Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ white heart

**Evan F. Lovel** · 09 Sep 2012, 21:41

Edmund se uită la fată uşor amuzat. Avea un fel de ciudăţenie care îl făcea să se simtă în largul său. Poate că asta era soluţia: să-şi facă prieteni mai ciudaţi decât el.
"Dacă vrei foarte tare aş putea să încerc şi asta. Să te alerg prin pădure cu cuţitul în mână..."
Deşi era o imagine destul de morbidă, nu se putu abţine să nu lase să iasă un râset jos, care răsună prin pădurea întunecată. Copacii parcă îi priveau intrigaţi, iar florile sălbatice parcă ascultau curioase tot ce vorbeau cei doi.
"Deci, care e numele tău, domniţă.... iubitoare de flori?"
Rosti ultimele cuvinte pe un ton nesigur, încruntându-se şi urmărind-o cum studia floare după floare. Poate că era genul acela obsedat de Ierbologie, însă nu părea chiar aşa. Îşi trecu mâna peste păr, de la ceafă la frunte, apoi o lăsă să cadă neatent pe lângă corp.

**Arlin van Iver** · 10 Sep 2012, 13:18

Pe ea? Si-ar fi dorit sa vada si asta. Ei bine, rase pe neasteptate.. imaginandu-si scena. Padurea aceea era umeda si noroioasa. Ar fi alunecat de prea multe ori.. iar el ar fi scapat cutitul in ea de prea multe ori. Scutura speriata din cap. Numele, numele, numele! Care era numele ei?
"Arlin van Iver, domnule!"spuse ea aruncand absenta floarea. Isi aminti instantaneu de ce-i spusese Colin. Semnificatia numelui ei. Nu avea legatura cu florile si nici cu.. defapt nu avea legatura cu ierbologia.
Era doar genul acela de fata trasnita, amuzanta doar prin ceea ce facea, prin neatnetia ei.. nu fiindca voia asta.
Cateva frunze maronii-galbene-rosii cazura din caza vantului ce atingea varfurile copacilor. Nu stia exact cate feluri de copaci salasuiau acolo. Si-ar fi dorit sa fie o padure de.. brazi. Insa brazii nu aveau frunze maronii-galbene-portocalii.. astaaa.. rosii.
"Dar al dumneavoastra, sir?"Intreba aceasta zambind catre barbat. Ei ii facuse o impresie buna. De aceea i se adresa cu sir. Desi in vremea aceea nu mai existau cavaleri.. puteau face o exceptie.

**Evan F. Lovel** · 12 Sep 2012, 21:55

Arlin. Era un nume ce i se potrivea perfect. Atât de firav şi special, însă şi puternic şi luptător. Îi plăcea numele.
Îşi dădu ochii peste cap în mod teatral atunci când ea i se adresase cu "sir". Din nou, arăta el ca şi cum ar trebui să îi spună "sir"?
"Dacă mai îmi spui o singură dată 'sir', sau 'domnule', jur că o să încep să fug după tine cu cuţitul."
Nu ştia sigur dacă glumea sau vorbea serios, aşa că zâmbi cu jumătate de gură.
"Spune-mi Edmund."
Se întrebă de ce îi puseseră părinţii lui numele ăsta. Nu i se părea că i se potriveşte absolut deloc, pentru că îl ducea cu gândul la vreun rege sau politician şi el ura ambele spiţe. I s-ar fii potrivit mai mult John sau Thaddeus.
"Nu vrei un ceai? Nu stau departe de aici," o întrebă el pe Arlin brusc.
Acum că făcuseră cunoştinţă, chiar voia să vorbească mai mult cu ea. Era interesantă, amuzantă, împiedicată şi iubitoare de natură. În plus, nu fugise încă de el, ceea ce era bine.

**Arlin van Iver** · 14 Sep 2012, 22:56

Ridica mainile in defensiva, facand cativa pasi inapoi. Poate daca ii mai spunea astfel, urma sa o spintece cu cutitul. Ridica amuzata o spranceana, zambind cu coltul gurii.
"Edmund." spuse ea lasand ambele maini jos, atarnand pe langa corp. Compania lui Ed era.. diferita de a celorlalti barbati de varsta lui. Avea un simt al umorului.. de invidiat, isi controla sentimentele,deci era impunator, fata de Arlin care nu reusea asta, si avea si musci. Ceea ce Arlin nu prezenta de fel.
"Un ceai ar fi perfect."spuse ea calm. Desi cand era cu Colin, numai calma nu era. Atunci ar fi spus Un ceai ar fi perfect." aproape tipand, ridicandu-se pe varfuri, marind ochii, si zambind. Nu-si putea lua ochii de la ochii lui Edmund. Ochii aceia parca vedeau prin ea. Fiecare privire a sa o facea sa tresara. Fiori pe sina spinarii, zambete tampe si.. atat. Nu stia nicio casa de pe acolo. Nu vazuse una. Isi inchipuia o casa mare, pentru un barbat singuratic. De obicei asa era. Iar familiile mari locuiau in casute.. mici, neincapatoare.. Nu ca ea ar fi locuit intr-o astfel de casa, nici gand. Doar, ii era mila de omenii aceia.
"Cum e sa locuiesti in padure?"

**Evan F. Lovel** · 21 Sep 2012, 20:40

Porni împreună cu Arlin spre casă, ceea ce îi provoca un anumit fel de emoţie. Nimeni nu mai păşise în casa lui niciodată până atunci. În afară de câţiva şobolani care acum zăceau pe undeva prin gunoi.
Îi auzi întrebare lui Arlin şi ridică din umeri.
"Are un farmec aparte, însă pentru mine e cel mai bun loc. Probabil că observi că eu nu sunt un om de lume, ca să spun aşa. Cel mai bine mă simt aici, în mijlocul a nimic, înconjurat de copaci şi animale."
Se întrebă dacă Arlin înţelegea sentimentul. Ea era aşa de mică, de plăpândă, încât numai gândul că ar trebui să stea singură undeva îl făcea să se înfioare. Nu, fata părea că nu prea ştie cum să se apere. Instinctul îi striga în urechi să o protejeze de orice necaz sau pericol. Era mult prea mică să se apere singură. Şi totuşi, rolul de apărător nu îl făcea să se simtă rău, aşa cum se întâmpla de obicei. Nu îl făcea să bombăne pe sub mustaţă despre cavalerismul lui exagerat sau să spună că dintre tot ce putea să moştenească de la mama lui, tocmai onoarea i-o trebuia. Cu Arlin se simţea bine.
"Dacă vrei vreodată să afli, vino pentru mai mult timp."
Aproape că nu îşi dădea seama ce spusese. În timp ce roste cuvintele, printre copacii din faţă se zărea peretele de cărămidă roşie a casei lui. Edmund nu îşi dădea încă seama că în acele momente de "cavalerism exagerat" sau "onoare" se înfiripa o prietenie ce avea să dureze mai mult chiar şi decât pământul pe care stătea.
Casa era din cărămidă roşie, cu un acoperiş ţiglă vişinie. Părea curat, dar pereţii erau spălăciţi, iar pe lângă cărăruia îngustă ce ducea spre uşă iarba era întreruptă de buruieni. Câteva ghivece goale stăteau pe marginile scărilor de piatră dură, iar gemuleţul mic de lângă uşă era puţin mai sus decât capul lui Edmund. Fundaţia era largă şi grosolană, dând un aspect uşor de dărăpănătură, însă căsuţa era mică şi, pe dinafară, părea aproape înghesuită. Se opri în faţa celui mai apropiat ghiveci, îl ridică şi scoase o cheie legată pe sfoară pe care o vârî în broască. Îi aruncă o privire zâmbitoare lui Arlin şi deschise uşa larg.

**Arlin van Iver** · 18 Oct 2012, 22:38

Inconjurat de copaci si animale. De insasi mama natura. Protejat. Edmund crestea in ochii lui Arlin prin simple gesturi si mici informatii despre persoana lui.
Il urma in liniste, simtind cum atmosfera se schimba. Mai devreme abia isi vorbeau, fiecare fiind cu treaba sa, cu gandurile sale, iar acum.. devenisera foarte apropiati. Si ii placea faptul ca era o prezenta buna. De altfel Edmund nu ar fi invitat-o in casa lui. Nu i-ar fi dezvaluit.. barlogul. Il vedea foarte galant, foarte.. de treaba. Insa el nu se vedea asa.. cel putin asta ii dadea de inteles ei. Isi musca instantaneu buza inerioara, simtind durerea. Se grabise. Ochii era impanziti de lacrimi, dar ea incerca sa le stearga repede, verificand apoi daca sangele mai circula prin buza, sau daca mai era acolo.

" Cred ca.. voi face asta. Este ocazia perfecta de a afla mai multe despre tine.. despre istoria casei, despre viata ta." Modul de viata al lui era cu siguranta diferit de al ei. El, un barbat singuratic, necasatorit, intr-o casa atat de spatioasa. Ea, o eleva, cu o imaginatie bogata, cu o lista de lectura infinita, cu un simt al umorului dezvoltat.

Edit By Raizen

Galeoni
Edmund Gallagher - 80

Puncte
Ochi-De-Soim - 90

Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / white heart

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ white heart