Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ You and me or us?

Ei bine, in acel moment se asteptase la aproape orice, dar nu la reactia aceea vehementa din partea lui Kuyt. Dar pana la urma la ce se asteptase de la el? Nu era altceva decat un copil, un alt mascul care se lasa condus pe moment de niste hormoni care il faceau sa o ia razna. Oare de ce crezuse ca poate chiar e un baiat normal? De crezuse ca e detreaba? Se prefacuse atat de simpatic, cand ii daduse geaca lui, cand o imbratisase ca sa nu ii fie frig... Dar cine stie ce gandise in acel moment? Mai mult ca sigur ca nu se gandise deloc. Si apoi, dintr-o data, ii sare tandara.
-Ce mai vrei, intreba ea ranita. Pleaca! Ti-ai satisfacut hormonii, acum urmeaza sa pleci si sa uiti ca s-a intamplat ceva, sa uiti ca noi doi ne-am cunoscut vreodata!
Ceva in interiorul ei urla. Striga la ea sa nu il lase sa plece, sa il faca cumva sa ramana, insa vocea ii ramasese la fel de ferma pana la sfarsit. Isi inconjura talia cu bratele, in parte din cauza frigului si in parte parca pentru a se apara. Stia ca acum urma randul lui sa atace. Se simtea atat de vulnerabila in acel moment, incat avea impresia ca s-ar fi ranit si daca cineva i-ar fi trecut o pana peste pielea maslinie. Era gata sa accepte lovitura, nu mai avea ce sa faca. O lacrima i se prelinse pe fata. Spera ca din cauza apei ce ii impanzea deja fata el nu va observa. Desi, ce diferenta ar fi facut? Pe el nu il interesa ea, Aylee. El era interesat doar de o fiinta de gen feminin cu un zabet dragut.
-De ce esti inca aici?
Aceasta intrebare fusese mai mult soptita. Nici nu era sigura ca el o auzise. Intr-un fel, i-ar fi placut sa o fi auzit, vroia sa afle raspunsul la intrebare. Pe de alta parte, nu se umilise destul in fata unui pusti care nici nu petrecuse mai mult decat o noapte la castel? Incet, dar hotarat, se intoarse cu spatele la el.

Viperinei nu ii venea sa creada urechilor. Rosie la fata nu doar din cauza furiei, se intoarse din nou inspre baiat si incerca sa ii prinda privirea. Cum asta nu ii reusi, se hotara sa spuna ceea ce ave de spus asa, de parca ar fi vorbit unui perete de gheata.
-Dar tu? Cataloghezi oamenii dupa casele in care se afla. M-ai bagat direct in categoria "rau, egocentric, cu doua fete, prefacut, obsedat de putere si control" doar pentru ca sunt la Viperini. Tu faci parte din acea categorie de oameni care nu stiu sa astepte si sa isi formeze propriile pareri, ci le adopta pe ale altora fara sa verifice daca sunt corecte sau nu. Pot sa pun pariu ca tu crezi ca eu nu am sulflet, cand poate ca adevarul e exact inversul. Poate am un suflet foarte mare care nu suporta multe rani. Asa ca sa stii ca gresesti. Gresesti amarnic. Dar de ce sa ma chinui sa iti explic tie toate astea cand nu iti pasa? De fapt, eu zic sa nu ma asculti. Ca ma prefac si de data asta. Pentru ca sunt o prefacuta si asta fac oamenii prefacuti.
Ah, cat de mult putea el sa o enerveze, cu prejudecatile lui. Ura oamenii cu prejudecati, in exact aceeasi masura in care el ura viperinii. Din tot sufletul. Iar ea nu avea de gand sa stea si sa incerca sa invete un peste sa zboare. Avea probleme mai putin importante care erau mai mari ca aceasta. Pana la urma, Anglia e o tara libera. Fiecare putea sa gadeasca ce vroia.

Aylee se uita la el si ii asculta explicatiile. Ei bine, timp de 5 ani aproape ca a trait intr-o pivnita din cauza unei incuiate care ura vrajitorii din simpla cauza ca sora ei era vrajitoare iar ea nu. Si totusi, asta nu o facuse sa urasca toti non-vrajitorii. Da ma rog, era clar ca gandirile lor difereau destul de tare. Cand auzi ultima afirmatie a baiatului, incepu din nou sa zambeasca. Se duse langa el si ii ciufuli parul. Observase ca acest lucru nu ii placea de loc.
-Sorry, dar nu prea vad cum am putea face asta. In primul rand, stam la mese total diferite in marea sala. In al doilea rand, nici nu avem cum. In mod normal as fi zis ca prima oara cand meregm in Hogsmeade facem ceva, dar tu nu ai inca voie in Hogseade, nu? zise ea in timp ce isi scotea bagheta dn cizma. Isi amintise o vraja ce genereaza aer cald. In timp ce astepta raspunsul, niste curenti de aer o invaluira, facandu-i hainele si trupul sa pluteasca in jurul sau. Ce placut era aerul cald...

Aylee ramase placut surprinsa de gestul baiatului. Inca avand bagheta in mana, o flutura de cateva ori, incercand una dintre vrajile noi pe care le invatase la ora de transfigurare. Intr-o clipa, minunatii trandafiri albi isi preschimbara culoarea in negru, astfel incat buchetul pe care il avea acum in mana era negru cu rosu. Ce frumos arata. Era exact ca si sufletul sau.
-Multumesc, zise ea in soapta. Era sigura ca el o auzise, doar era atat de aproape de ea. Pentru amandoua.
Nu mai stia ce sa zica, asa ca prelungi pur si simplu clipa de tacere instalata intre cei doi. Ii placea tacerea. Invatase de la niste centauri ceva numit "linistea perfecta a tacerii". Ii placea sa mai faca asta din cand in cand, desi in batranul castel Hogwarts erau rare astfel de momente. Si momentul acesta avea sa se termine curand. Mai erau doar cateva minute pana cand elevii aveau sa isi tremine cursurile si sa iasa pe coridoare. Ea isi va pune inapoi masca indiferentei si a duritatii, iar el, mai mult ca sigur, avea sa arate total indiferent fata de viperini. Atinse cu varful baghetei unul dintre trandafiri, iar acesta incepu sa fumege. Incetul cu incetul, toti trandafirii ardeau mocnit, fara flacara, preaschimbandu-se in scrum pe care il imprastie in jurul lor. Salvase doar doua flori, una rosie si una neagra, pe care si le prinse de geanta.