Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ You are in my head

Chiar nu intelegea cese intampla cu fata.
Oricum el a intrebat-o de mai multe ori daca e sigura.
Nu a fortat-o, nu nu.... el nu i-a promis nimic in schimb.
Nici macar acadele.

Se uita la ea care incepu sa planga.
Plangea, dar nu scotea niciun sunet.
Arata super dupa parerea lui.
Acel dermatograf ii dadu o aura horror.
Iar lui ii placea genul asta de fata.

Insa, el simtea ceva prea mult pentru ea.
Nu voia sa sufere.
Se ridica si se duse langa fata care se privea in oglinda.

-Stiu ca regreti tot ce ai facut pana acum! Stiu ca nu ma iubesti, si ca eu pentru tine am fost doar o marioneta. Daca intradevar ma iubeai nu faceai fitele astea cu plansu. Crezi ca ma impresionezi? Crezi ca rezolvi orice daca plangi? Ei bine sa stii ca nu e asa. Iar eu ca un prost m-am indragostit de tine. Te iubesc, iar acum ca tu faci fite de diva, imi e chiar sila ca te iubesc. Am fost un prost ca am mi-am deschis inima exact in fata ta si am lasat-o sa se indragosteasca. Te credeam o fata buna, o fata ce nu e o pitipoanca. Te credeam speciala, insa se pare ca tu esti altfel. Regret faptul ca am trait acele clipe minunate, pe care cu siguranta niciodata nu o sa le mai pot avea, desi abia acum imi dau seama ca tu voiai defapt pe cineva cu care sa ti-o tragi. Iar eu ca un prost am picat in plasa ta. De ce nu pleci o data si ma lasi singur sa pot sa stau si sa compun melodii. Ce faci nu te duci in intreg castelul ca sa te lauzi ca ai facut un viperin sa iti cada la picioare si ca ti-ai batut joc de el? ii spuse el tipand la ea.

Nu ii venea sa creada.
Tot ea o facea pe mironosita?
Dupa ce isi batu joc de el, acuma statea si plangea.

Ea statea acolo, fara sa spuna nimic, fara sa aiba nici o reactie. Nu mai simtea nimic in jurul ei. Era doar ea si vocea lui. Iar in curand urma sa fie doar ea si atat.

Ii promisese ca daca va regreta vreodata, va fi doar vina ei. Da, asa era. Regreta. Insa era doar vina ei. Ca de obicei era persoana naiva ce acceptase acele momente. Era doar vina ei. Doar a ei..

Cuvintele lui.. tipetele lui p macinau pe dinauntru. Spunea niste minciuni de care nici nu-si dadea seama. Nu il iubea? Nu. Nu il iubea. Asta era adevarul. Il adora. Voia pe cineva cu care sa si-o traga? Nu. Dorea pe cineva pe care sa iubeasca. Crezuse atat de mult ca el era acea persoana.

Isi daduse jos lantul cu medalionul pe care scria "Magic", ii deschise pumnul baiatului si il aseza usor in palma.
Se sterse la ochi si se aseza pe podea, in colt. Dorea sa se linisteasca. Dorea sa ii spuna ce era intradevar in mintea ei.. insa nu putea. El vedea in a plange o.. lasitate. Un mod in care sa arati cat de sclifosita esti. Gresit! Pentru ea a plange nu era decat o descarcare emotionala. Daca dorea sa ii arate cat de sclifosita era se apuca sa faca crize de iisterie. Dar nu. Ea preferase sa taca si sa asculte criticile baiiatului. Se simntea murdara.

Il enerva la culme.
Ce pana lui tot tacea.
In loc sa tipe la el.
In loc sa ii dea o palma...
Ea statea si plangea.
Era astropufa, asta era adevarul.
Nu puteai sa ii schimbi firea.
Insa regreta ca facuse acele clipe cu ea.
Foarte frumos din partea ei.
Isi daduse lanticul de la el si il puse inapoi in mana.
Ce ipohondra.
Il enerva, trebuia sa se calmeze, simtea ca in cel mai scurt timp o va bate.
Nu voia sa faca asta...
Totusi simtea ceva pentru ea.
Ceva ce i se intiparise ca un tatuaj permanent in inima.

Dupa ce ii dadu lanticul fata se aseza intr-un colt.
Ii fierbea sangele in vene.
Se duse catre ea si o ridica in sus.
O ridica de mijloc.

-De ce faci asta? De ce nu spui nimic? Atat de neinsemnat sunt eu pentru tine, incat sa nu imi spui niciun cuvant? De ce faci asa ceva? Ti-am gresit? A, stai asa. Cred ca mi-am dat seama de ceva. Ai facut un pariu cu o "preietena" dea ta ca o sa te dezvirgineze un viperin, iar acuma regreti faptu asta sau ce? Crezi ca pe mine nu ma doare faptu ca tu taci si ca nu spui nimic? ii spuse el.

Dupa ce ii spuse tot ce avu pe suflet ii cazu o lacrima. Insa si-o sterse rapid. Nu voia sa sufere pentru un nimic.

Isi pierduse controlul.
Exploda de furie.
Stateau fata in fata.
Ea era mult mai scunda decat el.
Era mai..firava.. el era rigid.

-De ce nu spun nimic? De ce nu spun nimic?! Ce ai vrea sa spun?! Ce as putea spune acum?! Tu ma crezi o proasta. Exact. Asta crezi. M-ai vazut mai blonda si ce-ai zis.. "sa o rezolvam" ,nu? Poate sunt proasta. Poate sunt naiva. Tu in continuare crezi ca nu gresesti cu nimic,nu? Nu. Eu am gresit. Am gresit ca te-am acceptat in viata mea. Si daca va fi nevoie te voi scoate cu forta. Si daca inima va refuza sa te lase atunci va muri si ea. Va inceta sa bata. Si tie nu o sa iti pese. Nu, normal ca nu o sa iti pese. O sa ma treci pe lista acelor "zece, sau mai multe" ,nu? ii spusese lucrurile astea cu niste nervi pe care si pe ea o surprinsera. Nu tipase de mult la cineva. Iar daca tu crezi ca eu am facut-o cu tine doar ca sa ma mandresc dupaia, crezi gresit. Chiar crezi ca mi-as lasa eu virginitatea pentru mandrie? Nu. De ce? Pentru ca eu nu am mandrie. Ultimele fraze le spusese mai incet fata de celelalte. Le spusese parca in soapta. Chiar o durea ceea ce credea baiatul despre ea.

Fata incepu sa abereze.
Voia sa se omoare.
Ce nebuna, cum sa faca asa ceva?
Chiar nu tinea la viata ei?
Iar daca era blonda ... asta nu era un dezavantaj.
Nici pe departe.
Sa fii blonda din nastere era chiar tare.
Se uita la ea care tipa.
Totusi e bine ca vorbeste.
E bine ca a spus ceva.

Il enervase.
Acum inceta sa mai tipa, dar a spus cele mai stupide cuvinte.
Spunea ca nu are mandrie.
Se uita la ea si ii arunca o privire ce facea pe oricine sa inghete.
Tinuse pana acum palma cu medalionul stransa.
Insa muta medalionul in partea stanga si ii dadu o palma de cazu jos.
Fu uimit de gestul lui.
Pentru el a da intr-o fata insemna cea mai mare lasitate.
Se uita la ea.
Se apleca asupra ei si ii spuse:

-Tu ai mandrie, trebuia sa ai o farama de mandrie, gelozie, ironie. Esti fata si trebuie sa tii la viata. Tu ar trebui sa fii fericita ca esti fata. Peste ani in pantecele tale vor fi niste copii. Iti inchipui ce minunata si speciala te vei simti? Dupa ce vei naste copii sa ai grija de ei, prima lor zi de gradinita, scoala, liceu, facultate... Prima oara cand iti vei imbratisa nora sau ginerele si sa te joci cu nepotii? Stii cat de minunat ar fi? Insa tu nu, ce... adica "eu nu am mandrie, nu insemn nimic pentru nimeni... sunt atat de emotiva si blonda". Fii serioasa, trezestete odata, nu ma face sa dau din nou in tine. Nici nu iti inchipui cat de mult ma doare pe mine acea palma. ii spuse el calm.

Obrazul i se inrosise. O durea enorm. Fusese o palma puternica, o facu sa cada pe jos.
Se ridica cu greutate, sprijininu-se de perete, nesigura pe picioarele ei.
Apoi il auzi "morala" despre mandrie.

-Tu nu intelegi. Nu intelegi nimic! Nimic! Tu nu imi cunosti viata si poate nici tu te voi lasa sa o cunosti. Mi-ai tras-o si deja crezi ca sti totul despre mine. Crezi ca sti destul incat sa imi predici mie despre mandrie. Si te rog nu mai reflecta tu parerile mele despre mine. Sunt ale mele si punct. Si ce vrei sa zici aici, ca tu tii la mine? Te rog, am auzit destule insa asta le intrece pe toate. Daca ai fi tinut la mine nu m-afi fi lovit. Nu ai fi reactionat asa. Si apoi imi spui ca te doare palma data de tine mie ,nu? Hai, mai da in mine. Trezeste-ma la realitate. Sa vad atunci cat de rau o sa iti para.
Tipase. Mai rau ca niciodata. El nu stia nimic despre viata ei.

-Tu chiar ma crezi o curva, nu?

Ultimele cuvinte i lse spuse pe un ton normal, aplecandu-si capul si privind podeaua. Voia sa ii spuna sincer.

Fata incepu din nou cu ale ei.
Ce trebuia sa faca pentru a se trezi odata in prezent.
Se uita la ea ducandu-se cat mai aproape de corpul fetei.
O saruta pe obraz si ii spuse:

-Daca doar as fi vrut sa mi-o trag cu tine, te inseli stii foarte bine. Daca as fi vrut asta as fi putut foarte bine sa imi iau chitara si sa plec. Insa nu fac asta. Nu fac asta pentru ca deja m-am indragostit de tine ci ca TE IUBESC mult prea mult ca sa dau timpul inapoi. Nu pot sa inteleg de ce tocmai tu te-ai intiparit in inima si in mintea mea. Tocmai tu care crezi ca esti mult prea slaba. Ii spuse aceste cuvinte la ureche.

Insa cand auzi ce intrebare ii adrsase se enerva din nou.

-Nu esti o curva pe barba lui Merlin. Ce tot vrei sa indrugi acolo? Tu nu intelegi ca esti speciala si ca vei fi mereu a mea pentru totdeauna! tipase la ea.

Insa dupa ce termina de vorbit o privi in ochi si o saruta salbatic. La inceput ea nu voia sa o sarute insa dupa se inmoie. O saruta mult prea nebuneste. Limba lui parca voia sa o faca sa isi dea seama ca pentru el e cea mai importanta fiinta.

O mira tonul baiatului in timp ce ii spunea cat de mult o iubeste. Era atat de calm..

Apoi o saruta. O saruta salbatic, insa simntise ca daduse tot ce era mai bun in acel sarut. La inceput incercase sa se departeze de el, insa nu putea. Il iubea mult prea mult.
Fusese un sarut de lunga durata. Mai lung ca oricare de pana atunci.
El poate dorea o fata mai.. energica.. mai.. mai plina de viata, insa ea chiar nu putea sa faca asta. Pur si simplu nu putea. Stia foarte bine ca avea o parere proasta fata de ea insasi, insa nu putea controla acea parere atata timp cat amintirile inca erau acolo.. in mintea ei, in sufletul ei..
Doar inima era a lui. Doar inima nu era ravasita de amintiri si resentimente.

Dupa acel sarut isi puse capul pe pieptul lui, strangand cu putere tricoul in pumnii ei minusculi.

-De ce a trebuit sa ajungem pana aici.. doar ca sa..

Insa se opri. Credea ca vorbea cu ea insasi, insa supsese cuvintele cu voce tare.
Il privi si il saruta din nou, tandru. Era un sarut pasional..

Fusese un sarut fabulos.
Totul se petrecea mult prea repede.
Timpul alerga cu viteza luminii.
Nu stia in ce parte sa se indreptae.
Fata era superba.
Isi scoase o batista din blugi, era o batista alba cu initialele numelui sau intr-un clt scrise cu verde.
Si ii sterse fetei lacrimile.
Nu trebuia sa arate rau.
O fata speciala arata intotdeauna bine.

Fata incepu sa spuna niste cuvinte, insa el nu le intelese.
Dupa ce o "curata" de dermatograf pe fata se uita in ochii ei si spuse:

-Iarta-ma pentru acea palma, insa poate din simplu fapt ca te iubesc nu puteam si nu pot sa recunosc ca tu nu ai mandrie. Si gata. Punct. Schimbam subiectu. apoi o saruta din nou.

O lua in brate asezand-o pe pat aparand langa ei o masa unde erau sticle cu wisky.
El lua o sticla si o desfacu.
Punandu-i fetei mai intai in pahar, si apoi lui.

-Si... ce poti sa imi spui despre familia ta? o intreba el ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic pana atunci.

Insa cand desfacu sticla observa ca tinea strans in pumnul sau lanticul.
Dupa ce turna bautura il puse fetei din nou la gat si spuse:

-Sper ca nu se vor mai intampla niciodata certuri intre noi.

Baiatul considera subiectul mandriei inchis.
Ei bine daca asta voia ea se conforma.
Dorea sa vorbeasca despre familia ei.

-Familia mea.. ei bine familia mea e una destul de modesta. Nu am frati, nici surori. Tata e un incuiat alcoolic, si da, sunt sange semi-pur, iar mama e o vrajitoare la fel de naiva ca mine care s-a casatorit cu un incuiat ce acum nu o mai respecta si alea alea. In fine, uneori chiar ma simnt bine ca nu iau parte la cerutrile de acasa.

Lua o gura de wisky foc sanatoasa., dupa care baiatul ii pusese din nou lantul la gat. Se simntea bine ca il avea din nou, acolo.. atarnand de gatul ei, aproape de inima. Cad de nesabuita putuse sa fie cand i-l daduse inapoi.
El nu dorea sa mai aiba loc certuri intre ei. Si logic ca nici ea nu dorea asta. Cearta pe care tocmai o avusesera fusese una bine venita intr-un fel. Adica, fiecare vazuse cum reactioneaza celalalt in situatii de stres, iar asta putea caracteriza bine un om.