Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ You are in my head

OOC: +18


Alex statea tolanit in pat.
Statea si canta la chitara incercand sa compuna un cantec pentru cineva special.
Insa nu putea sa se gandeasca din cauza ca era prea multa galagie in jur. I
si lua pergamentul o pana si cerneala isi puse chitara dupa gat si iesi din camera.

Stia unde se ducea, in Camera Necesitatilor.
Intra si se aseza pe un pat foarte moale.
Aparu langa pat o masa unde era foarte multa bautura. I
si puse in pahar wisky si incepu sa cante la chitara.
Nu stia inca despre ce era vorba in cantec insa negativul il facuse.
Partea cea mai grea la un cantec dupa parerea lui e sa gaseasca versurile potrivite.
Lua inca o gura de wisky si incepu sa cante cu glas tare:

-Mi-amintesc mereu de tine
De nopti ce nu aveau sfarsit...
A fost si rau, a fost si bine
Dar langa tine totul era...linistit

S-a-ntamplat demult,
Dar de-atunci n-am putut sa te uit...
Orice s-ar intampla...
Te voi cauta...

ReFrEn:
Tot ce-a fost intre noi
A fost si soare si ploi
Ti'am dat dragostea mea
N-aveam comori
Iti mai amintetsi cand visam?
Aproape atingeam norii...
Azi te chem inapoi
Sa fim amandoi
Sa visam impreuna pana-n zori
A fost o joaca-ntre noi?
Sau chiar ne'am iubit?
Azi nu mai pot fi fericit...

Mai am o singura intrebare...
Ce a fost intre noi doi...
Dac-ai ales la intamplare:
Sa fi cu mine,sa fim amandoi?

S-a-ntamplat demult,
Dar de-atunci n-am putut sa te uit...
Orice s-ar intampla...
Te voi cauta...
Insa cand dori sa continue Staf intra inauntru.

-Buna, Staf.. ii spuse el cu o noanta de timiditate in glas.

-Buna si tie. Deranjez?

Stacia se simntea oarecum jenata ca intrase peste el. Se vedea ca era intr-un momnet destul de emotional. Voia sa plece, insa in alecasi timp era curioasa de cantecul pe care Alex il cantase mai devreme. Auzise doar ultimele versuri.

-Si, despre ce cantai? Suna minunat. Negativul e fascinant. Ai intradevar voce.

Fata se aseza langa el luand un pahar de wisky foc in mana, tocmai aparut.

Nu era genul de persoana care sa faca complimente, si nici genul de persoana care sa le aprecieze. In mare parte, complimentele aduse ei erau pe un ton ironic, sau asa considera ea.
Isi dadu dupa ureche un fir de par, apoi astepta o reactie din partea baiatului.

-nu, desigur ca nu deranjezi. Poate vei fi muza mea pentru aceasta melodie. ii spuse zambindu-i fetei.

Iar dupa ce il intreba daca deranjeaza ii lauda melodia, si glasul.

-Merci, este vorba de un cuplu ce se desparte iar baiatului ii pare rau. Stai jos langa mine si uita-te pe versuri. Poate, iti place.

Rasufla incet iar apoi ridica privirea catre fata. Spera ca nu il va crede un pampalau. Ce daca era de la Viperini, avea sentimente.

-Tie iti place sa canti? o intreba apropiindu-se de fata.

O privea avea trasaturi frumoase. Era draguta.

-Da, oarecum. Insa eu nu prea ma pricep in a compune negative. Cu versurile ma descurc.

Staf arunca o privire pe versuri. Era un cantec foarte sentimental. Ii aducea aminte de versurile pe care le scrisese impreuna cu incuiatul pe care il iubise toata viata. Era un sentiment destul de dureros, asa ca incercase sa isi trimita gandurile in alta directie.

Alex statea acolo, in fata ei, cu chitara in mana, privind-o. Ea se simntea stanjenita ca de obicei stand in fata lui fara sa spuna nimic, in pana de cuvinte. Dorea sa afle mai multe despre baiatul in care chiar vedea un prieten, desi nu era sigura ce credea el despre ea.

-Versurile au o semnificatie anume pentru tine?

<Da, oarecum. Insa eu nu prea ma pricep in a compune negative. Cu versurile ma descurc.>

-Atunci poate vom compune impreuna niste melodii. Am de gand sa imi formez o trupa rpck. Iar cum cred ca tu cunosti persoane din castel, m-ai putea ajuta. ii spuse el zambindu-i.

Incepu sa cante la chitara, insa de data asta doar canta la chitara un solo de-al lui.
Fata de ce cantase el la inceput acum daca il auzeai credeai ca este alta persoana.

<Versurile au o semnificatie anume pentru tine?>

Fusese o intrebare data sub centura. Il lovise. Nu stia ce sa faca, sa ii spuna "Stii chiar daca nu iti vine sa crezi eu am fost inselat de o fata, de care eram indragostit." nu, nici vorba, poate o sa ii spuna si lucrurile astea, insa cand se vo intelege mai bine. Pentru inceput era de ajuns sa spuna nu.

-Nu, desi... nu, chiar nu au nici o importanta. spuse el intr-un final.

Se uita la fata si o intreba.

-Ai iubit vreodata pe cineva? Stii cat doare sa fii inselat de persoana pe care o iubeai cel mai mult? Stii cum e sa iti spuna in fata ca te iubeste, iar pe la spate sa faca sex cu cel mai bun prieten al tau, insa cu tine nu? Nu, cu tine nu o face pentru ca ea e virgina, si nu vrea sa isi inceapa viata sexuala acum. Stii cat doare sa aflii toate astea? Stii? ii spuse el enervandu-se. Lua un pahar de pe masa si il sparse in palma. Acum sangele cald curgea din palma cazand pe pat.

-Nu poti sa iti inchipui cat doare, si nu ma refer la pahar. ii spuse el incercand sa schimbe atmosfera, vrand sa nnu o sperie pe fata.

Era posibil ca un Viperin chiar sa aiba sentimente, sa iubeasca.. sa fie tradat si sa simnta cu adevarat ce inseamna viata.. ce inseamna iubirea..

O multime de sentimente se plimbau prin trupul ei acum mai vulnerabil ca niciodata. Simntea cum lacrimile doresc sa se prelinga pe obrazul palid, insa nu le lasa. Nu dorea ca Alex sa creada ca era o sclifosita si o persoana moale, ce cedeaza din prima.

Amintiri. Isi tot aducea aminte de el .Au fost prieteni inca din ziua in care ea a implinit 6 ani. Insa nu dorea sa isi aminteasca asta acum.

Ridica mana dreapta si il mangaie pe Alex pe fata. Mana ii tremura. O retrase imediat si incerca sa nu se uite la el. Nu avea de gand sa ii raspunda intrebarii. Nu acum. Nu dorea sa ii dea nici ca raspuns o minciuna. Nimic mai usor sa spui "Nu, nu am simntit" ,insa nu dorea sa il minta. De mica fusese sincera cu toata lumea. Socotea asta ca un defect.

-Nu pot raspunde intrebarii.

Se uita la palma sangeranda. Sangele nu se mai oprea, insa asa el se putea calma de orice nebunie i-ar fi venit.
Ii simti mana fetei mandaindui obrazul, insa cand ridica privirea fata isi retrase mana.
El rasufla si ii lua mana in mana lui se uita la fata si ii zambi.
Vedea ca sufere.
Apoi se uita la mana ei, o mana atat de mica, atat de fina, atat de... hellow era o mana.
Apoi se mai uita inca odata la fata si ii saruta mana.
Spera sa nu il creada un papa lapte, chiar nu era. Insa simtea ca il intelege, simtea ca si ea fusese inselata, sau ceva de genu asta.
Isi ridica privirea spre fata fetei si ii zambi.

<Nu pot raspunde intrebarii.>

Nu conta asta. El isi dadu seama. Simtea ca sufera.
Voia sa schimbe subiectul. Fata nu se simtea in stare sa mai vorbeasca despre asa ceva.

-Si, nu stii cum sa opresc sangele asta? se uita la mana lui care incepea sa il doara.
Sange pur ce se scurgea pentru o curva. Sange ce nu trebuia patat de o amintire absurda.
Isi lasa mana jos si o privea in ochi pe fata apoi o saruta pe obraz. Avea incredere in ea.

Staff tresari usor. Cand baiatul ii atinsese obrazul cu buzele lui, simntise un soc electric domol prin tot corpul.

Revenita la realitate, indrepta bagheta spre mana baiatului, rosti o vraja si sangele inceta. Nu stia daca inca il mai durea, insa important e ca sangerarea se oprise.

-Poate ar fi mai bine sa ramai singur. Nu vrau sa te deranjez.

Nu stia ce sa zica. Voia totusi sa ramana acolo.. sa vorbeasca cu el.. insa se parea ca amandoi erau intr-o stare emotionala destul de proasta. Nu voia sa il calce pe nervi sau sa creada ca incepe sa filtreze cu el. Ea nu era asa. Si oricum, observase deja unele fete ce se dadeau bine pe langa el. Fiecare cu ale lui.

Lua paharul de wisky foc al ei, il duse la gura si lua o inghititura destul de mica. Se uita in ochii baiatului, incercand sa desprinda o reactie.. orice. Ii simntea figura inexpresiva.

Fata facuse o vraja.
Cat de idiot putea sa fie ca sa nu se gandeasca la asa ceva?
Oricum era frumos gestul ei.
Cand o saruta ea tresari. De ce? Adica, erau priteni nu?

<Poate ar fi mai bine sa ramai singur. Nu vrau sa te deranjez.>

-Ti-am spus ca nu ma deranjezi, si eu sunt cel care a gresit, nu trebuia sa iti spun. Acum ma crezi un pampalau, un papa lapte. Iar eu nu sunt asa. ii spuse calm fetei.

De ce de fiecare data cand credea ca poate sa isi faca prieteni se certau dintr-o data.
Slava Domnului ca nu au inceput sa se certe.
Adica, sa fie linistita fata, ca daca ar fi dorit ar fi sarit pe ea de prima oara cand intra in incapere.
Insa el nu era asa. El era un baiat de treaba.
Daca nu la-i cunoaste ai spune ca este indiferent. Ai spune ca este o persoane rece, distanta.
Insa nu era asa. Chiar deloc.
Cand simtea ca poate sa isi faca prieteni, nu ii mai pasa de la ce casa este.,
Nu ii mai pasa de nimic.

Fata zambi usor.
-Nu te-am considerat niciodata in pampalau. Poate doar ingamfat, insa asta inainte sa te cunosc mai bine. Esti probabil cea mai calma persoana pe care am intalnit-o.

Se simntea bine in compania lui, insa se temea ca s-ar putea sa se ataseze de el. Nu dorea sa se intample asta, cel putin nu acum. Mai facuse aceasta greseala in trecut. Trebuia sa isi demonstreze ca invatase ceva din ea.

-Toate cantecele tale sunt despre dragoste? Sau ai si subiecte mai vesele?

Pentru ea dragostea era un subiect destul de trist. Credea ca rolul dragostei pe Pamant e acela de a aduce suferinta in inimile tinerilor. Putine sunt persoanele ce pot primi si oferi dragostea pura. Restul e esec.