Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ white heart

**Evan F. Lovel** · 05 Sep 2012, 15:13

Edmund&Arlin

And I've been a fool and I've been blind. I can never leave the past behind.
It's always darkest before the dawn.

Îşi dădu părul din ochi cu un gest vag din mână şi privi în jurul lui. Totul era nemişcat şi întunecat când privi în jur, cu toate că era miezul zilei. Normal că era plin de noroi, aşa cum se întâmpla de obicei cu oamenii care veneau în Pădurea lui Dean şi se trezeau călcaţi în picioare de o ceată de centauri furioşi. Se întrebă dacă putea deveni mai norocos de atât. Data trecută când fusese în pădure îl atacase un grup întreg de Homari-Cu-Capăt-Exploziv.
Nu se îndreptă încă aruncând priviri suspicioare în jur şi ascultând cum copitele centaurilor se estompează şi dispar. Reuşise să scape de la ei doar din cauză că le desfăcuse acea blestemată ghicitoare încâlcită. Îl numiseră om "inteligent" şi el stătea acolo murdar şi cu spatele distrus, privindu-i sarcastic. Dacă e aşa de inteligent cum de sărise ca tâmpitul în mijlocul hergheliei?
Îşi masă spatele cu câteva strâmbături şi îşi puse cuţitul cu lamă scurtă înapoi lângă celelalte. Nu era bine să te bazezi doar pe baghetă.
Auzi un mic pocnet în spatele său şi se întoarse brusc, scoţându-şi înapoi cuţitul.

**Arlin van Iver** · 05 Sep 2012, 15:28

Aterizase rau. Ca si atunci cand se daduse intr-un leagan din livada de langa casa ei. Stransese cateva frunze intr-o multime, sperand ca daca va cadea, va ateriza pe moale, insa aterizase chiar langa gramada de frunze. Ura Aparitiile si la fel de mult, Disparitiile. Poate fiindca erau aceleasi. Adica, pentru cineva Apareai si pentru altcineva Dispareai. Nu era decat locul, acel ce conta.
Purta o pelerina galbena. De ce tocmai galben? Culoarea de la spate a pelerinei numai galben nu mai parea a fi, deoarece cazuse pe spate si se murdarise cu noroi. Privea numai pe unde calca. Radacinile copacilor se prelungeau, incolacindu-se intre ele. Astfel capata ea coate si genunchi juliti.
Atingea fiecare copac. De ce facea asta? De ce punea cate o intrebare- in sinea sa desigur, la orice facea? Mai bine inceta. Lasa capul pe spate, ochii ingustandu-i-se din cauza luminii cerului. La sol totul era umed.. si intunecat. Atat de macabru. Insa odata cu ridicarea capului, isi spunea ca sigur nu va pieri in incercarea de a gasi ceea ce ii trebuia. Ordinul. Nu avea inca niciun conducator, iar ea s-ar fi oferit, din motive necunoscute si din lipsa de gandire. Stia oare ca avea mai multe sanse de a muri astfel? Nu. Stia oare ca nu avea sa gaseasca in veci floarea aceea, in Padurea lui Dean? Aceea era originara din Siberia. Ea.. era in Marea Britanie.
"Silene stenophylla."isi spuse ea in soapta, punandu-si gluga inapoi pe cap. Se deplasa in continuare, simtind mazga aunecoasa sub picioarele ei. De ce era atat de intunecat acolo? Coroanele copacilor acopereau complet cerul. Se mai putea numi luminis, acela? Observa o persoana in penumbra, si alte multe siluete in intuneric. Chestia de la cinci ani cu Bau-Bau reinviase.Am dat de naiba! Ridica mainile in defensiva, retragandu-se incet. Scapase cosul, dar fata ii era inca acoperita. Un cutit. Un cutit indreptat spre ea. Era cumva vanator? Ea avea la indemana doar bagheta aceea micuta si prapadita. O lectie buna si nici macar nu il cunoscuse.

**Evan F. Lovel** · 05 Sep 2012, 15:29

În faţa lui o silutetă a unei fete cu mâinile ridicate în aer. Se părea că pocnitura venise de la un coş pe care fata îl scăpase pe jos.
Se gândi cât de înfricoşător arăta, murdar, cu un cuţit în mână. Nu făcu nicio mişcare, învăţase de mult să nu subestimeze fetele, chiar dacă păreau mici şi fragile la prima vedere. Îşi aprinse bagheta cu o vrajă nonverbală, pentru că desişul copacilor împiedica lumina să intre în pădure, şi se uită cu cine avea de-a face.
Era o fată micuţă, cu părul şaten, nişte ochi mari şi buzele roşii. Purta o privire destul de speriată, însă părea descurcăreaţă. O privi pentru câteva secunde, apoi vorbi.
"N-ar trebui să fii aici, dar probabil că ştii asta deja," mârâi el, arătând cu un semn din cap către cuţitul ascuţit.
Nu avea de gând să o atace pe fată, aşa că ascunse cuţitul înapoi în teacă. Totuşi, ajustă cureaua cu un gest imperceptibil pentru ca bagheta să îi fie la îndemână.

**Arlin van Iver** · 06 Sep 2012, 11:37

Exact. Ea nu se gandise la asta inainte de a Aparea in Padurea lui Dean. Fusese fraierita de batrinica aceea de pe Aleea Nocturn. Ca de obicei. Orice era posibil pe lumea aceea. Locul acela era atat de .. izolat fata de restul padurii.
"Nici nu stiti cata dreptate aveti."bombani ea, plecandu-si capul. Deci toate siluetele acelea fusesera.. centauri? Si ea care crezuse ca numai in Padurea Interzisa- cea de pe domeniile Hogwarts-ului, existau centauri. Se stramba putin, ca si cum tocmai fusese prinsa la locul faptei, si ridica capul, privindu-l nedumerita pe barbat. Era acoperit cu noroi, parea ca pierduse prada cea mare si o privea ca pe un animal bleg, numai bun de pus pe gratar.

Inainta pentru a-si ridica cosul, insa aluneca din greseala, pe spate.
"Sunt bine!"sari aceasta ca si arsa, scuturandu-si pelerina, acum si mai maro. Avea cumva noroi si pe fata? "Ew!"spuse aceasta stergandu-se fara a-si mai privi mana murdara de noroi.

**Evan F. Lovel** · 06 Sep 2012, 11:57

Pufni când fata i se adresă la presoana a doua plural. Arăta el ca şi cum ar trebui să i se spună "dumneavoastră" sau "domnule"?
O văzu făcând un pas înainte, apoi nu o mai văzu. Îşi coborî privirea şi fata era aşternută pe spate, în noroiul adânc de pe pământ. Se ridică repede şi îşi scutură scârbită noroiul de pe pelerină.
O privi pentru câteva secunde înmărmurit, apoi începu să râdă în hohote. Pentru un om ca el avea un râs foarte cald, deşi gros.
Era conştient că probabil fetişcana se simţea prost, pentru că, în fond, râdea de ea, dar era mult prea amuzantă să se abţină. Flutură o palmă prin aer, râzând în continuare, încercând să se oprească.
Într-un final, îşi şterse o lacrimă şi îşi scoase bagheta.
"Poftim," spuse el, încă printre accese de râs şi, cu o vrajă nonverbală, o curăţă din cap până în picioare, acum pelerina galbenă ieşind clar în evidenţă cu toate că era întuneric.

**Arlin van Iver** · 06 Sep 2012, 20:50

La inceput il privi morocanoasa, scuturandu-si pelerina si imitand un Haha! sarcastic. Isi dadu parul dupa urechi, zambind cand se vazu din nou galbena. Facu o plecaciune scurta, eleganta, multumindu-i barbatului pentru gestul sau.
Padurea aceea nu era periculoasa doar pentru elevi. Padurea aceea era periculoasa in general. Pentru toata lumea. Pentru oricine venea acolo. Cu sau fara arme. Era si avea sa ramana Padurea lui Dean, cea periculoasa la fel ca toate padurile de dinainte si dupa.
Se pierdu insa in ochii olbastri ai domnului din fata ei. Nu mai vazuse pana atunci o astfel de noanta a ochilor.
"Apffff! Dar dumneavoastra? Sunteti la fel de plin de noroi.."Voia sa ii dea de inteleg ca la fel cum o curatase pe ea de nori, sa aplice vraja si aasupra dansului. Ramase asa cateva clipe, privindu-l banuitor. Bombani ceva si misca bagheta in aer, iar barbatul era si el curat.

"Acum suntem chit!"spuse Arlin zambind satisfacuta de treaba 'asa zis bine-facuta'.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 06 Sep 2012, 20:57 by Evan F. Lovel.)

Ed mormăi ceva cum că prefera duşurile, dar nu se plânse. În fond, curat era curat, fie că te simţeai ca o cârpă, fie ca un bibelou. O privi încă amuzat, încercând să îşi reprime zâmbet după zâmbet. Îşi drese vocea, încercând să ascundă noul val de râsete, apoi spuse:
"Ar trebui să ţii minte vraja aia... Ştii tu... în caz că se întâmplă din nou..."
Se opri acolo, pufnind din nou în râs, înse de data asta se opri mai repede. Habar nu avea ce i se părea aşa de amuzant la fetişcana din faţa lui, însă era clar că nu avea prea mare experienţă cu trebuire murdare...
Îşi trecu mâna prin părul acum curat. Se întrebă ce era la fata asta ce îl făcea să se poarte mai frumos cu ea decât cu ceilalţi. Poate că acea trântă îi dădu de înţeles că nu era perfectă şi nici nu pretindea a fi.
"Deci..." începu el, cu zâmbetul încă pe buze. "Astropufă, sau doar excentrică?" întrebă, făcând un semn din cap spre pelerina ei.

**Arlin van Iver** · 06 Sep 2012, 21:48

Ei bine, putea spune ca exista si o Astropufa undeva in adancul sufletului ei, deoarece in mintea ei se afla Soimeanca. Unica.
"Aleg a doua varinata. Sunt ceva mai albastra!" O incanta faptul ca era amuzanta, insa ii placea sa-si stie metodele, de altfel totul devenea enervant. Nu ca se enervase, ci doar se simtea pierduta, lasata pe dinafara. Incerca sa se abtina si sa nu rada de rasul barbatului. Uneori, rasul putea fi mai amuzant decat gluma insasi.
Recunostea fata de ea insasi ca era amuzanta si ca nu-i rezista nimeni, dar nu intalnise pe nimeni astfel. Omul isi crease un record. Gesticula aiurea prin aer, pufnind usor de fiecare data. Dadea de inteles ca era o locomotiva cu aburi.
Daca statea putin sa se gandeasca, omul acela era exact genul de om pe care Arlin isi dorea sa-l intalneasca zi de zi. In ciuda faptului ca i se puse pata pe ea, avea simtul umorului. Adica, cine naiba nu ar fi ras la asa ceva? Si chiar daca nu ar fi ras, atunci ar fi ras Arlin, de prostia sa. Si de ce nu-i aflase inca numele? Se saturase sa se gandeasca la el ca la omul/barbatul/vanatorul sau-mai-stie-ea-cum. Isi musca buza inferioara, facand semn- tot cu capul, spre teaca acestuia.
"Presupun ca nu sunt doar pentru auto-aparare."

**Evan F. Lovel** · 06 Sep 2012, 21:49

Edmund privi lucurile pe care ea le indicase şi descoperi că erau cuţitele pe care le lua cu el tot timpul. Trase aer adânc în piept şi începu să îi povestească:
"De fapt, nu. Dar nu obişnuiesc să le folosesc decât dacă e nevoie. Aşa cum ai spus şi tu, dacă sunt atacat, mă apăr. Crede-mă, în pădurea asta e mai bine să ai şi ceva în afara baghetei la tine."
Îşi aminti prima lui zi aici, când nu ştia nimic, habar nu avea ce se ascunde în desişul gros al pădurii. Doi ani îi trebuiră să cunoască pădurea ca în palmă, să ştie unde se ascund centaurii, Thestralii şi unicornii. Se părea că după ce Harry Potter se ascunse aici cu Ron şi Hermione, fluxul de magie le îndemnase să se înmulţească şi în partea asta.
"Oricum, nu obişnuiesc să fug spre oameni urlând şi fluturând cuţitul în mână," închise el subiectul sec.

**Arlin van Iver** · 06 Sep 2012, 22:38

Dadu din cap cu condescenta. In timp ce barbatul probabil inca isi arnja cureaua sau o privea dubios, fata isi urma firul gandurilor. Arlin ii tratase pe toti cu aceeasi blandete. Ascultase rabdatoare, fiind atenta la detalii, iar daca nu existau detalii.. atunci le cerea sau le cauta pur si simplu. Ca un adevarat detectiv.
"Oh, pacat! Chiar as fi vrut sa vad asa ceva."spuse satena, aplecandu-se dupa o floare. Ii verifica petalele, tulpina.. o mirosi. Nu era floarea pe care cauta. Privirea ii poposi o clipa asupra barbatului, analizandu-i trasaturile fetei, mainile lucrate.. parea plictisit. Fortat sa stea acolo, in prezenta ei.
Nu simtea nevoia sa vorbeasca despre viata ei. Indentitatea ei. Nu simtea nevoie de a se prezenta. Totul era mai interesant ca intre straini. Arunca floarea, privirea fiindu-i atrasa de o alta. Ins anu se misca spre ea. Ezita cateva clipe. Barbatul parea genul de barbat.. pustnic. Sau poate ca avea deja o partenera de viata cu care sa-si imparta gandurile, sentimentele, noutatile de la serviciu. Si ea era la fel. Era singura, cu nasul in carti, cu lupa in mana. Nu putea iesi din turn fara carnetelul si pana ei.. ah, si nici fara Iaurt. Era testoasa ei favorita. Si singura ei testoasa.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / white heart

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ white heart