Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle

1 2 3 Next »

/ Where the lonely ones roam

ooc: Ora 23, afara ploua, tuna, fulgera si bate foarte tare vantul :|.
ooc2: waitin' for Melissa

• Pentru o asemenea ora, plimbarea reprezenta o adevarata provocare. Castelul era gol iar linistea domnea mai ceva ca intr-un mormant.
  Prinsa intre cei patru pereti ai camerei sale, Zoey urmarea cu privirea cum fulgerele ii lumineaza camera pentru cateva secunde, lasand pe urma totul in acelasi intuneric.
  Se cobora din part trezindu-l si pe Simbi. Motanul mieuna lung in semn de dispret dar se ascunse imediat sub plapuna calduroasa. Isi trase in graba o pereche de blugi, un o bluza roz cu maneci lungi, pe un umar pe care scria "Smile fucking again" iar parul il prinse intr-o coada in varful capului tapandul la sfarsit. Pf.. parca s-ar duce la o intalnire, nu in camera oglinzii lui Erised.
  
  Pasi nici macar nu se auzeau pe podeaua de piatra. Like a ninja isi spuse soimita in gand. Apa in care tocmai calcase o trezi din scurta ei visare. Aflata in dreptul baii lui Myrtle, Zoey isi spuse ca tocmai s-a intamplat ceva. Punand mana pe clanta si intrans, roscata uita complet de destinatia initiala.

• Făcuse marea greșeală de a intra în baia unde se afla Myrtle. Din plictiseală, intrase în prima încăpere care îi apăruse în față, și tocmai acea baie o nimerise. Iar acum nu mai putea scăpa de acolo în niciun fel. Oftă plictisită, încercând să găsească o cale de scăpare. În baie se auzeau plânsetele lui Myrtle. Capul ei mai avea puțin și exploda.
  -Myrtle, eu trebuie să...
  -Nimeni nu mă înțelege! Toți cred că eu nu am sentimente! Dar nu, nu e așa... eu am sentimente.... Nu-mi spune că pleci. Nu pleca și tu. Nu mă lăsa singură! începuse ea a striga, iar Melissa observase că ea plânsese atât de mult încât apa ajunsese pe hol pe sub ușă.
  -Nu mai plânge... sunt sigură că va veni altcineva pe aici. spuse Melissa ușor panicată, neștiind ce să-i zică.
  În următoarea clipă ușa fu deschisă și o fată roșcată intră în baie. Asta e șansa mea, trebuie să scap acum sau nu mai scap în următoarele ore... își zice fata în minte, apoi voi să plece. Se opri, gândindu-se la faptul că cea care intrase nu va scăpa, și dorea să o ajute.
  Se duse lângă ea, se apropie de urechea ei, șoptindu-i ceva.
  -Nu trebuia să vii aici. Nu vei scăpa prea curând. Te avertizez. îi șoptii Melissa, iar când voi să iese pe ușă, Myrtle începu să plângă mai rău, și își dădu seama că nu putea să o lase așa, neconsolată.

• Intra cu capul plecat fiind atenta pe unde calca. Pantofii ei cu toc intreg se udasera deja, lucru care ii displace.
  Iuuuuuu! Spuse dezgustata Zoey. Facu un salt astfel incat sa ajunga langa chiuvete, acolo unde apa inca nu ajunse.
  Ce mama naibii s-a intamplat aici? Spuse soimita ridicandu-si privirea din pamant. Oups... Ma rog... Murmura fata dandu-si ochii peste cap. Perfect. Ultimul lucru de care mai avea nevoie in acea noapte era sa o auda pe Myrtle si vocea ei pitigaiata.
  O alta roscata o prinse de mana. O privi curioasa ridicand la final din umeri.
  Nu imi e frica mie de o fantoma plangacioasa. Spuse Zoey pe un ton insensibil. De multi ani Myrtle ii era complet antipatica. Nu facea altceva decat sa isi petreaca eternitatea intr-o toaleta, plangandu-se si smiorcaindu-se de cum e viata ei. Nu era de mirare ca nimeni nu o agrea.

• Myrtle începu din nou a se văita. Vocea ei pițigăiată se auzea la doi kilometrii depărtare, iar asta era destul de enervant. Nervii Melissei erau deja la limită. O privi pe cealaltă fată, zâmbindu-i.
  -Gata! țipă Melissa uitându-se la Myrtle, fiind nervoasă. M-am săturat să te aud văicărindu-te și plângându-te de orice! Dramatizezi prea mult. Nimeni nu te ura înainte dar cum tu ești atât de plângăcioasă enervezi oamenii. Eu nu mai suport! țipă Melissa, nervoasă la culme, dar se calmase.
  Oftă, apoi se plimbă prin baie ignorând apa. Se calmase foarte mult. O auzi pe Myrtle cum începu să zbiere, fiind supărată de ceea ce zisese Melissa. Fata mârâi nervoasă, iar Myrtle văzând-o, tăcu și suspină încet ștergându-și lacrimile.

• Zoey isi scoase bagheta si o indrepta catre Myrtle scapandu-i fara sa vrea o injuratura in franceza nu prea frumoasa.
  Mai copile. Iti dai seama ca sunt la viperini? Ori iti ei naibii talpasita ori te fac sa iti doresti sa nu ma fi enervat. Spuse soimita fulgerand-o cu privirea pe fantoma. Myrtle o ingana dar Zoey arunca spre ea un jet de lumina purpuriu, complet inofensiv. Tipa dar pentru soimita fusesera deajuns pentru a sti ca fantoma disparuse undeva prin gurile de canal ale toaletelor.
  O mai bodogani pe Myrtle pana cand isi dadu seama ca nu ramasesera chiar atat de singura pe cat isi imagina.
  Deci... Eu sunt Zoey! Spuse soimita vesela intinzand mana ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

• O privi pe Myrtle cum dispăru, și răsuflă ușurată. Râse la replica șoimiței, și se rezemă de perete.
  -Eu sunt Melissa. Și oricine își poate da seama că nu ești o viperină. Dar văd că Myrtle s-a speriat. spuse roșcata dând din umeri, plictisită.
  Căscă obosită și își trecu o mână prin păr. Își băgă mâinile în buzunar, privind podeaua. Era încă udă, dar încet încet apa se împrăștia. Pufni scurt, și o privi pe Zoey. Păreau cam de aceeași vârstă, era bine. O analiză scurt și își îndreptă privirea în altă parte. Era plictisită, iar somnul îi dispăruse datorită lui Myrtle.
  Începu să se plimbe prin baie, aruncând din când în când o privire pe perete, fiind sigură că Myrtle nu era acolo.
  -Auzi, ce putem face aici? Nu mai bine plecăm? spuse Melissa oprindu-se în fața colegei ei.

• Normal ca nu sunt la viperini. Sunt la ochi de soim. Dar sincera sa fiu nu imi e frica sa o blestem doar pentru a ne lasa in pace! Ii raspunse Zoey dandu-si pe spate parul ca ii cazuse pe umeri.
  Myrtle. Singura fantoma din castel care nu era sortata de nimeni. Omorata cu mult timp in urma, spiritul fantomei bantuia toaleta in care ii fusesera gasit cadavrul. Saracuta. Zoey nu se prea interesase de cum murise. Tot ce auzise fusesera ca vazuse doi ochi galbeni inainte de a-si da duhul. Partea ciudata era ca nimeni nu avea ochii galbeni... poate doar caprui.
  Cum crezi ca a murit? Intreba fata fara sa gandeasca.

• Își scoase bagheta, învârtind-o printre degete.
  -Myrtle? O fi fost vre-un Devorator al Morții care a omorât-o sau ceva, o creatură. Un vrăjitor din școală nu avea cum pentru că ceilalți găseau vinovatul. spuse gânditoare, așezând vârful baghetei sub bărbie.
  Oftă din nou și își prinse părul în coadă, uitându-se în prima oglindă pe care o găsise. Afișă un zâmbet mai mult pentru sine, mulțumită. Se întoarse spre Zoey, și văzu cum un gândac se așezase pe capul ei. Gândacii din școală erau scârboși și provocau alergii. Luă bagheta în mână și rosti o vrajă, îndreptând bagheta spre capul colegei ei. Spera doar ca ea să nu creadă că Melissa voia să o țintească pe ea. În următoarea clipă gândacul căzu jos, mort. Melissa zâmbi satisfăcută, băgându-și bagheta în cizmă cum făcea de obicei.
  -Cu plăcere. spuse zâmbind către Zoey.

• Nu prea cred ca a fost omorata de un devorator. In cei cincizeci de ani ar fi putut sa gaseasca atat vinovatul cat si motivul pentru care a fost omorata. Tot ce cred eu esta ca Myrtle e prea orgolioasa pentru a spune. Vrea doar sa para mai interesanta ca, vezi Doamne, a avut o moarte cruda, violenta si rapida. Spuse Zoey vorbind repede. Stupid obicei. Trebuia sa se dezvete numai decat de el.
  Simti caldura vrajii cum ii trece pe langa cap si din replex tipa facand un pas in spate. Vrei sa ma omori? Adica.. da, stiu. Toti probabil vreti sa ma vedeti intr-o cutie de carton cu mainile pe piept, dar... vreau sa mai respir pentru cativa ani! Se apara fata parand dejamagita, confuza si speriata. Teatral, bineinteles. Stia ca totul fusese pentru gandacul pe care il zarise cu coada ochiului cazand dar adora sa dramatizeze.

• -Scuze că îți zic asta, dar ești o persoană ciudată. Fără supărare. spuse roșcata râzând și își îndreptă privirea spre ușă.
  Acum că șoimița adusese în discuție moartea lui Myrtle, o pusese pe gânduri. Oare cine ar fi fost atât de crud și nemilos încât să o omoare? Bine, era enervantă și plângăcioasă, dar nu merita o soartă crudă. Melissa oftă zgomotos și dădu negativ încercând să își alunge gândurile. Clipi de câteva ori, apoi începu din nou să se plimbe prin baie. Dintr-o dată simți pe cineva în spatele ei care o atinsese pe umăr și țipă. Era doar Myrtle. La rândul ei, și Myrtle se sperie de Melissa și țipă și ea. Roșcata oftă.
  -Ce e, Myrtle? întrebă Melissa sarcastică și o privi cu răutate.
  Fantoma parcă își înghițise cuvintele privind-o pe Melissa. Aceasta se puse din nou pe plâns și începu să urle, până când se hotărî să plece. Era liniște. Ce bine e când e liniște...Doamne, fantoma asta parcă a scăpat de la azilul de nebuni. gândi Melissa oftând din nou.