmeze in plimbarea pe care planificase sa o faca.

• Effy o strânse pe Cercetaşă în braţe, poate mai mult decât ar fi trebuit, însă îşi permise ca măcar de această dată să întreacă măsura. Nu o văzuse de atâta timp şi îi fusese atât de dor de ea. Având-o din nou acolo se simţea ca în primii ani la Hogwarts. Parcă se şi vedea : mică, timidă, cu o cascadă de bucle castanii şi mult prea speriată pentru a intra în vorbă cu cineva. Îşi amintea că Evelyn era printre primele persoane pe care le cunoscuse la şcoală şi care îi rămăsese mereu alături.
  
  Când în sfârşit îi dădu drumul, simţi nevoia să o privească şi să păstreze liniştea. Se schimbase, atât fizic şi - era sigură- cât şi psihic. Însă pe faţa ei stătea acelaşi zâmbet ştrengăresc şi avea aceeaşi privire îndrăzneaţă, tipică unui leu. Îşi aminti că în toate aventurile pe care le avuseseră, ea fusese mereu conducătoarea, ea venise cu planurile ingenioase şi, uneori, chiar periculoae. Surâde , brusc amuzată.
  
  'O, nu, nu' Rosteşte clătinând categoric din cap, însă tot o urmează. Îşi potrivi pasul cu al ei şi îi zâmbi.'Mai întâi trebuie să spui tu unde ai fost în tot timpul ăsta. Am crezut că ai dispărut!' Se încruntă, pe chip citindu-se o îngrijorare sinceră, pe care o alungă însă în scurt timp. Nu vroia să strice momentul.

OOC: Scuze că postez tocmai acum, uitasem de topic X_X

Isi dadu ochii peste cap,insa continua sa zambeasca.Ca de obicei,Effy avea efectul de a intoarce lucrurile in favoarea ei.Isi aduse aminte alte dati cand facuse asta,in multele lor aventuri.Nu se obosi sa adauge vechiul 'eu am intrebat prima'.Stia ca oricum tot ea va incepe sa povesteasca prima prin ce trecuse.Cele doua incepura sa se plimbe pe domeniile tacute iar Evelyn se gandi cum sa formuleze ideea generala,astfel incat sa nu abereze prea mult dar nici sa lase pe dinafara informatii importante.

Se gandi cateva clipe,privind absenta in fata.In cele din urma incepu sa vorbeasca pe o voce monotona.
- Nu scapi asa de usor de mine ii facu ea cu ochiul. Pai,pentru inceput am plecat in Germania,asta dupa ce aproape mi-am omorat matusa Incuiata - nu ca ar fi fost ceva groaznic - si primele cateva luni au fost linistite.Insa nu prea am putut sa stau inafara pericolului.Si dupa multe chestii,am stat in spital vreo doua luni.Apoi am parasit Germania,am cutreierat lumea,aproape am ars de vie si am invatat sa folosesc pistoale termina ea,apoi dandu-si seama cat de sadic suna,adauga : Dar am avut si clipe frumoase,nu a fost asa de rau.

Isi aminti incidentele din New York si se cutremura involuntar dar spera ca Effy nu observase.Cateodata avea cosmaruri cu ziua aceea.Cand peste tot pe unde se uita nu era decat foc si fumul facea respiratia imposibila.Isi aduse aminte cat incercase sa salveze cat mai multi.Si in final,fusese ea insasi salvata.Tipic.
- Randul tau ii zise ea pe un ton straniu de calm.

OOC : nu-i nimic

• Effy nu o grăbi. O lăsă să-şi adune gândurile, păstrând liniştea. Trecuse destul de mult timp şi era sigură că Evelyn nu pierduse vremea degeaba; nu era în stilul ei. Confirmarea acestui gând veni o dată cu răspunsul Cercetaşei. O ascultă cu atenţie, străduindu-se să înţeleagă şi să nu piardă niciun detaliu. Tresări la auzul cuvântului 'Germania' şi se uită înspre Eve cu ochii mari. Chiar nu pierduse timpul. Deşi în minte avea o grămadă de întrebări, pe care ardea de nerăbadare să i le pună, nu interveni însă decât târziu.
  
  'Germania?Ar fi trebuit să îmi faci o vizită.' Glumi ea. Această opţiune era puţin probabilă, din moment ce se mutase ceva vreme în urmă. Totuşi, nu putea să se gândească ce faţă ar fi făcut trezindu-se cu Evelyn la uşă, când o credea pierdută. Surâde amuzată. 'Presimt că lucrurile sunt mai complicate de atât , însă nu te stresez.' ridică din sprâncene , cu o seninătate ieşită din comun.'Deocamdată' Termină, abia după câteva secunde, rânjind într-un mod amuzat.
  
  O văzu pe Cercetaşă cutremurându-se şi îşi dădu seama că avea dreptate, dar nu o mai întrebă nimic. Abia ce se întorsese şi vroia ca amândouă să trăiască deocamataă în prezent.
  Se încruntă şi îşi lăsă privirea în pământ, încercând să-şi aleagă cuvintele potrivite. Nu vroia să dea detalii inutile.
  
  'Tatăl meu este mort.' Rosti deodată cu o uşurinţă stranie. Acesta era punctul de pornire al majoritatea lucrurilor ce se întâmplaseră în ultimul an, aşa că hotărî să înceapă cu acesta.'De aceea am stat o vreme pe acasă, până ce am hotărât că îmi e mai bine pe cont propriu şi m-am mutat singură în Peştera lui Godric. Aşa că nu te sfii să-mi faci o vizită , din când în când.' Deşi îşi păstrăse un ton calm, aproape sobru cât timp povestise, ultima propoziţie o rosti pe un ton vesel, chiar jucăuş.

Rase usor dar dadu din cap.Stia ca Effy avea sa se prinda imediat ca era ceva mai mult decat ceea ce spusese Evelyn.Intotdeauna era mai mult.Dar nu vroia sa o plictiseasca si pe ea cu povestile ei,mai ales ca in mare parte statuse printre Incuiati.Intr-un fel,deasta plecase de la Hogwarts.
- Imi pare rau de tatal tau.Si cu siguranta ca te voi vizita ii zise ea pe un ton glumet.Apoi se intoarse la gandurile sale.Daca nu ai nimic de ascuns,nu ai de ce sa te temi ii zisese odata tatal sau.

- Totul a inceput cu o scrisoare de la matusa mea,Olive incepu brusc Evelyn sa vorbeasca,luand o hotarare de care era foarte multumita.Sa nu aiba nimic de ascuns.Cand tata a murit eu m-am dus sa locuiesc cu ea,fiind singura ruda in viata pe care o mai aveam.Dar nu ma prea placea - pe fata ii aparu un zambet sarcastic,dar trist - pentru ca il ura pe tata pentru ce era si prin urmare pe mine.Asa ca in acei patru ani petrecuti cu ea,iti poti imagina cum era.Cand am primit scrisoarea de la Hogwarts,am fost extrem de fericita sa plec din casa aia,chiar daca trebuia sa ma intorc vara.Nu conta,stiam ca numai aveam sa stau acolo decat doua,trei luni.

Trase aer adanc in piept incercand sa impinga amintirile dureroase pentru a-si putea continua povestea.Opt ani nu era o varsta buna sa te maturizezi,dar in cazul ei nu se acceptau reguli.
- Acum doi ani,cand am plecat de la Hogwarts,a fost din cauza scrisorii de care ti-am zis mai devreme.Din cate se pare,un verisor de-al matusii mele a murit de mana unui vrajitor.Iar ea s-a razbunat pe mine.In scrisoarea aia fusesera spuse toate lucrurile pe care vrusese sa mi le spuna de cand ii calcasem prima oara pragul.M-am simtit groaznic.Dar eram si furioasa.Am plecat.M-am dus la ea si aproape am omorat-o,pentru ca desigur in scrisoare nu trebuia sa fie vorba numai de mine,ci si de tata.Am parasit tara pentru ca stiam ca mama avea in Germania o verisoara,o vizitasem de cateva ori.Am stat la ea cateva luni,pana cand a inceput totul Evelyn termina ceea ce ea ar numi prima parte.Isi indrepta privirea inspre Effy si ii zambi usor stanjenita.Ma opresc aici,daca vrei ii zise ea,stiind ca vorbise al naibii de mult.

• Surâde, ceva mai delicat şi voios, atunci când Evelyn îi promisese că va veni pe la ea. Casa în care locuia era destul de mare şi spaţioasă pentru o singură persoană şi o deprima adesea. Era un loc destul de drăguţ, decent , însă se simţea singură. Uneori stătea seara cu o cană de ceai în faţa şemineului ,rememora ultimul an şi jumătate şi se întreba cum de se ajunsese la asta? Cum de viaţa ei luase o astfel de întorsătură? Dăţile în care se plângea, în timpul anului şcolar, de scrisorile mult prea dese de la părinţii săi, păreau un vis în acele momente, unul copiăresc.
  
  O ascultă pe Evelyn cu atenţie, privind când înainte când înspre ea. Presimţise că se va decide într-un final să îi spună şi tocmai de aceea nu o stresase cu întrebările. Ştia că este greu să spui astfel de lucruri. Ştia că doare. Şi uneori nu numai din cauza altora, ci din vina propriei persoane. O auzi pe Cercetaşă rostind cuvântul 'scrisoare' şi tresări involuntar. Fugitiv, îi apăru în minte ultima scrisoare primită de la mama sa, cea în care - în sfârşit! - se hotărâse să îi spună adevărul. Simţi imediat un gust amar , aşa că alungă acest gând şi se concentră asupra lui Evelyn.
  
  'Aşa sunt Încuiaţi, sunt neputincioşi în faţa magiei, aşa că se răzbună în alte moduri.' Se trezi ,la un moment dat , rostind cu voce tare. Înghiţi în sec.'Ai fi putut să o ucizi atât de uşor, dar n-ai făcut-o. Asta demonstrează că eşti mai bună decât ea.' Îi zâmbi încurajator prietenei sale, bănuinând că se putea să se simtă vinovată.
  
  ' Să te opreşti acum? Când e mai interesant?' Glumi Effy , amintindu-şi brusc că Eve menţionase mai devreme ceva de nişte pistoale.

Se agata de cuvintele lui Effy ca de aer.Stia ca desi nu regreta ce ii facuse matusii sale,se putea ajunge la mai rau.Putea sa o omoare foarte usor.Si nu neaparat cu magie,desi parea cea mai buna optiune.Furia ce o simtise in acele momente nu putea fi descrisa in cuvinte si in astfel de momente nu raspunzi de faptele tale.Si totusi ea reusise sa isi pastreze capul si se bucura ca o facuse.Inauntrul sau avea nevoie sa ii spuna cineva ca facuse ceea ce trebuie,ca era mai buna decat acea femeie.Si Effy tocmai o facuse.

- E bine de stiut ca nu te plictisesc chicoti Evelyn.Dar dupa ce termin toata chestia asta,e randul tau.Si de data asta,vreau detalii continua Evelyn,facandu-i cu ochiul.Apoi trase aer adanc in piept si continua : Germania era minunata.Ma facuse sa uit chestiile negre din viata mea,ceea ce si vroiam.Chiar daca cuvintele matusii mele erau inca proaspete in mintea mea,stiam ca imi luasem revansa.Si in Germania am trait din nou ca o Incuiata.Fusese bine o vreme dar e ciudat cum nu pot sta departe de pericol foarte mult chicoti ea.

Ajunsesera in apropierea Padurii Interzise insa continuara sa se plimbe.Vantul le dadea parul cand in fata cand in spate insa niciuna nu se obosea sa il aseze.
- Ma duceam spre casa intr-o seara cand i-am vazut.Hoti.Se legasera de o fata cu cativa ani mai mare ca mine,cred ca avea douazeci de ani.Dupa ce i-au luat banii si bijuteriile au vrut ceva mai ... mult.Si cum strazile alea nu prea erau cutreierate,mai ales noaptea,tipetele ei erau in zadar.Nu puteam sa stau degeaba.M-am dus si am incercat sa o ajut.Pentru ei,eram un fel de desert iar cand mi-am scos bagheta,au inceput sa rada.Insa cand prima vraja a parasit varful baghetei,s-au speriat.Unul dintre ei a scos pistolul si l-a indreptat inspre mine in timp ce celalalt se retragea incet.Atunci s-a hotarat ea sa ma ajute si a sarit pe cel cu pistolul.M-am bagat sa o ajut, cand s-a descarcat arma.O impuscasera pe ea.Cei doi au fugit iar eu am ramas cu ea.Am chemat o ambulanta si cand politisti m-au intrebat ce rol aveam eu in toata chestia aceea,le-am spus ca trecusem prin zona si auzisem impuscatura.De atunci,am inceput sa ma bag in tot felul de chestii de genul,fara voia mea,desigur.Se intampla sa fiu mereu acolo cand aveau oamenii nevoie de mine.Dar de la hoti s-a ajuns la mafie si de acolo s-au ajuns la lucruri oribile termina ea,strambandu-se.Stia ca Effy avea cel putin o intrebare,asa ca ii dadu sansa sa vorbeasca si sa o intrebe ce vroia sa stie.