Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Bucataria

1 2 3 4 Next »

/ Where I stood

• Ridica usor din umeri si un zambet imens ii inflori pe chip; se intampla mereu asa cand vorbea despre parintii sau fratii ei. Isi iubea familia, mai mult ca orice altceva pe lume.
  
  "-Am sange semi-pur" sopti ea, putin confuza. Spera sa nu o deranjase asta; auzise multe despre gandirea Viperinilor in ceea ce privea tipul de sange. "Mama e vrajitoare, iar tata Incuiat. Si am o sora geamana, Rose - dar a plecat de la Hogwarts de cativa ani si o sora cu un an mai mica, Shayera - cred ca o stii" chicoti Bells. "Iar Nate e fratele meu mai mic, la anul va veni si el la Hogwarts" sfarsi tanara.
  
  Abia astepta ca Nate sa soseasca si el la castel; nu avea sa se mai simta atat de singura. El reusea mereu sa o inveseleasca prin inocenta si copilul din el. Dupa ce Rose plecase, ei doi fusesera cei care suferisera mai mult ca oricine; ei fusesera cei mai apropiati de ea. Si totusi, timpul reusise sa mai vindece si din acea rana.
  
  "-Dar tu?" murmura Bells, ridicandu-si privirile. "Randul tau" remarca ea, cateva clipe mai tarziu.
  

Nu stia de ce,insa inca nu putea adormi. Deja se intorsese de cateva ori prin pat,pana cand isi scoase bacheta.Dar poate ca invartirea baghetei pentru a face lumina prin camera nu este cea mai buna idee la mijlocul noptii,asa ca Emily isi lua rapid haina pe ea si incepu sa mearga incet pe langa celelalte paturi. Ajunsese de curand la Hogwarts,fiind fortata sa iasa o "vacanta fortata" din pricina unei boli a matusii sale. Era singura cunostinta care ii ramasese,asa ca la inceput nu ii parea rau ca a ales sa plece pentru a o ajuta. Dar acum? Acum numai cunostea pe nimeni din anul ei si nici nu avea curajul sa se bage in vorba cu cineva. Nici macar cu colegele sale de camera,care pareau destul de "dragute". Pasi incet pe podeaua rece,care scartai zgomotos la presiunea picioarelor sale. Stranse din dinti uitandu-se la celelalte doua paturi din camera. Din fericire nu se trezise nimeni,ceea ce o facu sa rasufle usurata. Isi lua incaltamintea de la perete si iesi din camera tip-til,inchizand cat putea ea de incet usa camerei. "Lumos!" zise ea aproape in soapta,in timp ce din varful baghetei sale incepu sa palpaie o lumina,ca o lanterna. Stia destul de bine coridoarele si drumurile din Hogwarts asa ca nu-i lua mult sa ajunga unde dorea. Dupa cateva minute deschise timida usa bucatariei zambind catre spiridusii care aparura imediat pe langa ea. "Nox!" zise ea mai cu viata decat mai devreme,dupa care baga bagheta in haina. Ceru politicos doar o ceasca de ciocolata calda,multumind atunci cand cerinta ii fusese indeplinita. Abia atunci zari inca doua fete care stateau la o masa,dintre care recunoscu o viperina. Sigur o mai vazuse undeva,poate la o ora de curs. Putin stanjenita se apropie de ele,oprindu-se atunci cand ajunge in dreptul lor. Inghiti in sec privind la ciocolata fierbinte din mainile sale,dupa care le saluta. "Buna.Pot sa ma asez si eu la masa cu voi?"

• Isi ridica privirile, observand-o pe tanara care ajunsese in dreptul lor; dadu usor din cap in semn de da si ii arata scaunul liber de langa ea. O mai vazuse prin castel - daca se gandea mai bine, o vazuse chiar la inceputul anului, la festivitatea de sortare. Ceea ce insemna ca e o boboaca. Recunoscu si simbolurile Viperinilor de pe roba si zambi.
  
  "-Eu sunt Bell Evans" spuse ea, privind-o cu blandete.
  
  Un spiridus se indrepta in graba spre ele, observand probabil din celalalt capat de unde statea ca mai venise cineva. Era aceeasi creatura micuta care le adusese si lor mancarea. Astepta pana cand tanara se decise si pleca in graba.
  
  O privi din nou pe Lexie, observand ca se adancise din nou in propriile ganduri. Se uita si la eleva necunoscuta, asteptand oarecum sa-si spuna si ea numele. Cand ii intalni privirile ii zambi timida.
  

Se aseza pe scaun zambind,de data aceasta zambind cu adevarat. Se uita putin la cele doua si parca se mai linisti. "Poate nu e asa de rau sa te imprietenesti cu cineva"isi zise in gand in timp ce lua o inghititura din cana cu ciocolata calda.
- Eu sunt Emily.Emily Pierce. Incantata de cunostinta. Ma bucur ca nu sunt singura care hoinareste la orele astea pe aici,sincer nu aveam somn. M-am gandit ca o ciocolata calda nu ar strica.
Se uita inca o data la ambele fete si isi aminti de cum era sa stea cu prietenele ele la miezul noptii doar pentru a bea ceva cald. Pacat ca numai era in clasa cu ele,dar nu era asta problema. Trebuia doar sa isi faca curaj si atat.

• O urma de zambet starui pret de cateva clipe pe chipul fostei cercetase; ii era atat de dor de vremurile in care ea, Stefan si Helena colindau coridoarele pe timpul noptii. Si toata nebuna cu Peeves si Tom, sau cu sora sa Rose. Parca nici nu se intamplasera si erau doar iluzii; ar fi dat orice sa se intoarca in acea perioada.
  
  "-Intradevar, o ciocolata calda nu strica niciodata" chicoti Bells, trecandu-si o mana prin par.
  
  Se intoarse la propria cana, privind-o in acelasi timp si pe Lexie; fusese destul de tacuta in ultimele minute, dar stia ca fiecare avea propriile momente. O intelegea, poate mai bine ca oricine. Surase usor cand viperina o privi si mai lua o inghititura din lichidul fierbinte.
  
  Usa Bucatariei se deschise insa din nou, cu acelasi scartait familiar si silueta unei alte eleve se distinse in lumina difuza.
  

Aylee se invartise in pat o gramada de timp. Pana la urma se hotara ca nu avea rost sa se tot foiasca si sa isi trezeasca si colegele, asa ca se ridica. In capul ei se invalmaseau multe ganduri contradictorii ce nu o lasau sa doarma. Isi lua in graba niste haine pe ea si isi puse pelerina de culoarea betonului proaspat turnat deasupra. Nu cedea ca avea sa iasa afara, dar culoarea parului ei atragea multe priviri. Si belele. Belelele apareau pentru ca noaptea ingrijitorul ii vedea parul. Totusi, isi adora parul negru ca abanosul cu suvite roz aprins. Avusese multe probleme din cauza asta in lumea incuiatilor, dar aici, la Hogwarts nu a avut niciodata probleme cu lucrul acesta.
Fara sa isi dea seama iesise deja din camera de zi a viperinilor. I-ar fi placut sa se plimbe, dar isi dadu seama ca era destul de frig in castel, iar ea era imbracata in fusta si maieu. "Cand am luat astea pe mine? Putem sa jur ca am blugi." Incepu sa rada singura, ceea ce ii atrase cateva priviri uimite de la oamenii din tablouri. "Ce bine mi-ar prinde acum un ceai." Lua directia bucatariei. Intra si dadu nas in nas cu inca trei fete. O cunostea pe Lexie, dar cam atat. Din vedere o stia si pe Bell. A treia fata nu ii era cunoscuta, dar parea de la viperini.
-Sper ca nu am intrerupt nimic... intreba ea bagand un zambet ca in reclamele la pasta de dinti. Fara sa astepte raspuns, se aseza. Un spiridus mititel imbracat intr-o fata de perina se apropria ea. Nu il lasa sa ajunga pana langa ea ci ii striga de la departare.
-Un ceai de fructe, te rog.
Spiridusul se intoarse pe calcaie. Aylee se uita la celelalte.
-Upsi. Eu sunt Aylee Raven Blest, spuse ea in timp ce isi dadea jos gluga. Care e subiectul conversatiei? Intreba ea foarte senina.

• Bell zambi, incantata de indrazneala viperinei; nu o cunostea, dar o mai vazuse prin castel in vremea cand era eleva.
  
  "-Eu sunt Bell Evans" raspunse ea, cateva clipe mai tarziu.
  
  Isi aminti de ultima ei vizita in Bucatarie; fusese cu un an in urma - aproape era socata de faptul ca nu mai trecuse pe acolo de atat de mult timp. Comoditatea; prefera sa cheme un spiridus in Turn decat sa coboare un milion de scari si sa indure frigul coridoarelor. Era mai mult un chin pe timp de iarna decat o placere. Dar in acea seara se simtea bine ca venise; se simtea ca in vremurile de demult, cand petrecea timp cu spiridusii alaturi de sora sa.
  
  Ofta incet, realizand de fapt cat de mult timp trecuse. O vesnicie - nici nu mai tinea minte unele amanunte; se intreba ce facea Rose in acel moment. Nu mai primise niciun raspuns la scrisoarea sa de doua saptamani, iar Eowyn nu se intorsese nici ea. Si totusi, nu se ingrijorase; stia ca drumul e lung, plus ca era si iarna.
  
  "-Deci toate trei sunteti viperine" murmura Bells, trezita din ganduri. Fusese mai mult o afirmatie decat o intrebare.
  

• Lexie ii asculta cu atentie vorbele lui Bell, incercand sa inteleaga ce exprimau. Bucurie, tristete, dor, melancolie. Poate toate in acelasi timp. Ramase tacuta cand vazu ca o noua fata intra in bucatarie. Nu se prezenta, nici nu spuse nimic. Pur si simplu ramase cu cana ei de ciocolata calda incalzindu-i mainile albe. Pe fata ei se citea oboseala, insa stia ca si daca se intorcea in pivnita tot nu avea cum sa reuseasca sa doarma.
  
  Vazu surasul lui Bell cand o privi, si ii zambi inapoi. Apoi intra Aylee in bucatarie, si le saluta. Ii zambi si ei. Nu prea avea chef de o conversatie lunga, sau de prea multa agitatie in jururl ei, insa sa mearga in dormitorul ei si sa aiba insomnii era si mai rau. Ofta si le zambi celorlalte fete.
  
  "Eu sunt Lexie," ii spuse doar primei, celei necunoscute. "Si, nu stiu la ce casa esti tu, dar eu si Aylee, da, suntem la viperini," nu spuse nimic pe un ton acuzativ, sau rece. Vorbele nu erau cele pe care le-ar fi folosit cineva extrem de prietenos, insa presupuse ca tonul spunea mai multe decat cuvintele. "A, si, Bell, ma gandeam eu sincer ca e o poveste frumoasa in spatele tau."
  Ii zambi, apoi isi trecu degetele prin parul negru si isi muta privirea inapoi spre colega noua.

• O privi usor surprinsa, ridicand incet din umeri; ea isi considera povestea frumoasa. Fusese o fiinta norocoasa - iubita, si apreciata. Avusese o familie minunata, care ii oferise toata dragostea din lume; avusese doua surori si un frate mai mic pe care ii adorase la randul sau. Prietenii mereu ii erau alaturi, ea era mereu acolo pentru ei; orice primea, dadea inapoi. Avusese o viata frumoasa, chiar daca intalnise si obstacole sau piedici. Era mandra de ea cand reusise sa le depaseasca, in ciuda faptului ca nu era tocmai o persoana cu o incredere in sine prea reliefata. Aici avusese cele mai mari probleme. Era constienta si de faptul ca nu avea sa schimbe niciodata defectul asta.
  
  La fel cum stia de asemenea ca schimbarile puteau fi si bune; le urase intotdeauna, dar ajunsese intr-un punct in care realizase ca daca totul ar ramane la fel, lumea ar fi mult prea ciudata. Mult prea monotona - asa ca trecuse peste multe lucruri si le acceptase pe cele noi. Acceptase prieteni noi, acceptase pierderea unora; totul trecea, totul se schimba si ii aducea noutati. Iar acum le primea cu bratele deschise si un zambet arborat pe chip.
  
  "-Ma bucur ca sunt aici cu voi" sopti Bells, cu blandete in voce si un suras cald.
  

• Lexie ii zambi lui Bell, auzindu-i cuvintele. Dupa parerea ei, se vedea clar ca Bell era genul de cercetasa, insa nu una pe care sa o dispretuiasca. Avea un suflet bun, putea spune asta.
  
  "Apropo," spuse viperina. "Povestiti! Cum de ati ajuns aici atat de tarziu? Sau nu aveti un motiv anume..."
  
  Lexie clatina din cap, gandindu-se ca ea de exemplu nu avea un motiv clar, decat stomcaul gol pentru care sa vina aici in plina noapte. Rase cristalin si astepta sa i se raspunda la intrebare.
  
  OOC: scuze ca am scris atat de putin x_x