Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Jurnale
1 2 3 4 Next »
/ Wild world

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 21 Jul 2012, 15:58 by Kurt F. Malfoy.)

[Image: tumblr_lidzroqumr1qgbgkoo1_500.jpg]

'' Cause if you wanna leave, take good care
Just remember there are good things turning bad out there''

Pentru ca azi am inteles ce inseamna sa te pierzi pe tine. Ce inseamna sa visezi cu ochii deschisi pe note de pian invaluite in miros de lavanda. Nu imi place soarele iar intunericul ma sperie deopotriva. Poate asta inseamna sa fii un om gri,desi ma consider un om al extremelor de cele mai multe ori. Mi-am petrecut copilaria si inceputul adolescentei visand la faima,la oameni care nu ma vor judeca,ci ma vor iubi pentru ceea ce sunt. Multi imi spun ca sunt unica,uneori chiar geniala insa asta nu ma ajuta intotdeauna. Defapt,nu m-a ajutat niciodata.

Uneori ma intreb cum va fi cand voi parasi cuibul. Va fi o alta aripa care sa ma astepte? Alta pasare,la fel de matura,de sex opus? Probabil ca nu,deoarece ajung sa infricosez astfel de pasari,astfel de persoane,atat de diferite si totusi atat de asemanatoare. Mi-as dori sa existe acest cineva insa ... ar fi bine sa imi creez un geaman de suflet si sa fim impreuna. Scurt.

Imi e frica de singuratate,imi e frica de oamenii care ma vor parasi si pe care ii voi parasi. Mama si tata in special. Alteori,cand sunt suparata,spun ca ii voi da la o parte si ma voi concentra asupra acelei pasari de langa mine si a puilor dar in final ajung la concluzia ca acei doi mari creatori ai mei sunt mult mai importanti,cel putin deocamdata.

Ma gandesc la viitor si incerc sa realizez ca faima si familia sunt ce imi doresc.Am nevoie de faima si o vreau,pentru mine,pentru ca nu ma vad facand altceva. Mi-as dori totusi si un adapost,o casa,un cuib in care sa scap de imaginea pe care mi-as crea-o,de ideile preconcepute ale societatii,reusind sa fiu doar eu insami. Ei nu te vor iubi intotdeauna pentru ceea ce esti,ci pentru ceea ce ai invatat sa fii,adaptandu-te cerintelor .

Pana la urma nici nu stiu foarte bine cine sunt,dar stiu ce vreau. Si stiu ca tot ce vreau,va fi al meu intr-o zi,indiferent de sacrificii.

**Kurt F. Malfoy** · 04 Jun 2012, 09:36

[Image: cute-fashion-girl-girlie-girly-jewelry-F...-42126.jpg]

'' Oh,please,it's not a bling-bling thing but my soul.
See the difference?''

Complexe de inferioritate din punct de vedere fizic? Am destule. Vreau sa zic ca nimeni nu este perfect insa unii dintre noi se apropie de acea perfectiune relativa. Nu mi-as dori sa fiu perfecta,fiindca povara ar fi prea mare. Un pas gresit si s-ar duce totul,desi oamenii de acest gen nu gresesc niciodata. Si daca ar gresi? Ar sfarama acest concept in bucatele si nu ar mai exista iar tinerii si adultii nu ar mai fugi dupa un lucru inexistent.

Nu imi place de mine,nici fizic,nici moral. Simt ca pot mai mult,ca voi avea mai mult. Imi doresc sa am ochii negrii,un nas micut si drept,trasaturi ascutite,dure,dar totusi armonioase cu tot restul corpului. Imi doresc sa fiu mai slaba,mai gratioasa. Si mai blanda. Sunt extrem de agresiva,desi nu arat asta. Sunt repezita si aiurita,ca un om somnoros care devine isteric fiindca l-ai trezit din somn.

Nu sunt cine par a fi.

Nu voi primi niciodata fizicul pe care mi-l doresc, nu asa cum mi-l doresc. Ar trebui sa ma obisnuiesc cu claia de par ondulat,maroniu,cu ochii caprui si cu pielea deschisa,ingrijorator de alba. Cu dintii mei cu margini usor rotunjite - un exemplu clar ' ce ranjesti ma fasolea la mine? ' - si cu tot ce sunt eu.

Nu credeam ca exista fiinte care sa ma placa asa cum sunt,pentru fizic in special. Dar uneori exista,daca ma iau pe bucati. Colegei de banca ii place parul meu,profesoarei de chimie,pielea. Eu imi iubesc buzele,profilul. Din profil simt ca sunt aproape perfecta.

Mai am o pasiune si pentru bijuterii si haine ...ciudatele. Am o colectie de inele si palarii,desi bratarile ma cam incomodeaza. Nu port cercei fiindca ma dor urechile. Sunt omul cu inele,cu esarfa,cu bluzele in carouri,vestele si bocancii chiar si vara.

Cert este ca vremea va trece si poate ca in timp voi incepe sa ma apreciez mai mult. Poate ca va fi bine si poate ca voi primi ce imi doresc.

Poate...

**Kurt F. Malfoy** · 07 Jun 2012, 17:10

[Image: tumblr_l5kesltpHt1qcph7qo1_500.jpg]

'' So tomorrow is 2 hours away,and I need you to stay
If tomorrow won't bring tears then today won't mean a thing.''

Dupa cum stiti cu totii,in tara,ploua. Joc rolul meteorologului uneori insa nu asta e important. Trebuie sa ne gandim la ce aduce ploaia,pe langa injuraturi ca nu te poti duce la concert cu prietenii - daca citesti asta stii tu cine sa stii ca ma gandesc la tine si cand ploua si cand e soare,intotdeauna deci - ci si lucruri frumoase,optimiste. Curcubeul de exemplu.

Nu am mai vazut un curcubeu de fix 13 luni. Asta pana ieri. De ce tin minte nu exactitate nu are relevanta acum,cert e ca ieri m-am simtit fericita. Am zambit plina de optimism si am iesit in ploaie sa vad curcubeul ce se contura atat de aproape. Era chiar acolo,ca un fel de roata a orasului in care trebuie sa te urci,sa dai o tura pana te simti rau si apoi sa o faci din nou,iar si iar,desi stomacul tau urla si esti deja galben-vanat. Galben si violet,doua dintre culorile curcubeului. Vedeti cum ajungem din nou la el?

De ce am nevoie de optimism? Si eu si majoritatea cunoscutilor mei,cu care ma intalnesc zilnic,suntem intr-o faza mai proasta,toti din alte motive. Eu am probleme cu scoala,altii cu locul de munca,altii cu copii,cu sotiile,cu fratii,cu animalele de companie. Suntem grupul black and blue,dar speram ca vara asta sa fie mai bine.

Sunt superstitioasa. Extrem de superstitioasa si cred ca acel curcubeu a fost cumva un semn. Un semn ca nu trebuie sa disper,ca totul va fi bine si ca ziua de maine va aduce ceva bun.

Sper sa fie asa.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 11 Jun 2012, 12:50 by Kurt F. Malfoy.)

'' Little ugly speech,I hope you will be amazing
even if I don't care about you and the rest of them.
Love,A.''

Umm...da. In urma cu cateva zile mi s-a cerut ( am fost obligata mai exact) sa tin un discurs. Stiti 'graduation speech'. Trebuie sa vorbesc in numele clasei a opta despre cat de minunati au fost acesti ani. De ce? Pentru ca sunt Anca - si cand spui Anca in scoala mea,spui tocilara prietenoasa,desi nu sunt nici tocilara,nici prietenoasa.

In fine..

Profesoara mea de matematica - adica directoarea si diriga totodata,creatura Infernului - ma bate la cap cu acest lucru. Defapt m-a batut la cap,pana sa afle de mica mea problema. Stiti filmul ala superb,nominalizat la Oscar? Acel film cu iz de regalitate,despre ambitie si curaj? Da? Bine,pentru ca asa sunt si eu. Regele George si cu mine,marii balbaiti ai planetei.

Am luat azi foaia cu discursul,m-am dus in fata clasei,am rostit primele cuvinte si punct. Punct fiindca am indraznit sa ridic privirea iar ea s-a intalnit cu a celorlalti. Erau absenti,priveau prin mine. Stiau ca nu imi pasa de ei. Nu imi pasa ca Georgiana nu stie ce vrea sa devina,nu imi pasa ca Doru va fierbe in suc propriu la profesionala,doar pentru ca asa vrea. Nu imi pasa nici ca Adi este obligat sa plece la scoala militara. Nu imi pasa. Iar ei au crezut contrariul si au incercat sa se ataseze de mine.

Vine finalul si as vrea sa fac parte din grupul lor,sa fiu ca ei,cu ei. Dar nu mi-am gasit locul. Ei au anumite preocupari,eu altele. In acea pauza fetele mi-au zis '' Macar prefa-te''. M-a durut,caci nu e vina mea. Sunt ca o piesa de puzzle intr-o galeata cu acid. Situatia ma depaseste.

Trebuie sa ma lecuiesc,sa spun acele cuvinte nenorocite fara sa simt ca ma mint pe mine si pe toti ceilalti. Din nou,trebuie sa ma adaptez si sa fiu ceea ce vor ei ca eu sa fiu.

Succes,draga Anca! Multumesc,Anca!

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 20 Jun 2012, 13:51 by Kurt F. Malfoy.)

[Image: tumblr_kuz4op2GK51qzpnmeo1_500.jpg]

'' You change like the weather.Maybe it's true-
maybe you're not gonna change''

Ne plac mastile?

Ne plac,bineinteles,fiindca ele inseamna eleganta atunci cand sunt purtate de persoane care stiu cum sa se comporte cu ele,cu sufletul lor,cu misterele lor. Dar ce spunem despre o persoana cu mai multe fete? Ea ne mai place? Catusi de putin.

Mi-am impartit sufletul in mii de bucatele. Rece si hotarat,sensibila si naiva,ori - comportamentul 'standard' - nepasatoare si ciudata,acea ciudata inchisa in lumea ei.

Pentru ca lumea mea e frumoasa,e plina de culori placute,nuante de rosu. In lumea mea inca mai exista imaginatie,inca mai exista dragoste si arta. Povestile devin realitate. Motto-ul meu este cumva inspirat de Alice in Tara Minunilor,doar ca este adaptat atitudinii mele,parerilor mele : '' Spune-mi sase lucruri imposibile iar eu le voi face sa devina realitate''

Fiindca putem face asta,fiindca niciodata nu e prea greu daca ne dorim cu adevarat. De unde mastile? Fiecare situatie are chipul ei,'viata' ei. Fiecare poveste are o poveste. Fiecare esenta are ea insasi o esenta. Fiecare lume are alta lume. Fiecare masca ascunde o alta. Precum acele papusi rusesti,pe care sincera sa fiu,le ador. Nu stii ce vei descoperi in continuare. Lumea este ea insasi,o masca.

Hai sa o dam la o parte,sa invatam din greseli,sa gresim din pasiune,dar sa nu consideram pasiunea,iubirea,ca fiind o greseala. Haide sa fim una cu lumea,sa fim o masca si sa o dam la o parte dezvaluind ce avem mai bun.

Haide sa aratam ca frumusetea nu este relativa,trecatoare,ci interioara si vesnica. Haide sa ne aratam noua ca in spatele aparentelor se ascunde un chip frumos,o lume frumoasa.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 09 Jul 2012, 16:13 by Kurt F. Malfoy.)

[Image: tumblr_ksyftbRKfs1qa29c9o1_500.jpg]

'' I knew I loved you before I met you''

M-a lovit boala. Sunt bolnava de dragoste si credeti-ma e cel mai frumos virus din lume. Simptomele? Sunt prostuta si cred in cele sase lucruri imposibile mai mult ca de obicei. Si as dori ca totul sa fie bine,pentru mine,pentru persoana pe care am ales-o. Pentru toti. Pentru ca toti meritam fericirea.

''Don't call it love at 14'' spunea melodia. Eu sunt cu un an mai mare,ce-i drept,insa e atat de extraordinar. Pentru ca nu se compara ca nimic ce ai mai simtit pana acum. Fiindca te arde,te doare dar te face sa te simti si cea mai minunata persoana doar pentru ca celalalt de langa tine iti acorda atentie,te intelege pe cat posibil.

Sunt o fire geloasa. Sunt geloasa pe stele ca stralucesc mai puternic decat mine si sunt mai interesante,sunt geloasa pe ceilalti fiindca stiu mai mult despre tine,fiindca te au mai aproape decat mine. Si sunt geloasa pe tine,fiindca detii controlul,in timp ce eu ma adaptez cerintelor,eu ma lupt sa te fac sa intelegi,sa te fac sa iti dai seama. Si voi lupta oricat e nevoie.

Stiam ca esti undeva acolo si am asteptat si m-am chinuit sa astept si cautam in alte parti. Imi era frica sa aflii,dar ai aflat. Si atunci a inceput totul. Ma bucura numai ca stii,ca esti pe jumatate constient de acest lucru. Ca uneori aduci in discutie acest lucru,desi eu fac asta mai mult decat tine. Draga,te obosesc? Spune-mi...

Cert este ca as vrea sa fiu ca toti ceilalti pe care ii apreciezi.
Cert e ca ma faci fericita si asa,fara a sti cum sa ma iubesti.

IN FACT,FORGET ABOUT THAT...IT'S A BIG FUCKING LIE. NOBODY LOVES NO ONE

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 01 Jul 2012, 16:27 by Kurt F. Malfoy.)

[Image: tumblr_m6fjcpwZEs1qdenk7o1_r5_500.png]

[Image: tumblr_m6fjcpwZEs1qdenk7o2_250.png]

[Image: tumblr_m6fjcpwZEs1qdenk7o3_250.png]

[Image: tumblr_m6fjcpwZEs1qdenk7o4_250.png]

[Image: tumblr_m6fjcpwZEs1qdenk7o5_r1_250.png]

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 09 Jul 2012, 11:46 by Kurt F. Malfoy.)

[Image: tumblr_ll03dqzoIm1qg86a0o1_500.jpg]

Voi vorbi astazi despre temerile mele.

Frica de intuneric

Este cunoscuta si ca teama ' de a fi privit','de a fi urmarit'. Ai impresia ca cineva te priveste in intuneric,ca te asteapta sa te raneasca. Ca noaptea,lipsa luminii ii dau avantaj. Si ma sperie,ma sperie atat de tare incat aprind toate luminile si le sting dupa mine cand tre' sa trec din camera in camera si atunci cand ajung in camera mea,pe care o iubesc uneori fiindca e vopsita asa cum e,si aranjata,spun '' M-ati strigat,cumva?'' Incerc sa vorbesc cu ai mei,sa le aud vocea si sa ma simt in siguranta - pana la noua ani am dormit cu veioza aprinsa,cred ca o sa ma reapuc de acest sport.

Frica de papusi

Se datoreaza in special filmului cu Chucky,pe care l-am vazut cand eram mica si am ramas cam traumatizata. Dar apoi am observat ca te simti urmarit,privit,ca si in cazul intunericului numai ca acum esti subiectul unei persoane bine definite,unui lucru care ar trebuit sa-ti aduca bucurie dar care poate deveni malefic. Le primesc uneori adanc in ochi si ma sperii caci parca zaresc o usoara licarire de viata si atunci le arunc din maini,tip si ma cutremur. Sunt ciudata,stiu.

Frica de paianjeni

Nu e ceva nou-aparut,e ceva aproape normal. Se misca repede,te pot intepa si au acei ochi mici si negri si sticlosi care parca ar zice 'vino,vino sa te mananc'. Imi e frica si de tarantule,si de cei de nici 5 cm. Ma inteleg mai bine cu piranha.

Frica de a umbla cu mijloacele de transport in comun

Da,asta e mai ciudatica. Mereu ma astept ca cineva sa scoata un pistol,un cutit sau ceva de genul si sa ma atace. Prea multe filme de acest fel nu am vizionat,deci nu e vorba de asta gen papusi - Chucky. Imi e frica de oameni in general,deci asta ar putea sa fie samburele acestei probleme. Sper sa-mi treaca.

Claustrofobia

Cine nu a auzit de asta? In cazul meu are loc in special in lift fiindca am si o teama de lifturi,atipica. Imi e frica sa nu cad in gol si cand se strica becul din lift apare si teama de intuneric. Deci,frica de a fi strivita,cea de a cadea in gol si de intuneric - trei in unu,si atunci inima aproape mi se opreste. Cand sunt intr-un spatiu inchis,simt ca se strang peretii si ma zdrobesc,ca nu mai am aer.

Agorafobia

Opusa claustrofobiei,e frica de spatii largi si populate,un fel de frica cu mersul in transport in comun numai ca aici e vorba de teama de a fi atacat sau calcat in picioare de multime,de a te pierde in multime,de a fi luat la raspundere de acea multime si de a muri probabil printre acei necunoscuti.Motiv pentru care nu ma duc la meciuri si concerte.

**Kurt F. Malfoy** · 10 Jul 2012, 17:35

[Image: tumblr_m209uphqJt1rs9mk4o1_500.jpg]

Multi o stiti probabil ca fiind o 'leapsa' de pe bloguri dar mie mi se pare interesanta si cum nu am blog...haha.

~ Daca eram un anotimp, as fi fost toamna
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost vineri
Daca eram o luna, as fi fost iunie
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineata
Daca eram o virtute, as fi fost curajul
Daca eram o planeta, as fi fost Mercur
Daca eram un lichid, as fi fost sange
Daca eram o stare a vremii, as fi fost grindina
Daca eram un instrument, as fi fost un saxofon
Daca eram un sentiment, as fi fost furia
Daca eram un gest, as fi fost o ridicare din umeri
Daca eram un sunet, as fi fost plansetul unui nou-nascut
Daca eram un cantec, as fi fost La ballade de Melody Nelson
Daca eram un simbol, as fi fost alfa
Daca eram un oras, as fi fost Owensboro
Daca eram un gust, as fi fost acru
Daca eram o aroma, as fi fost lemn dulce
Daca eram o culoare, as fi fost rosu
Daca eram o parte a corpului, as fi fost ochii
Daca eram un drog, as fi fost cocaina
Daca eram un accesoriu, as fi fost o verigheta
Daca eram un produs de machiaj, as fi fost pudra
Daca eram o materie, as fi fost engleza
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Bugs Bunny
Daca eram o forma, as fi fost un cerc
Daca eram un numar, as fi fost sapte
Daca eram o masina, as fi fost un Ferrari
Daca eram o haina, as fi fost o rochie rosie,din matase

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 11 Jul 2012, 08:19 by Kurt F. Malfoy.)

Nu pot spune exact cum a aparut. Cred ca pasiunea pentru teatru si cinematografie a fost intotdeauna inauntrul meu,a fost ceva pe care l-am mostenit de la mama - in mod ironic ea e fiinta care se opune cel mai mult ca eu sa fac asta. Prima amintire legata de asta e cea de cand aveam patru ani si imi luam papusile si jucam diferite roluri. Multi le spun ''mama si copilul'' sau ''doctorul si pacientul'' dar la mine era mult mai mult fiindca eu nu ma plictiseam si lucram cu papusile acelea pe un fel de scenariu bine stabilit pe care mi-l faceam in minte. Si asta dura ore intregi,ore in care uitam sa mananc si sa beau apa si mama practic ma obliga sa las ceea ce ea numea joaca de copii si sa vin la masa,sa ii ofer putina atentie. Imi amintesc ca ma puneam pe pat,in camera alor mei si ii vorbeam tatei. Monologuri intregi despre vremea de afara,despre jucarii si cum a fost in parc. Nu era ca o confesiune la psiholog fiindca si aici lucram dupa scenariu,imi planificam ordinea evenimentelor pe care vroiam sa le relatez. Si cand ma uit in urma la asta,ma sperii.

Apoi,pe la cinci ani,am fost cu grupa mea de la gradinita sa vedem un spectacol de teatru pentru copii. Nu pot sa spun ca papusile nu erau frumoase sau ca actorii nu erau talentati insa nu mi-a placut ca i-au amestecat. De ce Alba-ca-Zapada era papusa iar mama cea rea,om? De ce? Luate fiecare de-o parte,erau spectaculoase,era o munca superba insa amestecand un om si o papusa,nu iese tocmai ceva placut. Pentru colegii mei a fost ceva unic,ceva despre care au vorbit trei zile dupa aceea,de fiecare data cand se revedeau. Eu m-am multumit sa spun care personaj mi-a placut cel mai mult.

Am jucat in scenete,la scoala si la gradinita. As fi preferat sa nu o fac. Primul meu rol a fost la sase ani,l-am jucat intr-o sala,la gradinita si trebuia sa fiu doamna doctor care avea grija de un ursulet. Mama m-a vazut in acest rol si de atunci are impresia ca ar trebui sa fiu medic - ea vroia sa fie medic dar bunicii mei au obligat-o sa devina inginer si nu vreau ca eu sa imi oblig copiii sa devina regizori daca ei vor sa fie militari,spre exemplu,caci ''indeplineste-mi visul pe care nu l-am putut avea'', este doar un instrument de tortura. Stiu ca imi invatam replicile foarte repede,fiindca imi facea placere. Am jucat pana intr-a patra si am trecut de la doctorul pentru ursuleti la madame din ''Bubico'' sau mamita lui Goe. Si mi-a placut.

Nu am constientizat ca asta vreau sa fac,decat printr-a sasea,cred. Pana atunci toti imi ziceau ca am talent in ale actoriei si am zis ''bine,daca tot ei vor sa fac asta,asta fac''. Dar nu vroiau sa fac asta,spuneau ca ar fi fost un hobby dragut si ca medicina ma asteapta. Regia a inceput spontan. A plecat defapt de la un dans - desi in mod ironic eu am gratia elefantului. Mi-au fost dati in grija un grup de copii,doua clase de a doua,pe care trebuia sa ii invat un dans. Diriginta m-a propus pe mine fiindca am facut o impresie buna la vals,desi numai eu stiu cat m-am chinuit ca sa iasa si ala bine. Ma rog,pana la urma copilasii au primit aplauze.

Cred ca ... m-a atras modul de a lucra. Toti suntem prieteni. Ei imi propun,eu vad daca e bine si nu spun nu,ci dimpotriva,chiar daca nu se potriveste,pastram idee lui,esenta ideii si o adaptam la ce as vrea eu ca sa fie totul bine,sa avem toti o parte egala. Inca ma mai ocup de coregrafia celor mici,daca mi se da ocazia,desi acum cand ma pregatesc cu liceul nu stiu cum o sa ma mai intorc eu acasa atat de des. Macar vara ar fi bine sa imi fac timp.

In iarna acestui an am avut primul proiect regizoral extrem de serios,cu scenariu,cu costume,cu actori care s-au implicat. Initial vroiam sa punem in scena 'Maestrul si Margareta' de Bulgakov,asa cum era,insa in final am luat doar personajele si le-am pus in alt cadru,intr-o alta poveste. Am luat totul de la zero,exceptand personajele si descrierea rol fizica si comportamentala. Si am primit standing ovations. Si da,cred ca de la piesa asta mi-am dat seama ca eu chiar vreau sa fac asta si ca asta ma face fericita. Mai ales ca duminica am fost la un curs de teatru gratuit. Nu era ceva tipic,ci dimpotriva. Ne luau,vorbeau cu noi,ne intrebau despre personaje - daca ne place sa ne imaginam personaje,cum sunt ele,ce fel de nume alegem,pe ce anume ne bazam. Apoi ne-au explicat dinamica spectacolului,ne-au spus ca nu trebuie sa pierdem atentia publicului si daca o facem sa ne prefacem ca nu observam si sa continuam,pentru a nu ne accentua greseala. Si e bine sa inveti de la actori,desi vrei sa fii regizor,si invers,fiindca sunt doua jumatati care creaza un intreg,practic magia aceea se naste din doua parti.

Cert e ca nu vreau sa ajung sa cresc si sa raman doamna doctor,sa am un om viu,bolnav,disperat,in loc de ursuletul din plus de la gradinita. Nu vreau sa ma panichez cand vad sange curgand pe mine,in loc sa stau pe un scaun si sa vad lumi intregi,vieti intregi formandu-se in fata mea,pe o scena mareata,care sopteste trairile si durerile fiecarui actor,fiecarui personaj,fiecarui spectator. Nu vreau sa ma trezesc si sa spun '' O noua zi chinuitoare'' in loc de '' Oh,azi Hamlet se va naste din nou!'' sau sa ma duc la serviciu cu scarba,nu topaind intr-un picior de fericire. In final,nu vreau decat sa fiu fericita si sa le dau si altora din fericirea mea,prin cuvinte,prin gesturi,prin personaje si sa le amortesc durerea cotidiana,la fel cum un calmant ar amorti durerea unui bolnav. Vreau sa fiu doctorul sufletului,nu al trupului.

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Jurnale 1 2 3 4 Next » //  / Wild world

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Jurnale
1 2 3 4 Next »
/ Wild world