Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Wrong page.

Anii de scoala la Hogwarts au insemnat mereu pentru M,ellisa zile petrecute in biblioteca pentru teme cat mai bine realizate. Cauta carti in rafturi, si invatase dupa ceva timp unde sa le gaseasca pe fiecare. De asemenea petrecea mult timp in biblioteca citind despre magie si despre lumea incuiata, care era cu totul fascinanta pentru ea.

Se plimba printre rafturi, cautand o carte pe care o citise cu un an in urma, pentru cateva pasaje de care avea nevoie la Aparare contra magiei negre. Rafturile inalte si prafuite tineau volumele mai vechi, si cele mai frumoase, dupa parerea ei. Cartile, si istoria lor era de asemenea un lucru pe care il iubea. Incerca sa ajunga la o carte de pe raft, cand in linistea din biblioteca auzi sunetul unor pasi.

OOC: Oricine

Intra in biblioteca cu o fata destul de deprimata, cel putin aparent. Era defapt doar plictisita, voia sa citeasca ceva sa mai uite de gandurile ei incalcite si de neinteles, care nu reuseau decat sa o bage in ceata. Facu cativa pasi pana ajunse in dreptul unul raft si cerceta cu irisii sai misteriosi rafturile pline cu carti, cautand una pe gustul ei. Era putin mai sus decat ar fi vrut asa ca se ridica pe varfuri si isi intinse mana cat putu de mult. O prinse de un colt, insa se dezechilibra, se prinse de raft si il zgudui fara sa vreau. Cazu pe spate si in urmatoarea clipa o avalansa de carti o ingropa, facand-o sa scoata un tipat ascutit. Da, era tipic Bo o chestie de genul asta. Spera doar sa fie cineva in jur, cineva care s-o culeaga si pe ea de pe jos, asta daca nu cerea prea mult...

• Lexie îşi deschise cartea, paginile fâlfâind plăcut în faţa ei. Avea nevoie de o seară de relaxare în faţa unei cărţi. Nu mai avusese parte de aşa ceva de mult timp. Cu toate astea, gândurile ei hoinăreau aiurea şi cuvintele nu se legau de creierul său.
  Se simţea incredibil de împlinită. Ajunul Crăciunului trecuse până la urmă într-o manieră plăcută, Lexie alăturându-li-se elevilor rămaşi în Pivniţa Viperinilor cu nu prea mare tragere de inimă. Sincer, i se părea destul de trist că rămase la castel şi când îşi dădea seama că într-adevăr nu avea pe nimeni cu care să îşi petreacă sărbătorile, aproape că se deprima.
  Cu toate astea, Seara de Crăciun trecuse frumos, în linişte şi pace şi cadourile fură pe gustul fiecăruia. Se bucurase de compania unora dintre bunii ei prieteni de la castel, aşa că se simţea bine. Acum avea nevoie doar de repaus. Atât fizic cât şi mintal.
  Însă se părea că mintea ei nu reuşea să facă nicio pauză. Pentru că, chiar şi atunci când nu avea un lucru concret la care să se gândească, nu renunţa şi hoinărea aiurea, de obicei admirând mărimea camerei sau numărul de persoane rămase la castel.
  Lexie îşi scutură capul ca pentru sine, încercând să se concentreze asupra propoziţiei pe care o citise deja de vreo şase ori fără să o înţeleagă când o bufnitură îi zgudui întrega fiinţă. Îşi ridică din instinct privirea. O fată avea probleme cu extrasul cărţilor de pe raft. ERa sigură că dacă o vedea bibliotecara nu va fi prea blândă. Viperina se ridică de la loc şi imediat fu lângă fată.
  Îşi flutură bagheta şi cărţile de pe ea se aşezară înapoi pe rafturi, la locurile ei.
  Bibliotecara îşi scoase nasul ascuţit de după un dulap şi le privi destul de nervoasă.
  'Ce se petrece?' întrebă, pe un ton dur.
  'Fata e cu mine,' explică Lexie. Ştia că postul ei o ajuta mereu în acel gen de situaţii şi mai ştia şi că, dacă nu s-ar fi implicat, necunoscuta ar fi primit detenţie. Cunoştea prea bine blestemul stângăciei, ea însăşi fiind extrem de împiedicată, aşa că preferă să îi ia partea. Nu era corect să fie pedepsită pentru asta.
  Bibliotecara se îndepărtă de ele nu prea mulţumită şi Lexie se întoarse spre elevă, ajutând-o să se ridice.
  'Sunt Lexie,' se prezentă ea cu un zâmbet.

Dumnezeule, era o paguba...mai venise si bibliotecara si singurul lucru care o impiedicase sa nu urle la Bo fusese probabil faptul ca aceea domnisoara draguta ii tinuse partea. Clipi des, dezorientata, inca vedea albul tavanului si era ceva senzational, insemna ca numai era sub maldarul de carti. Se ridica greoi, stangace, revenind cu greu pe cele doua picioare cu care o inzestrase Dumnezeu. Ofta aproape impercetabil, dandu-si suvitele enervante ce-i acopereau ochii albastrui si hipnotici.
Se uita timida spre "eroina" ei, incercand sa-si aleaga cu grija colindele, cu toate ca nu se pricepea deloc sa multumeasca, nu se pricepea sa comunice in general cu nimeni...nici macar cu cei care erau la fel ca ea.
- Imi pare rau pentru mai devreme, nu a fost cu intentie... reusi aceasta sa balmajasca, complet uimita in sinea sa ca reusise sa spuna ceva ce suna cat de cat coerent. Buza ei de jos tremura usor, semn ca se simtea cu adevarat prost. Nu-i placea sa atraga atentia nici cu ceva bun, daramite in sens negativ. Bo! mai zice in timp ce un zambet trona pe buzele ei palide si subtiri. Apoi realiza ca se intampla ceea ce se intampla aproape mereu, nimeni nu intelegea ca aceasta ii este porecla, toti credeau ca face o gluma proasta, gen "boo sunt o fantoma". De la Deborah...Deborah Petrova", explica apoi, ducandu-si o mana dupa cap.
Vocea ei era placut auzului in ciudata accentului rusesc putin ciudat datorita faptului ca tanara avea un "r" de frantuzoaica.

• Lexie îi zâmbi fetei. Îşi dăduse seama că nu o făcuse intenţionat. Nimeni întreg la minte nu şi-ar răsturna un raft de cărţi pe el fără motiv. Viperina se amuză la acest gând, însă îi strânse mâna când făcuseră cunoştiinţă.
  Deborah. Nu o mai văzuse prin preajmă, însă nu era exclus să se fi înscris la Poţiuni. În casa sa nu era cu siguranţă.
  Viperina îşi mută centrul de greutate de pe un picior pe altul. Se simţea puţin ciudat în tăcere şi bibliotecara nu mai contenea să le privească cu reproş.
  Lexie o analiză pe fată din cap până în picioare. Din câte îşi dădea seama, Bo era puţin mai mică decât ea. Maxim cu doi ani. Avea un fizic plăcut, cu nişte trăsături fine şi ochi albaştri. Nu se putu abţine să nu observe puternicul accent rusesc.
  'Ce carte căutai?' întrebă viperina, interesată.

Bo se uita din nou spre rafturile de carti, clipind des. Nici ea nu isi amintea exact dupa ce carte ravnise atat de mult incat darmase aproape toate celalte carti - tipic micutei tinerei.
- Veronika se hotaraste sa moara... raspunde cand zareste in sfarsit titlul, zambind vag, dar destul de vizibil fata de alte zambete ale fetei.
Daca nu ar fi fost asa de scunda, probabil intamplarea nu avea loc...sau macar daca ar fi avut inspiratia sa roage pe cineva mai inalt sa ii dea cartea. Dar ii placea sa fie independenta si sa faca totul pe cont propriu, dar patania ii dovedea inca odata ca din cand in cand macar are nevoie de ajutorul celorlalti.

ooc: scz daca am gresit titlu cartii :-s