Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ where the wild roses grow

**Isolde du Maurier** · 05 Jul 2012, 17:50

Ronnie&Moreen
[Image: tumblr_m4tph9Zx4m1ruivf0o1_r1_250.gif]

[Image: tumblr_m4tph9Zx4m1ruivf0o6_r1_250.gif]

Vrajitoarea rasufla greu. Diparitia si Aparitia o oboseau intotdeauna, mai ales cand era vorba de kilometri intregi. Privi uimita in jurul ei, incercand sa-si dea seama unde se afla, insa era in zadar. Nu cunostea nici un centimetru din Pestera lui Godric, iar locul in care se afla acum i se parea ca de basm, si din cauza asta, avu impresia ca visa. Ii trebuira cateva minute pentru a-si da seama ca nu era nici un vis. Si totusi, portile inalte, de bronz, care ascundeau impresionanta gradina plina cu trandafiri rosii o uimeau. Privi modelul complicat care "trona" pe metal, si inchise ochii. Ii placea acest loc, acest conac scaldat in florile sangerii.

Avea ciudatul instinct de a se apropia si a ciocani, insa se abtinu. Nu avea nimic de cerut sau anuntat, si aparitia ei ar fi fost ciudata. Isi aranja pletele brun-roscate, care-i cadeau in inele mari pe umerii, si clipi somnoros, genele lungi si negre scotandu-i culoarea verde a ochilor in evidenta. Era constienta ca statea si se holba aiurea, si spera doar sa ii vina vreo idee inainte sa fie descoperita.

**Veronique A. Dupont** · 05 Jul 2012, 18:11

Dinah torcea in bratele stapanei sale in timp ce ea citea niste pagini ingalbenite de pergament. Scrisul era unul marut, dar aranjat, lucru ce-l facea usor de inteles.
Pisica statea cu pleoapele inchise, dar isi mai deschidea cateodata ochii de smarald cand Veronique nu-i mai mangaia blanita portocalie. Nu intelegea cum de stapana lui prefera sa citeasca niste bucati de pergament invechite in loc sa-l alinte pe el.
Mieuna nervos, iar atunci Veronique isi intoarse privirea spre el. Ii mangaie crestetul capului, iar mai apoi burtica. Motanul era in delir si torcea mai zgomotos ca niciodata.
N-ar trebui sa te rasfat atat de mult, isi spuse vrajitoarea in gand si lasa pisica sa mearga libera pe dusumea. Ea se intoarse la documentele sale si continua sa citeasca acel scris marunt.

'Este cineva la poarta' o anunta Anita, slujnica sa bruneta cu ochi de safir.
Veronique lasa foile de pergament pe masa de langa ea si isi incrucisa bratele la piept. Nu astepta pe nimeni in acea zi si ii era frica sa nu ii fie cumva incredintata o noua misiune din partea Devoratorilor.
'Cine este?' intreba stapana.
'O fata. N-am mai vazut pana acum.'
'Las-o sa intre' ordona vrajitoare, iar apoi isi lua foile de pergament de pe masa si le incuie intr-un mic dulapior de langa usa. Acele documente erau importante si nu voia ca vreun frate de-al sau sa le descopere. Si asa ii era greu sa explice de ce incerca sa-si stranga o armata. Nu dorea sa mai dea explicatii si in legatura cu vraja Protego Horribilis.

**Isolde du Maurier** · 05 Jul 2012, 22:05

Vrajitoarea injura aspru in gand, cand observa o femeie venind spre poarta. Incepu sa se indeparteze incet, incercand sa nu faca prea mult zgomot, insa era destul de greu cu tocurile sale, care rasunau destul de tare pe asfalt. Proasta idee sa isi puna in valoare atuurile. Isi musca buzele rosii, si incepu sa se joace nervos cu o suvita de par, sperand ca tipa va pleca. Nu stia nici macar daca aceasta era vrajitoare sau nu, si ii era teama sa isi scoata bagheta.

Femeia cu parul de carbune ii spuse sa intre, insa Moreen dadu din cap, incercand sa ii dea de inteles ca nu avea de gand sa ramana. Aceasta insista, si vrajitoarea se gandi ca poate va afla pe unde este. Greu mai era sa fii hoinar. Isi lua geamantanul, tragandu-l dupa ea, auzind cum rotile se loveau de pietricele ce acopereau aleea, si trecu de portile de bronz, patrunzand in gradina impresionanta de trandafiri.

Slujnica o conduse pana intr-un salon, si tanara femeie intra sovaind, si descoperi o alta femeie inauntra. Prima impresie pe care i-o facu femeia cu par ciocolatiu, si ochii de smarald fu una foarte buna, insa Moreen fusese invatata sa nu se lasa prada primelor aparente. Ii zambi timid, stiind ca se afla pe teritoriu necunoscut, si trebuia sa fie cat de fermecatoare si dulce putea fi.
"Ma scuzati, eu doar...", incepu ea, dar se opri, realizand ca nu stia cum sa termine. Nu avea nici cea mai vaga idee daca aceasta femeie extraordinar de frumoasa era vrajitoare, si nu putea sa ii spuna ca Aparuse acolo.

**Veronique A. Dupont** · 06 Jul 2012, 12:28

Femeia statea asezata in capul mesei din salon. Isi trecea mana prin parul lung si despletit cu care matura usor podeaua si din cand in cand isi aranja camasa de noapte alba si halatul de matase de desupra. Se opri o secunda din ceea ce facea cand auzi un sunt de pasi apropiindu-se de salon si isi intorse chipul pentru a-i arunca o privirea strainei. Ii facu semn acesteia sa se aseze langa ea si ii zambi calduros. Nu o cunostea, dar stia cat de bine se pricepeau Devoratorii sa-si ascunda identitatea. Nu voia sa riste nimic.

'Cred ca oaspetele nostru ar vrea ceva de mancare' i se adresa slujnicei, iar femeia disparu in sparele usii din lemn de trandafir.
'Veronique Alys Dupont' se prezenta vrajitoarea facandu-i semn noii venite sa ia loc langa ea. Ce te aduce pe aici, draga mea?' intreba nonsalant si incepu sa citeasca ceva dintr-o cartea cu coperti rosi. Incerca sa ignore prezenta femeii pe cat posibil pentru a o face pe ea sa vorbeasca. Nu avea de gand sa fie din nou doar un alt pion in jocul factiunii pe care o ura.

Slujnica intra in camera tinand in mana un platou plin cu fructe, branzeturi si legume, iar in urma ei levita o carafa plina cu apa. Aseza ambele recipiente pe masa si apoi pleca.
Veronique continua sa nu spuna nimic si astepta ca straina sa inceapa sa manance. Se comporta exact cum o gazda buna ar fi trebuit s-o faca si sper ca acest gest sa-i fie de folos candva in viitor.

**Isolde du Maurier** · 06 Jul 2012, 13:28

Moreen se aseza lent pe locul indicat de femeia cu parul extraordinar de lung, neputand sa se opreasca sa-l admire. Se simtea complet paralela, si nu stia de ce anume acceptase sa intre. Probabil pentru a privi mai de aproape gradina magnifica plina cu trandafiri. O urmari pe slujnica cum intra cu platoul cu mancare, si privi circumspecta continutul acesteia. Nu stia daca sa se increada in cele doua femei, insa oricum, altceva mai bun nu avea de facut. Duse o mana osoasa si subtire, si lua ceva la intamplare, incepand sa mestece incet, fara sa isi dezlipeasca privirea de pe femeie.

"Moreen Lindsay Reid", se prezenta ea, incercand sa-si mentina vocea calma si clara.

Se gandi cateva clipe cum ar trebui sa-i raspunda la intrebare. Nu facea nimic daca mintea, caci nu era pe teritoriul ei, si indiferent cat de bine se pricepea la minciuni, nu avea cum s-o scoata la capat. Plus ca nici nu ii venea un neadevar plauzibil in minte. Ii zambi politicos, si se decise sa spuna adevarul.

"De fapt, nu sunt de aici. Vin din Irlanda, iar acum sunt in cautarea unui loc unde sa ma stabilesc. M-am oprit intamplator in fata conacului", continua ea, folosind un ton degajat.

**Veronique A. Dupont** · 06 Jul 2012, 22:39

Interesant, ii sopti o voce subtire in minte, iar vrajitoarea se intoarse catre oaspetele sau. Femeia parea sceptica in ceea ce privea mancarea ce-i fusese oferita. Veronique zambi mai mult pentru sine si lua la randul sau un bob de strugure de pe platou si-l inghiti. Oare straina se gandea ca alimentele ce-i fusesera oferite erau otravite? Acest gand o amuza nespus pe Veronique, dar se abtinu cu greu sa nu rada.

'Ar trebui sa ai mai multa grija unde Apari. Alti vrajitori s-ar putea sa nu fie la fel de intelegatori ca mine' o sfatui pe femeie. 'Oamenii de aici nu sunt la fel ca in Irlanda. Trebuie sa intelegi acest lucru' continua sa-i explice acesteia. Si asta repede sau vei risca s-o patesti rau de tot, completa in gand una dintre vocile sale. Veronique se abtinu insa din a adauga si acea parte. Simtea ca o speriase destul pe vrajitoare si nu avusese nicidecum acea intentie.
De cand ii auzise numele realizase ca nu era un pericol pentru ea, iar un om ce nu-i era dusman putea deveni in mai putin de cateva momente un aliat pe cinste.
Fata parea dezorientata, iar acest lucru ii placea vrajitoarei. Daca avea putin timp grija de ea, aceasta Moreen i-ar fi putut intoarce favorul inzecit.

'Ce faci aici in Anglia? Ai vreun prieten la care sa stai?' se prefacu femeia a fi interesata. Nu prea-i pasa daca Moreen avea sa doarma in fata portii sale sau intr-una dintre cocioabele de la marginea satului, dar era curioasa sa vada cate cunostinte avea mica vrajitoare in Anglia.

**Isolde du Maurier** · 06 Jul 2012, 23:56

Inghiti in sec, si mai lua un fruct de pe platou, fara sa il priveasca si pe acesta prea mult. Nu ii era prea foame, insa nu vroia sa para nepoliticoasa. Devenise putin cam paranoica, si se simtea ca o musca prinsa in panza incalcita a unui paianjen. Isi puse piciorul stang pe cel drept, cum facea de obicei, intr-o tinuta mai impozanta, si ii zambi nepasatoare Veroniquai. Daca tot fusese inzestrata cu acest minunat dar al actoriei, de ce sa nu-l foloseasca? De ce sa nu-si ascunda temerile si ingrijorarea?

"Ma descurc eu. Mereu m-am descurcat", replica ea, continuand sa zambeasca, in timp ce ducea un mar la buze. Fructul putea foarte bine sa concureze cu acestea, intrucat atat marul cat si buzele ei erau de un rosu mai mult sau mai putin aprins.

Urmatoarele intrebari ale femeii aproape ca o dezarmara, insa Moreen era pregatita pentru ele, stia ca acestea aveau sa vina, insa nu isi pregatise un raspuns mai complex. Totusi, la ce bun un impaienjenis de minciuni?

"M-am hotarat ca in Irlanda lucrurile erau putin cam banale. Asa ca m-am gandit ca putina adventura nu strica, si am venit aici. Mereu am fost de parere ca un razboi este interesant de urmarit, dar si mai interesant cand stii ca un apropiat de-al tau se afla pe campul de lupta. Totusi, s-ar putea sa ma multumesc cu privitul, aici in Irlanda sunt mai mult decat singura"

Nu paru pentru nici macar o secunda trista sau singura, si nici nu se simtea asa. Mereu fusese singura, si mereu avea sa fie.

**Veronique A. Dupont** · 07 Jul 2012, 12:00

Femeia zambea, dar Veronique reusise sa depisteze pentru o fractiune de secunda o urma de falsitate in acel zambet. Poate ca i se parea ei, dar Moreen arata de parca ar fi avut nevoie de cineva care sa aibe grija de ea. Nu parea a fi cea mai organizata persoana sau cea mai cerebrala, iar acest lucru avea sa aduca cu sine repercursiuni nu tocmai placute.
Vrajitoarea isi facuse un obicei din a se ingriji de toti cei ce pareau putin ravasiti emotional. Avea o anumita atractie pentru ologi, bastarzi si lucruri stricate.

'Pana iti gasesti un loc unde sa stai, iti pot oferi una dintre camerele mele de oaspeti' ii spuse zambind, iar Dinah ii sari la loc in brate cerand sa fie mangaiat.
Nici macar ea nu avea nici cea mai vaga idee de ce ii oferise o camera in conacul sau, dar orecum se bucura ca o facuse. Avea mai multe camere decat i-ar fi trebuit vreodata, spatiul fiind mai mult decat suficient pentru a gazdui o armata intrega.

'Casa mea este si asa prea goala. Prezenta ta nu ma va deranja cu nimic' ii explica pe un ton dulceag in timp ce motanul ii sari din brate si incepu sa se gudure pe langa picioarele strainei.
'Dinah deja te-a acceptat' spuse incepand sa rada usor.

**Isolde du Maurier** · 07 Jul 2012, 12:09

O privi pe stapana casei cu o urma de usoara neincredere, si urmari cum pisica se apropia de picioarele ei. O felina. Mereu i se spusese ca este ca o pisica. Vicleana si falsa. Gudurandu-se pe langa oameni, profitand de ei, si abandonandu-i cand nu mai avea nevoie de ajutorul lor. Inchise ochii, simtind cum mintea i se goleste treptat, insa ii deschise repede, zambindu-i in acel mod fals Veroniquai. Nu stia cum sa ia oferta ei, si ce raspuns sa-i dea. Analizand timp de cateva minute, isi dadu seama ca daca accepta, isi incalca principiul, conform carora nu trebuia sa ramana datoare cuiva. Iar daca refuza, ei bine, era la fel de incurcat, caci nu stia unde sa se duca. Putea profita de disponibilitatea femeii, insa nu ii placea sa ramana datoare cuiva. Oftand, prinse cu grija pisica si o aseza pe picioarele sale, tragand-o dragastos de urechi.

"Hmm, oferta pare tentanta, dar vreau sa dau si ceva in schimb", raspunse ea, privind-o inexpresiv pe vrajitoare.

Isi intoarse capul spre creatura multumita din poala ei, si ii zambi ca unei partenere. Intr-un final, ridicandu-si capul, ii zambi femeii, dar nu o mai facu in acel mod fals, ci intr-unul prietenesc.

**Veronique A. Dupont** · 09 Jul 2012, 01:11

Se crede desteapta, ii sopti una dintre voci, iar vrajitoarea depista falsitatea din acel zambet. Irlandezii obisnuiau sa aiba subtilitatea unui ciocan. Un irlandez care incerca sa fie siret n-avea nici cele mai vagi sanse de reustia.

Veronique se ridica de pe scaun si se apropie de cele doua ferestre din capatul salonului. Le deschise pe amandoua lasand aerul sa pastrunda in camera. Se intoarse inapoi la masa, pozitionandu-se in fata vrajitoarei.
'Ce ai putea sa-mi oferi tu? Nu am nevoie de bani sau de aur' ii spuse zambind si gesticula inspre imensa camera. Se vedea cu ochiul liber ca banii erau ultima ei problema.
'Loialitatea insa...acela este un lucru de valoare. Ai fi in stare sa-mi oferi asta?' intreba nonsalanta privind undeva in spatele lui Moreen. Avea nevoie de acel raspuns imediat pentru ca el urma sa decida daca femeia ramanea peste noapte sau nu.

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric 1 2 3 4 Next » //  / where the wild roses grow

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ where the wild roses grow