Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ You and I...

**Michael Stark** · 02 Mar 2012, 23:19

Jake o asculta pe Ivy cu un interes politicos, ridicandu-se de pe poala ei. Se aseza langa ea, foindu-se putin pana isi gasi o pozitie comoda, tinand-o de mana. Voia sa o priveasca, asa ca nu o mai imbratisa, acum insa albastrul ochilor lui intalnindu-se cu verdele alor ei.

Zambi, acum relaxat complet. Avea impresia ca o cunostea pe Ivy dintotdeauna si se cunoscuse de abia acum cateva ore. I se parea atat de firesc sa stea cu ea, incat acum nu isi imagina cum era sa nu o cunoasca. Inghiti in sec.
"Pe India o stiu," spuse Jake, zambind. "Am cunoscut-o zilele astea la Hogsmeade. Si mi-ar face mare placere sa le cunosc."

Ii zambi sincer, apoi se gandi la toate lucrurile pe care nu le stia despre Ivy, Ei bine, da, in acest timp ii observa caracterul atat de puternic, stangacia si dragalasenia aceea enervanta care o caracterizau. Insa nu stia ce carti ii placeau, ce materii. Nu reusea sa ghiceasca la ce se gandea, sau ce preferinte avea in materie de muzica. Insa asta se va schimba.

"Povesteste-mi ceva despre tine. De exemplu, ce carti iti plac?" intreba el, cu un zambet subtil inflorindu-i pe fata.

**Ivy Thibault** · 02 Mar 2012, 23:33

Ivy stramba putin din nas. Hmmm... cartile. Nu prea citise mult in ultima vreme, desi ii placusera cartile de cand era mica.
"Nu stiu, eu am asa o inclinatie spre Magia Neagra... Presupun ca cel mai mult mi-au placut cartile de istorie." raspunse ea la intrebare.

Se gandi daca il dezamagise cu raspunsul ei. Poate ca lui ii placeau cartile mai mult. Poate ca el credea acum ca ei nu ii placea sa citeasca. Acum ca revenise cu picioarele pe pamant, incepuse sa se intrebe daca lui Jake chiar ii placea de ea. Se gandi ca cel mai simplu ar fi sa il intrebe, dar nu acum era cel mai bun moment.

"Tu? Adica ce carti iti plac tie?" il intreba Ivy, uitandu-se la picioarele ei si jucandu-se cu piciorul in zapada.

**Michael Stark** · 02 Mar 2012, 23:44

Jake zambi la auzul cuvintelor viperinei. Da, parea genul acela careia sa ii placa cartile grele, cu un sens clar. Ii placea asta, si mai ales faptul ca era silitoare, adica stia ce inseamna sa inveti.

"Poezia," spuse el, zambind stramb. Era mereu ceva atat de ciudat pentru un vrajitor. Niciodata nu era surprins sa vada sprancene ridicate sau priviri ciudate.
Lui ii placea sa simta cuvintele, sa incerce noi sentimente, sa se redescopere cu fiecare carte, cu fiecare rand.

Incepuse sa compuna de cand avea sapte ani si invatase sa scrie. De atunci, iubirea lui fusese cartea. Mereu adora sa citeasca, cu orice ocazie. Scria scrisori de multe ori. Poate chiar mai des decat era nevoie. Ii placea enorm asta si nu avea sa se opreasca din a face ce-i place.

Ii zambi lui Ivy, asteptandu-i reactia. Totusi, nu credea ca va fi surprinsa intr-un mod neplacut. De obicei fetele vedeau asta ca pe ceva foarte "dragut si sensibil", chiar daca nu era mereu asa. Nu intelegea chestia asta cu sensibilitatea.
Toti baietii erau sensibil, insa unele fete stiau sa ajunga la coarda aceea a lor, iar altele nu.

**Ivy Thibault** · 03 Mar 2012, 15:55

Ivy zambi cand auzi preferintele baiatului in materie de carti. Da, poezia era frumoasa. Desi cateva o plictiseau de moarte pe viperina. Ea era genul de om pe care trebuia sa-l tii ocupat toata ziua, altfel nu mai poate de plictiseala. De aceea, prefera cartile istorice, pentru ca Istoria Vrajitorilor nu era deloc una plictisitoare. Si, tot de aceea, camera fetei era mereu curata. Cand nu avea ce face, isi facea curat printre lucruri sau citea. Sau statea pe patan cu fata in sus si incerca sa isi aminteasca cat mai mult lucruri de cand era mica. Ii era frica sa nu uite ceva important si sa se trezeasca ca e adulta si amintirile dinainte de Hogwarts ii erau sterse complet.

Isi aminti iar de trecutul lui Jake si hotari ca are nevoie de mai multe detalii.
"Cum ii cheama pe parintii tai? Si unde lucreaza? Ai au fost Viperini cand erau la scoala?" intreba Ivy, intrerupandu-l de fiecare data cand Jake voia sa ii raspunda.

**Michael Stark** · (This post was last modified: 03 Mar 2012, 17:09 by Michael Stark.)

Jake incerca sa ii raspunda la intrebari lui Ivy pe rand, insa acesta nu apuca sa deschida gura ca ea punea alta intrebare. Zambi, putin amuzat.
"Pe mama mea o cheama Marie si pe tata Noah," spuse Jake, gandindu-se cu drag la ai lui. "Amandoi lucreaza la Minister in cadrul Departamentului Ministerelor si da, ambii viperini. Si nu numai ei, si bunici si strabunici mei au fost viperini."

Cu toate ca parintii lui il cam izolasera in copilarie si in primii ani ai adolescentei, nu putea sa nu ii iubeasca. Tot ceea ce facusera fusese ca sa il pregateasca pentru lume si datorita lor ajunsese ceea ce era astazi.

In plus, erau niste oameni deosebiti si aveau inimi mari (chiar daca numai cu cei cu sange-pur) si nu erau intotdeauna chiar atat de "rasisti". Avea prieteni de familie si vrajitori cu sange semi-pur. Si totusi, care era chestia cu sangele? De ce vrajitorul trebuie sa fie judecat dupa familie? La urma urmelor, nu e alegerea nimanui.

Asta era unul dintre motivele pentru care nu vruse sa mearga la Drumstang.
"Familia ta? Adica, daca mai alte rude de care stii," intreba Jake. Spera ca nu fusese insensibil sau prea dur, insa voia sa stie mai multe despre viperina.
Ii privi ochii verzi atat de adanci si se gandi la viata ei. Poate mai avea surori, sau frati. Oricum o fi, lui cu siguranta ii vor placea oamenii care o trensformasera pe Ivy in minunatia care era acum.

**Ivy Thibault** · 03 Mar 2012, 20:49

Ivy ii zambi.
"Familia mea e foarte numeroasa" rase ea, gandindu-se la cei zece prieteni ai ei de la orfelinat si la ingrijitoarele dragute de acolo. "Prietena mea cea mai buna a fost mereu alaturi de mine. O cheama Beth. Stateam ore intregi seara, uitandu-ne la televizor si facandu-ne unghiile. Ieseau oribile, asa ca le stergeam imediat."

Ivy se lasa purtata de amintiri.
"Apoi, era Jeremy. E un baiat foarte bun, m-am intalnit cu el in Londra acum cateva zile si e mai mare decat mine. Are cam saisprezece ani. Mereu ma facea sa rad si petreceam mult timp impreuna cu el si cu Beth, prefacandu-ne ca suntem vedete. Saracele ingrijitoare trebuiau sa suporte tot scheunatul nostru cat timp cantam rock."

Ivy rase si se uita la Jake.
"Nu stiu daca intelegi, pentru ca tu ai fost crescut de parintii tai reali, dar nu cred ca pot visa la o familie mai buna decat ei. Desigur ca mi-ar fi placut sa am parintii mei proprii, dar daca n-a fost sa fie, asta e." ridica fata din umeri.

**Michael Stark** · 03 Mar 2012, 21:32

Jake se gandi o clipa la ceea ce spunea Ivy. Intr-adevar, nu avea cum sa inteleaga cum era sa simta acea durere. Insa stia ce insemna sa fii pe cont propriu. Fugise si el de acasa cand avusese 13 ani si statuse cu prietenul lui prin suburbiile Londrei timp de trei luni. Pana cand parintii lui il gasisera si il adusesera acasa.

Mama lui il luase in brate si il sarutase intr-una, plangand. De atucni nu mai facuse niciodata asta, stiind cat de mult il iubeau si cat de mult ii raneau cand facea asa ceva. Asa ca nu, nu prea stia cum era sa nu te iubeasca cineva si sa fii singur pe lume.

Tocmai de asta voia sa o inteleaga pe Ivy, sa ii arate ca nu e singura, ca exista cineva caruia ii pasa atat de mult de ea, incat nu se putea exprima in cuvinte. Zambi la gandul asta, apoi se intoarse spre viperina, trcandu-si buricele degetelor pe suprafata fina a obrazului ei.

"Esti extraordinara, stii asta?" intreba, spunand tot se simtea prin aceste simple cuvinte.

**Ivy Thibault** · 03 Mar 2012, 21:51

Ivy isi puse mana peste a lui, rosiind.
"Stiu." raspunse ea, cu un zambet glumet. "Ma bucur ca ti-ai dat seama."
Il saruta usor pe buze, simtind ca asta trebuia sa faca in acel moment. Cand era in preajma lui Jake, isi urma instinctele fara sa se gandeasca inainte. Ceea ce era cam periculos pentru ea. Se indeparta de baiat, dar ii tinu in continuare mana in mana sa.

"Nu stiu, cred ca incep sa fiu geloasa pe tine." glumi ea. "Cred ca viata ta a fost minunata pana acum. In afara cu partea cu scoala la domiciliu. Cred ca aia a fost foarte plictisitor." rase viperina.

Observa ca soarele se inaltase pe cer, acum ajungand cam pe la mijloc. Ii era cald de-a binelea acum, asa ca isi dadu jos paltonul. Purta o bluza grosuta, cu cativa nasturi in partea de sus dintre care primi trei erau desfacuti. Isi suflecase manecile ca de obicei, acum ajungandu-i aproape de coate. Era stransa pe abdomen, punandu-i in evidenta talia.

"Pacat ca nu e vara." medita fata. "Mi-ar fi placut sa innot acum in lac. Promite-mi ca vii sa innoti cu mine cand se face cald." il ruga Ivy pe Jake. "Si, apropo. Si tu esti extraordinar." ii zambi viperina, sarutansu-l pe obraz.

**Michael Stark** · 03 Mar 2012, 22:05

Jake ii zambi sincer lui Ivy.
"Ei bine, nu a fost chiar asa de plictisitor...doua ore pe zi si in rest distractie cu prietenii pe afara...," spuse baiatul, facandu-i in ciuda. "Nu, glumeam, insa chiar ma simt norocos sa am parinti ca ai mei."

De data asta era serios, insa nu statu sa mediteze serios pe tema asta, stiind ca va simti imediat nevoia sa ii trimita o scrisoare mamei sale acasa la Londra.
Se scarpina absent pe obraz, apoi isi indrepta privirea spre Ivy. Ciudat ca nu se intrebase pana acum ce varsta avea. El implinea saptesprezece ani peste doua saptamani, insa si Ivy parea cam de aceeasi varsta, asa ca nu i se paruse necesar sa o intrebe pana acum.

Acum ca se gandise la asta, curiozitatea il coplesea si intreba aproape imediat:
"Cati ani ai? Adica, cand e ziua ta?"

Lacul avea straluciri domole, relaxante, frumoase. Suprafata lui era neteda, intrepta uneori de valuri mici, ca si unduirile catifelei in bataia vantului. Se intreba daca exista un loc mai potrivit in care sa se afle chiar acum. Nu, nu exista.

**Ivy Thibault** · (This post was last modified: 03 Mar 2012, 23:21 by Ivy Thibault.)

Ivy fu surprinsa de intrebarea viperinului. Sa vedem, facea 17 ani in 12 martie. Nu era departe...
"Voi avea 17 ani in 12 martie." spuse Ivy, repetand ceea ce gandea.
Se intreba daca anul acesta ii vor trimite scrisori cei de la orfelinat. In fiecare an, ingrijitoarea ce o trimisese la Hogwarts, care era o Non, lua scrisori de la toti si i le trimitea cu o bufnita lui Ivy. Se bucura asa de tare cand le auzea povestile. Unii dintre copii de acolo ajungeau abia la vreo sapte ani, asa ca atunci cand plecase Ivy ei erau niste bebelusi. Si totusi, ii scriau ca si cum ar fi cunoscut-o de-o viata si ii povesteau tot ceea ce facusera. Viperinei ii facea placere sa-i scrie inapoi la fiecare in parte, dand sfaturi si ascultandu-le problemele.

Se gandi daca anul asta avea sa fie diferit si isi dadea seama ca va fi. Si credea ca din cauza lui Jake, ceea ce era ciudat. Stia ca amandoi se atasasera unul de celalalt si era sigura in acel moment ca relatia lor va merge. In fond, ce putea sa nu mearga? Poate ca el nu se va intelege bine cu unii dintre prietenii ei, dar era sigura atunci ca nu se vor certa prea des. Sau, daca se vor certa intr-adevar, vor trece peste orice. Din punctul lui Ivy de vedere era incredibil cum de indragostise atat de nebuneste de Jake in doar o zi.

Se uita la el si vru sa-i spuna toate acele lucruri, dar, in schimb, il intreba doar:
"Dar ziua ta cand e?"

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul « Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next » //  / You and I...

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ You and I...