Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Departamentul Accidentelor Magice / Wow! Those are nice...

PRIVAT

Wanda and Berny


Ziua aceea de sase ianuarie fusese o zi plictisitoare. Se uita din jumatate in jumatate de minut la ceas, sperand ca ora sase va veni asa incat el sa plece acasa. Nu ii venea sa creada cumde astazi nimeni nu si-a inlocuit picioarele cu mainile sau si-a transformat copilul intr-un berbec. Nici o hartie si nici o stampila nu i-a trecut prin mana, decat cateva cornulete la pranz.

'Haai haaai odataa!' gandi Berny batand cu pixul in birou. Vrajitorii nu aveau voie sa plece mai devreme decat trebuia niciodata deoarece usile le erau sigilate. Numai in cazuri speciale cum ar fi fost cele de mai sus aveau voie sa paraseasca institutia. Desi zilnic se plangea de cat de multa treaba avea, acum regreta lucrul asta. Ar fi dat orice doar pentru cateva minute de hartogaraie si oameni disperati care sa alerge dintr-o parte in alta ca si-au facut capul de marimea unei buburuze.

Nu apuca sa se mai uite de doua ori la ceas, caci in usa auzi un bocanit incet. Prima oara crezu ca i se pare, in schimb acel bocanit se mai repeta inca o data.
"Intra!" zise Berny cu o voce plictisita sperand ca nu si-a facut aparitia vreun vrajitor disperat care si-a facut mainile sa dispara.

• Nu era tocmai o tinuta formala, insa isi luase pe ea: o pereche de blugi negri, o bluza mai stramta insa in acelasi timp comoda, un palton negru cu un cordon alb in jurul taliei iar la pieptul paltonului se afla un trandafir alb, in ton cu cordonul si obisnuitele botine cu toc.Isi lasa parul roscat sa curga in valuri pe umeri, ii era mai lejer. Cobora scarile conacului si o observa pe Lady cum statea in doua labe cerand sa o ia cu ea, se apleca mangaind-o si zise:
  - Nu pot sa te iau azi cu mine, Lady. Spuse ea iar catelusa incuviinta din cap exact ca un om, parca intelegand-o. Iesi din conac, iar cu ajutorul baghetei disparu si aparu in fata Ministerului.
  
  Tinta ei era Departamentul Accidentelor Magice, deci trebuia sa mearga intr-acolo. Nu stia cine era acuma angajat sa discute despre probleme, insa primise cu cateva zile in urma o scrisoare, nu stia daca era o gluma sau nu dar se semnase cu stampila care o foloseau ei, si mai bine era sigura de asta decat de altceva. Pasi in cladire si urca scarile tocurile auzindu-se in ecou, se incrunta. Observa o usa pe care scria departamentul la care trebuia sa mearga si batu, auzind imediat un "intra". Deschise usa incet, zicand:
  - Buna ziua,murmura ea.

Vrajitorul vazu mai intai doua picioare extrem de lungi si interesante si cu cat isi ridica privirea, totul devenea un peisaj din ce in ce mai frumos. Trecu peste paltonul sau negru, peste pieptul ei plin, peste gatul ei subtire si ajunse sa o priveasca in ochi. Ii placu ce vazu si dintr-o data ziua lui plictisitoare la serviciu se dovedi a fi o zi care si-a meritat fiecare particica.
"Buna ziua" raspunse Berny inca cercetandu-i trasaturile fetei. Nu se putea obisnui cu fata din fata lui intrucat nu veneau prea des oameni in biroul lui si mai ales fete asa frumoase ca cea care se afla acolo in acel moment.

"Doriti ceva?" intreba el ridicandu-se incet de la biroul sau si indreptandu-se spre fata ce inca statea in usa. Nu stia cum sa reactioneze. Se intreba daca afara o astepta un sot protector sau era doar ea singurica. Nici nu stia ce varianta i-ar fi placut mai mult. Sa fie femeia aia doar a lui sau sa isi termine noaptea fara a avea nici o relatie cu ea.
Jurase ca o sa se abtina sa mai cedeze asa in fata tuturor fetelor dar se pare ca nu putea. O forta il atragea mereu in capcana, o forta pe care nu si-o explica si care-i dadea mereu batai de cap. Oriunde ar fi mers si orice ar fi facut, in momentul in care vedea o femeie cat de cat 'frumusica', lumea lui se dadea peste cap.

"Daca vreti, va puteti aseza" continua vrajitorul tragand un scaun din fata biroului mai in spate. Chiar isi dorea sa se aseze pe scaun. Asta insemna ca avea de gand sa stea mai mult.

• Il analiza din cap pana in picioare pe barbatul care se afla in birou si tresari cand acesta se ridica si in cateva secunde ajunse in fata ei. Era ceva mai inalt ca ea, insa nici chiar exagerat, pe tocuri era cat de cat si ea inalta. Afisa un zambet profesional, in acelasi timp fara nici o intentie, deocamdata. Isi ridica ochii albastri spre el si clipi de cateva ori, insa accepta invitatia si se aseza pe unul dintre fotoliile din fata biroului, punandu-si un picior peste celalalt, insa inainte isi aseza paltonul in cuier.
  
  - Am..nu m-am prezentat, Wanda Jessica Bennet, lucrez la Departamentul Trasporturilor si Comuncatiilor. Spuse ea cu acelasi zambet pe expresia fetei, din nou analiza barbatul de langa ea. Ii placea ce vedea, insa nu pentru asta venise. Voia sa stie ce e cu scrisoarea aia, parea un fel de "strigat de ajutor", sau cel putin asa ii se parea ei. Cand se prezenta intinse mana spre barbat, curioasa fiind sa ii afle numele, intr-un fel.

O privi cum se misca incet si foarte senzual, cum isi puse haina in cuier si cum se aseza pe fotoliul din fata lui. Nu se putu abtine sa nu ii priveasca picioarele ce erau asezate unul peste altul. Ii placea forma lor in contactul lor unul cu altul si il facu sa se gandeasca la lucruri la care probabil acum cateva minute nu s-ar fi gandit.
"Numele meu este Berny McNair si...probabil ca ti-ai imaginat deja unde lucrez" zise barbatul aratand cu mainile in stanga si in dreapta sa.

Intr-un mod ciudat, incepu sa se joace cu degetele in mod obsesiv. Nu mai facuse asta de ceva timp, de cand a fost nevoit sa dea interviul pentru job'ul la Minister. Era un tic ce l-a capatat pe vremea cand era mic si cand era scos la intrebari de catre parintii sai cand facea cate o prostie. Avea obiceiul sa stea pe scaunelul din bucatarie, jucandu-se cu degetele si asteptand verdictul. Stia ca niciodata nu va fi pedepsit, dar de fiecare data avea emotii.
"Nu mi-ai spus de ce ai venit aici..." continua Berny observand ca fata a uitat sa-i raspunda. Nu il deranja caci ii placea cum arata cand nu spunea nimic. Ii putea vedea forma buzelor conturate perfect precum si privirea ei indiferenta.

• Isi arcui ambele sprancene, defapt nu uitase, insa daca el voia sa actioneze rapid, atunci ea facea exact invers.
  - Pentru asta, spuse ea ridicandu-se de acolo si intinzand scrisoarea spre el apoi se aseza la loc, nu stia reactia lui, sau daca avea sa rada. Insa ea era ferma pe poztii, deocamdata si nu ii venea cheful de ras, nici macar nu avea chef de ceva.
  - Am primit-o azi dimineata, ori e o gluma proasta ori e adevarata, insa ma indoiesc ca e o gluma, din cate vad e stampila autentica la semnatura, domnule..McNair, murmura ea amintindu-si numele lui rapid.
  
  In general nu retinea nume, si nu pentru ca erau neimportante insa pur si simplu daca avea sa-si mai adune in cap si numele tuturor, avea sa fie o adevarata furtuna. Avea destule probleme pe cap si grijile de zi cu zi, dar acum..era necesar sa retina numele: Berny McNair, ii amintea de un verisor de al ei cu care se intelesese destul de bine, tot Berny il chema, insa murise intr-un accident. Isi scutura capul pentru a reveni din transa, zicand:
  -Deci?

Vrajitorul intinse mana in momentul in care fata din fata lui ii inmanase scrisoarea. Simti degetele reci ale fetei cum i-au atins incet pielea iar asta il cutremura. Incerca sa isi revina repede din transa si trase scrisoarea spre el deschizand-o stangaci. Citi o data scrisoarea insa nu intelesese nimic deoarece nu era deloc atent. Inca se mai gandea la atingerea de mai inainte. Dupa cateva secunde in care isi dadu cateva palme mintale, Berny o reciti si incepu sa zambeasca.
"Sunteti sigura ca nu aveti vreun apropiat care sa lucreze la Minister?" intreba Berny punand inapoi scrisoarea pe masa.

Era o gluma sau cineva clar o vroia acolo in acel moment si nu despre el era vorba. Se baza pe faptul ca era o ruda sau vreun prieten, intrucat intr-adevar era sigiliul Ministerului dar continutul scrisorii nu putea fi adevarat deoarece el nu auzise de asa ceva pana atunci.
"Cred ca mai intai ar fi trebuit sa va intrebati sotul daca nu a vrut sa va faca o farsa." intreba Berny punand accent pe cuvantul 'sotul'. Dorea sa afle daca ea era singura sau casatorita si nu stia alt mod in care sa faca asta. Norocul lui ca a fost un moment oportun pentru asta si zambi incantat rezemandu-se pe fotoliul moale.

• Un apropiat care sa lucreze la Minister? Ea nu avea apropiati care lucrau in preajma ei, nu voia asta. Ii distrageau atentia, in plus rudele ei se aflau undeva in Germania, Franta, erau raspandite peste tot insa numai unde era ea nu se aflau, spre norocul ei.
  - Nu lucrez cu apropiati la Minister, domnule McNair, Spuse ea cu un accent englezesc destul de pronuntat, inca nu se obisnuise foarte mult cu accentul din scoala, adica de la Hogwarts, si in plus si putin accent german din partea mamei ii era atribuit.
  
  Isi musca buza inferioara intr-un fel enervata, insa in acelasi timp se calma. Nu era genul sa izbugneasca, nu era genul sa se agite nici macar pentru cea mai mica fiinta, sau cel mai mic lucru posibil, daramite pentru ceva scump. Pufni in ras scurt cand il auzi, ea, casatorita? Nu aveai sa vezi asta prea devreme, ii placea independenta si eventual o logodna, insa mai bine fara, sau intr-o relatie si cam atat.
  - Nu am sot, nu sunt casatorita, nici macar logodita. V-am satisfacut curiozitatea, domnule McNair? Daca da, atunci tind sa va zic ca nu sunt proasta, stampila aceea e autentica, ori cineva de la Departamentul dumneavoastra se joaca cu nervii mei.

Berny o privi amuzat pe femeia din fata lui care se agita intr-un mod sexy.
" Nu am zis ca nu e autentica. Am zis doar ca poate cineva v-a facut o farsa. Nu stiu ce sa va spun, mai bine ati sta aici si ati astepta impreuna cu mine sa vedem daca continutul scrisorii este adevarat." Berny nu dorea nicidecum sa verifice autenticitatea scrisorii ci vroia doar sa mai traga de timp alaturi de frumoasa tanara din fata lui.
"Daca nu va este cu suparare..." Berny rasuci bagheta iar in secunda urmatoare, in semineul din fata biroului, incepu sa arda un foc luminos care-i facea fata celei din fata lui sa arate si mai bine, accentuandu-i trasaturile.

"Ce ruj folositi?" Intreba Berny intinzandu-si mainile pe birou pana aproape de ea. Stia ca nu este o intrebare pe care un barbat ar trebui sa o puna fara sa iasa prost, insa chiar isi dorea sa stie. Avea niste buze de o culoare superba si pur si simplu il faceau sa nu-si poata lua ochii de la ele. In caz ca ar mai fi intalnit orice alta fata, i-ar fi cumparat acel ruj drept cadou.