Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Biroul Ministrului / wicked and divine

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 04 Sep 2012, 18:48 by Kurt F. Malfoy.)

OOC: Kurt & Kennya

BIC:

Privi candelabrul masiv de deasupra lui,oftand scurt. Atat de cald si totusi atat de pustiu,de parca o mie si una de persoane nu se aflau in cladire,satisfacand dorinte din cele mai bizare. Dorinta lor de a fi primii,dorinta familiei de a reusi in viata,dorinta partenerilor de a le oferi un statut material si social cat mai insemnat desi in mod normal nu se gandeau la asta. Planuri,egoism,egocentrism. Umanitate. Si la fiecare gand privind rasa din care facea parte,o scarba atipica ii invada fiecare fibra musculara din trup. Gasea cu neputinta sa ii inteleaga,gasea cu neputinta sa se identifice cu ei caci gandurile si planurile lui erau mai puternice,mai importante,mai ...personale. Din nou egoism,da,dar dus la o scara mai importanta,aproape de sacralitate. Ca o ratiune a existentei,a fiintei,a tot ce insemna el.

Si cat ii placea sa fie astfel!

Isi dadu jos manusile de culoare neagra,lasand la iveala mainile albe,scheletice,cu unghii lungi,aproape ca niste gheare,singurul detaliu relativ feminin din intreaga lui infatisare. Fata de ceilalti functionari de la Minister care doar incercau sa emane o anumita sobrietate,el o facea in mod natural. Datoria era mai presus de toate,desi nu putea spune ca departamentul la care lucra oferea o oarecare multumire de sine din moment ce era impotriva creaturilor magice. Ar fi ucis si torturat toti unicornii,phoenicsii sau hipogrifii,optand pentru animale incuiate,mult mai vulnerabile si usor de imblanzit,de stapanit. Fiindca autoritatea pe care o aveai fata de altcineva era totul. Mai usor iti era sa dai ordine decat sa le primesti. Gandurile i se intorceau din nou la om,un subiect dificil in esenta,care isi pierduse din insemnatate de-a lungul deceniilor,fiind transformat intr-o masina,din carne si oase,facuta doar sa munceasca. Iar institutia pe care el o reprezenta - chit ca era doar un angajat la unul din departamentele ei - era cel mai bun exemplu. Fiecare persoana in parte avea doza ei de orgoliu,mandria caracteristica. O casnica inculta avea mandria de a fi o mama buna,era telul ei in viata si daca cineva i-l contesta,avea sa se apere cumva. Asa era si el,ca lider al familiei Malfoy,membru al Departamentului de Control al Creaturilor Magice si membru al Devoratorilor.Daca cineva ii contesta eficacitatea privind educarea fiicei sale,stapanirea familei,slujba pe care o avea si oamenii pe care ii ucidea,atunci,mai mult ca sigur,ar fi explodat,ar fi erupt ca un vulcan si ar fi lasat urme imposibil de sters,rani permanente.

O femeie de statura medie,cu un coc scarbos si o carare facuta pe mijlocul parului de un blond spalacit,il anunta ca Ministrul il putea primi in curand,doar ca trebuia sa astepte la rand,fiindca si altii isi doreau 'onoarea de a intra in audienta la miss Allen'. Ironic,dat fiind faptul ca era singur pe hol,asteptand langa usa Biroului. Nu stia de ce insa ideea ca avea sa o revada pe Kennya Allen ii dadea o oarecare stare de neliniste. Nu ii era frica insa stia ca reputatia lui tinea in mod direct,in mod constient de ce avea sa spuna,cum avea sa se miste,sa se poarte. Isi sterse cele cateva picaturi de sudoare rece de pe fruntea alba,ca de ceara, si se intreba totusi ce anume cauta el acolo. Motivul era oficial in aparenta,formal de-a dreptul,insa esenta vizitei era ... neasteptata. Nu avea sa-i faca vreo propunere personala desi se foia ca un mire in fata altarului. Pana acum colaborase bine cu ea si nu putea spune ca era dificil sa poarte o conversatie inteligenta,uneori chiar aprinsa cu aceasta femeie dar trecusera cateva luni bune de cand n-o mai vazuse iar lucrurile se schimbau zilnic,cu o viteza coplesitoare incat amprenta comportamentala a unui individ putea fi intoarsa la 180 de grade in mai putin de cateva clipe,in functie de contextul si atitudinea care genera aceasta schimbare. Pe scurt,era curios.

Observa un oarecare domn trecand pe langa el si surase plin de scarba. Probabil cineva de la Departamentul Misterelor,da. Intotdeauna ii intorceau acest suras,facandu-l sa-si aminteasca ce post ocupa. Putea sa multumeasca,totusi. Era mai sus decat cei de la Transporturi sau Accidente Magice - la primul departament lucrase si nu mai vroia sa se intoarca acolo,nici macar mort. Nu putea invinovati Ministrul,oamenii se angajau pentru competenta,nu pentru personalitate. Nici el nu era un sfant,defapt,in toata aceasta ecuatie juca rolul lupului moralist astfel incat,in 99,8% din cazuri,el punea gaz pe foc si el incepea disputele verbale iar atunci cand nu era de ajuns,razbunarea,sub orice forma - in general imposibil de observat de cei dinafara duelului si totusi atat de direct,de crud simtita de cei cu care avea ceva de impartit - era mai mult decat potrivita. Nu degeaba fusese ales de catre Devoratori la varsta de 12 ani,fiind cel mai tanar dintre ei,pe atunci - dar si unul dintre cei mai eficace,ca spion la Hogwarts. Nu numai ca avea ideile,ci si metodele prin care putea comite faptele care se asteptau de la el,care ii erau ordonate de catre lider. Si intotdeauna ducea misiunea pana la capat - subtile,elegant,sigur. Planurile lui aveau o eficacitate aparte si era incontestabil faptul ca era unul dintre cei mai buni - in duel,cand venea vorba de tortura sau pur si simplu pentru a culege informatii.

Aceeasi voce pitigaiata,apartinand doamnei cu par scarbos il anunta ca acum putea intra,in sfarsit. Isi opri tigara electronica,ascunzand-o in una din manusile sale,apoi intra in Birou,nu inainte de a bate formal la usa. Se bucura ca doamna aceea ciudata nu il urma,oferindu-i o oarecare intimitate. Stiuse ca nu era nimeni altcineva inaintea lui si ca doar incercase sa scape de el. Probabil miss Allen era prea ocupata pentru un om neinsemnat ca el - desi daca un Malfoy era neinsemnat,atunci cine reprezenta o persoana extrem de importanta,un Longbottom,un Weasley? In primele trei secunde nu ii spuse nimic insa apoi o privi direct. Un ranjet demonic inflori in adancul lui,la suprafata ramanand la fel de rece ca intotdeauna. Orice urma de agitatie sau emotie disparuse de pe chipul lui,facand loc unei expresii neutre. Ii prinse doar mana si i-o saruta scurt,apoi facu cativa pasi in spate,asteptand ca ea sa spuna ceva. Asa se intampla intotdeauna,era ca un ritual,intr-un fel,cel putin pentru el. Nu credea totusi ca miss Allen sa il considere intr-atat de privilegiat in vreun fel,din moment ce niciodata nu ii oferise mai mult decat o discutie strict profesionala. Stia ca era capabila de sentimente,fiind o prietena buna a familiei River,insa numai atat. Prefera totusi sa castige respectul,nu prietenia sau simpatia ei. Nu inca,nu atat de brusc.