Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ With no-one wearing their real face

Le privii cu atentie pe fete si doar dadu din cap cand o auzii pe Irine. Da, ea zicea tot ceea ce dorea ea sa zica si pe langa asta ei ii era si putin rusine si nu avea chef sa se balbaie fata de fata. O asculta pe Julieta cand vorbii si chicotii usor.
- Si eu ma bucur sa te cunosc, spuse ea cu vocea mai inceata fiind inca rusinata
Nu stia ce era cu ea in ziua aia. Parca era putin mai tupeista daca ar putea zice asta dar acum pur si simplu era molesita. Il asculta pe Hawk si isi dadu seama ca nici el nu era asa de plin de viata. Nu stia ce avea sa zica dar fetele deja doreau sa il completeze asa ca mai bine tacea din gura. Auzi bubuitura si ingheta toata de-a binelea. Nu, nu era pregatita. Nu putea face asta! Nu adica nici nu stia ce se intamplase dar cand fetele scoasera bagheta , Cassie ingheta cu mana pe locul unde avea bagheta.
- Ce ma fac?, intreba aceasta usor, mai mult pentru ea
Trase adanc aer in piept iar dupa il expira. Incepu sa mearga dupa el dar din ce in ce mai usor pentru ca ii era putin cam frica de bubuitura care se auzise din padure.

• Era in picioare o secunda mai tarziu, imediat dupa ce sunetul atinsese cea mai inalta frecventa. Nu il interesa ca spatele hainei de iarna negre era tapetat cu zapada presata si nici ca parul sau de la ceafa deja se uda in urma topirii. Isi scoase bagheta, urmarind-o cu privirea pe Julieta. Pai, norocul lor cand venea vorba de astfel de momente chiar nu se termina, corect? Trecuse prin atat de multe umar la umar cu Cercetasa, incat putea sa inteleaga si sa urmeze un plan de actiune automat, fara a se mai opri asupra detaliilor. Pentru ca deja isi formasera un sistem de functionare. Nu mai era nevoie de cuvinte si explicatii, doar de cateva priviri si gesturi.
  Aproba o data spre Julieta si isi ridica bagheta. Le facu semn celor doua Soimence sa stea cat mai aproape de copaci, iar el se lipi, la randul sau, cu spatele de trunchiul unui brad inalt. Daca era sa traga cineva, atunci aveau o sansa de protectie. Asta in conditiile in care locul de tragere se presupunea a fi in directia indicata. Dar, tinand cont ca sunetul parea sa fie de acolo...
  Hawkeye incerca sa apeleze la ce stia. Ceva, undeva in mintea lui, ii spunea ca asta ar trebui sa sune cunoscut. Parca intalnise ceva despre astfel de sunete intr-o lectie... Grija fata de Creaturile Magice sau poate Ierbologie...
  

• Isi simti respiratia sacadata, pieptul suprasolicitat ca si cum ar fi alergat zece kilometrii fara oprire. Stranse degetele lungi si fine pe bagheta tinand-o aproape pentru orice eventualitate. Isi roti privirea catre soimean dand aprobator din cap, deja stia ce avea sa zica si fara sa scoata un sunet pe gura. Se obisnuise de-a lungul "expeditiilor" sa planuiasca ceva de dinainte si sa citeasca in privirea. Ii facu semn lui Colin sa o urmeze chiar daca el era la ceva mai multa distanta fata de ea. Isi umezi buzele simtind frigul rece cum ii patrunde in tot corpul, scoase un oftat lung.
  Pasii cu cizmele pe zapada, aceasta scartaind sub picioare, ceea ce o facu sa se incrunte si sa stranga din dinti. Un pas gresit si ar fi putut fi trimisa pe lumea cealalta, insa nu avea sa dispara unul dintre membrii Thibault atat de repede. Se intoarse spre fete insa in momentul urmator simti respiratia la ceafa ei a cuiva, sau mai bine zis..a ceva care nu mirosea tocmai bine. Ii se puse un nod in gat, trase aer in piept si se intoarse iar uimirea ii fusese cand observa o ditamai dihania in spatele ei.
  - Poate am putea sta la discuti...sau nu. Le facu semn sa fuga si alerga intr-o directie oarecare.

OCC: Irine ai grija la anumite chestii si avem o ordine de scris: Colin, Irine, Julieta si Cassie. Chiar daca acum n-am respectat niciunul pe viitor ar trebui

Se uita la cei din fata sa si ofta din ce in ce mai tare. Doamne ajuta-ma, nu stia ce sa mai faca. Privirea i se duse catre fete iar dupa catre Hawk. Nu stia ce sa faca. II era frica si nu avea de gand sa mai zica nimic. Se uita in jur avand in sange foarte multa adrenalina si frica. Privirea ii era peste tot in jur si nu mai stia cum sa mai reactioneze. Dorea sa zica ceva dar cand vazu ca o dihanie era chiar langa Julieta se panica de-a binelea si se duse si il prinse pe Hawk de antrebat pentru ca ii era prea frica si nu stia ce sa faca. Incepu sa fuga cand o auzii pe fata iar cand se oprii pana la urma incepu sa respire greu si ofta usor.
- Doamne....cate animale si ce naiba se intampla prin padurea asta? Doamne, ce era aia?, intreba ea extrem de fricoasa.
Incepu sa se agite prin jur ca si un titirez si parca mai ca sarea pe aici din cauza fricii. Nici nu stia ce sa mai zica, doar respira greu si se uita in jur cu o anume siguranta in ochi.

• Cand simti ceva incolacindu-i-se pe antebrat, Hawkeye avu primul impuls de a-si smuci mana libera. Ii amintea prea mult de un episod din trecut, mult prea coltos pentru gusturile lui. Deja vedea in minte dintii patati de sange si vinul trupului prelingandu-se pe incheietura. Amintirea il cutremura, iar un fior isi gasi culcus in interiorul pieptului sau. Isi intoarse privirea si o vazu pe Cassie. Slava cerului ca nu facuse vreo tampenie! Parca o si vedea pe pamant, grabindu-se sa se ridice in urma dezechilibrului.
  Soimeanul isi indrepta atentia spre Julieta. Probabil ca pupilele i se dilatasera intr-o fractiune de secunda atunci cand lua la cunostinta dihania. Ratiunea pasi in umbra, ramanand copilot pentru instincte. Adrenalina isi facu simtita prezenta in organism, grabind pulsul si pregatind muschii pentru activitate zdravana.
  O rupse la fuga. Hawkeye ramase intentionat in urma, preocupat sa se asigure ca cele trei aveau sa fie cat de cat in siguranta. Simtea ca e datoria lui, din moment ce era singurul 'mascul' prezent. Pentru un moment, totul paru sa fie in siguranta, iar el isi incetini pasul, oprindu-se cu genunchii pe genunchi.
  " Cred ca era o felina-crunta" balmaji el. Nici nu observa ca folosise denumirea populara pentru animal, desi exista un termen mult mai la indemana si mai elevat. Incerca sa caute iar prin minte, doar pentru a fi intrerupt de acelasi sunet strident. " Iar asta presupun ca e strigatul de atac. Hai! Hai! Hai!"
  Le indemna sa fuga, ingrozit in sinea lui de zapada ce scrasnea sub o greutate considerabila la cativa metri in spatele lor.
  

Continua sa fuga mai ales cand vazut creatura aceea. Nu stia cat mai putea fuge in continuare. Privirea i se duse la padure iar din cand in cand se uita la Cassie, dorind sa o stie in siguranta. Cand se oprira, il asculta cu atentie pe Hawk si inghitii in sec. Nu auzise pana acum de dihania asta dar nici nu prea avea de gand sa o analizeze cu atentie. Ofta usor iar cand baiatul incepu sa tipe, Irine a luat-o la fuga. Ce naiba puteam sa facem in acest moment? Fata incepu sa alerge din ce in ce mai repede, fazand si alte creaturi pe acolo sau mai bine spuse animale sau ma rog ce mai conta in acest moment? Continua sa alerge pana cand cazu jos si se zgarie putin. Isi duse palma la mana ranita de unde curgea sange si ofta usor. Isi lua esarfa pe care o avea la gat si incepu sa o puna in jurul rani continuand sa alerge. Pana la urma se oprira cand nu mai era nimeni pe langa ei si incepu sa respire greu.
- Ce mai facem acum? Ce putem face in continuare? Nu vom putea fugii la nesfarsit. Deja ne-am cam pierdut prin padure, spuse fata uitandu-se catre restul
Erau departe foarte departe de castel si pe langa asta mai erau si alergati de creaturile magice. Awww ce frumos, nimic nu era mai frumos decatt asta!

• Alerga si alerga, chiar daca se opri inca ar mai fi tinut-o picioarele sa alerge caci se obisnuise. In fiecare zi incepea dimineata pe la opt-noua cu alergatul prin padure, caci avea cursuri dor de la zece incolo si putea sa se trezeasca si mai devreme sau mai tarziu. Pieptul ii era suprasolicitat, respiratia grea si deja simi cum ii venea sa de-a tot afara ce mancase acum doua ore. Chiar daca intervalul de timp dintre masa si alergatul asta era mult, tot avea aceea senzatie de care era sigura ca nu avea sa scape prea curand. Isi muta privirea la fiecare sa vada daca era bine si ii facu semn lui Irine sa se aseze pe o buturuga sa-i vada rana, desfacu esarfa. Sangele se opri insa ramase inchegat, iar daca in scurt timp nu avea sa se dezinfecteze cu ceva probabil rana s-ar fi agravat. Lega la loc esarfa, spunand:
  - Cand mergi la castel sa te duci in Aripa ca sa te dezinfecteze, altfel se va infecta si nu cred ca vrei asta. Se ridica de acolo privind in jurul ei, nu era adevarat ca s-au pierdut.
  - Defapt nu ne-am pierdut, sunt in partea de sud a padurii, probabil partea cea mai indepartata de castel. Haideti, nu putem sta in loc.Murmura ea mergand in fata si pasind pe pamantul inghetat.

Continua sa alerge pana cand o auzii pe Irine si se oprii brusc. Privirea i se duse asupra esarfei iar dupa la rana. Inghitii in sec si se uita la ceilalti. Nu ii venea sa creada. Pieptul i se ridica iar dupa se lasa de mii de ori, gandindu-se la ceea ce avea sa faca. Acum, era ceva ciudat. Nici nu stia ce sa faca in acest moment. Privirea i se duse la rana iar dupa incepu sa mearga dupa Julieta care le arata drumul. II era frica si se gandea numai daca o sa dea peste o bestie ceva.
-Deci daca tot stim unde suntem de ce nu mergem spre o iesire din padure ceva. Nu cred ca este foarte bine sa alergam in padure incontinuu in timp ce creaturile ne urmaresc pe aici. Este ciudat si pe langa asta foarte periculos. Ce facem?, intrea Cassie speriata
Vocea ii era tremuranda si ii era cam frica pentru ca era si prima oara cand venea pe aici. Acum era si prima ei aventura deci sigura ca avea o frica destul de mare in sange, era si normal pentru un boboc ca ea.

• Hawkeye porni instinctiv pe urmele Julietei, in timp ce privirea de safir cerceta neobosita imprejurimile. Incerca sa se uite cu atentie la tot ce ii inconjura, sa-si dea seama de orice pericol posibil inainte de a fi prea tarziu. Asa ca nu renunta la meseria asta atunci cand ii raspunse la intrebare Cassandrei.
  " Atata timp cat inca mai este posibil sa fie creaturi pe urmele noastre, mi se pare a fi un gest de imaturitate si nepasare sa riscam viata atatora. Noi suntem doar patru. Daca chestiile alea ajung aproape de castel, o sa fie brusc zeci de vieti spulberate pana sa aiba careva timp sa reactioneze."
  Nu. Era prea riscant. Cel putin atata timp cat nu stiau sigur ce avea sa se intample. Daca ramaneau doar ei, i-ar fi venit destul de usor sa ademeneasca o dihanie departe de fete. Daca erau mai multi... Se putea pune o mare problema. Iar Hawkeye nu avea sa riste. Nu acum. Niciodata. Ofta incet si se apropie mai mult de fete.
  " Asa ca ne ramane sa ne aparam pana ii dam de cap unui plan inteligent."
  Stranse si mai mult bagheta in mana, ridicand-o si pregatindu-se sa ridice scuturi.
  

Continua sa fuga pana cand il auzii pe Colin si pe Cassie cum discutau. Hawkeye chiar avea dreptate dar lui Cassie inca ii era frica si asta se simtea si in aer daa ar putea spune asa. Privirea i se duse catre toti cand in final se oprira iar cand Hawk ridica bagheta isi dadu seama ce avea de gand sa faca. Acum trebuie doar sa se aparam.
- Ok deci acum trebuie sa ne aparam. Dar pana la urma trebuie cineva sa faca un plan. Nu putem sa ne aparam pana la infinit pana la urma vom obosii, spuse Irine oftand usor
Privii in jur si ofta din nou dar de data asta mai mare. Isi prinse bagheta din ce in ce mai tare, incepand sa o ridice inspre cer.
- Putem incepe sa ne aparam,nu?, intreba aceasta nesigura pe sine insasi
Inima ii batea in piept si ii era putin cam frica dar nu trebuia sa se lase doar cu asta. Pur si simplu era un obstacol in calea lor pe care trebuiau sa il treaca cu chipul in sus.