Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Where the lonely ones roam

• Ii admira gestul galant si isi inclina usor capul intr-o parte; ramase asa pret de cateva clipe, analizandu-l atenta. Nu il mai vazuse de foarte mult timp si putea spune ca sederea ei la Hogwarts devenise mai placuta o data cu intoarcerea lui acolo. Era cel mai bun prieten baiat pe care il avuse in copilarie la castel.
  
  "-Nu cred ca petrecere e cuvantul potrivit, dar ne-am adunat mai multi vrajitori aici. Petrecem timp impreuna?" raspunse ea, cu un zambet in coltul gurii. "Si apropo, mi-au lipsit plimbarile noastre nocturne" sfarsi cercetasa. Totul parea a fi insa mult mai normal, fata de acum jumatate de ora.
  
  Ii facu semn sa o urmeze, cautand din priviri grupul in care era si Alice; era sigura ca astropufa avea sa se bucure la fel de mult de intoarcerea lui Steve ca si ea. Se intorcea din cand in cand, privindu-si cel mai bun prieten cu acelasi zambet plin de satisfactie; avea o senzatie de deja-vu puternic accentuata de multimea din incapere. Parca vremurile de demult apuse nu mai pareau atat de indepartate cu el acolo.
  
  Realiza cat de mult simtea lipsa perioadei aceleia din copilaria sa, in care iesea in fiecare seara cu Rose si el pe coridoare; nu putu sa isi abtina un zambet cand isi aminti si de Tom si luptele lui cu Rose. Chicoti incet, imaginandu-si reactia ei daca ar fi fost inca la castel. Inchise ochii pentru cateva secunde, incercand sa alunge acele ganduri; nu era cazul sa fie melancolica, sau cel putin - nu acum.
  

Alice ramasese in fotoliul confortabil in urmatoarele minute. Bea in continuare din cana mare de ceai, care ii amintea de una din canile uriase ale lui Hagrid. Avea lista cu melodii in continuare langa ea, si mai selecta cate una, pentru a le asculta, si pentru a fredona incet versurile care ii placeau atat de mult. Isi ridica picioarele in fotoliu, si isi puse capul pe genunchi. Privea fiecare grup care se formase, si se gandi si la prietenii ei, pe care si'i facuse la castel, si nu stia ce avea sa faca fara ei. Din pereti incepu sa se auda acordurile rock ale unei chitari electrice.

Deodata, auzi usa deschizandu'se, desi urechile ii erau concentrate la melodie. Un alt elev se alatura celorlalti, si Alice ramase uimita, dar zambi cand il vazu pe baiat trecand prin camera. Merse catre Bell, iar in scurt timp Bell o privi. Se ridica imediat din fotoliu si merse in spatele lui Steve ca sa'l ia prin surprindere.
"Neatza straine!" Nu il vazuse de ceva timp, si isi amintit dintr'odata de o alta seara petrecuta alaturi de el, Bell, Rose, si restul prietenilor lor tot in Camera Necesitatii.

Cercetasa statea in fotoliu uitandu-se la tot ce se petrece in jur.Presupusa "Petrecere" incepea sa se mai destinda putin.O vazu pe Alice care statea intr-un fotoliu ca si ea ,sorbind din cana cu ceai..apoi vazu ca,Bell intampina un strain..pentru ea,si se cufunda din nou in gandurile ei.

Trecura vreo 15 minute,si merse la Alice si Bell vazand ca povestesc cu cineva,necunoscut ei ...dar mereu era timp pentru a-ti face prieteni noi.
Merse langa ele,zambindu-le scurt..apoi zise oftand:
-Hei..ce se petrece?adauga ea ....necunoscand persoana cu care vorbeau cele doua.

De când intrase în cameră şi se reîntâlnise cu vechile sale prietene, Bell şi Alice, pe chipul lui Steve se instaură din nou zâmbetul său discret dar sincer, cu care îşi obişnuise de mult amicii. Nici nu îi venea a crede că trecuseră atâtea luni de când nu mai apucase să schimbe o vorbă cu ele. Evident, băiatul nostru era departe de a fi expert în planificarea timpului. Nu îşi impusese niciodată în viaţa sa vreun program de lucru pe care să-l respecte cu sfinţenie, ba chiar avea oroare de asemenea lucruri. "Poate de-asta nici nu pot să dorm fără coşmaruri", cugetă el în gând. Dacă visul său va fi fost vreo previziune însă, deja nu îi mai păsa. Observă că o altă cercetaşă se apropie de grupul celor trei, curioasă să afle ce se întâmplă. Înainte ca vreuna din cele două prietene ale sale să apuce să-i răspundă, luă cuvântul (gest care de obicei nu îi era caracteristic):
"Oh, nimic, depanăm amintiri. Apropos, eu sunt Steve", urmă el, întinzându-i mâna fetei, al cărei nume, Julieta Potter, îl află imediat.
"Tare-aş mai bea un ceai", spuse tânărul printre alte discuţii plictisitoare, iar prietenele sale îi indicară măsuţa pe care stăteau un ceainic fumegând şi mai multe ceşcuţe.
Cercetaşul se îndreptă apoi spre masă, pentru a se servi cu nişte ceai. Printre altele, îi fusese dor şi de această băutură calmantă, deşi nu putea nega că şi băuturile alcoolice date pe gât în compania băieţilor din anii mai mari aveau farmecul lor. Turnă ceai în ceaşca sa, precum şi în cele ale celor trei fete, iar după ce şi-o termină pe a sa îşi roti privirea prin cameră, încercând să mai distingă chipuri familiare în mulţimea de oameni.