Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte
« Previous 1 2 3 Next »
/ You'll be mine.

**Scarlett Soul** · 02 Feb 2011, 03:02

Am zambit. Sangele mirosea dulce, iar Kira era de acord. Imi intinse cu botul ei negru si catifelat,acum brazdat de crestaturi, o alta aripa delicioasa. Sangele imi curgea de lungul gatului si puteam sa simt agonia pasarii care murise din cruzimea mea crescanda. Simteam cum tot corpul intra intr-o stare de levitare si capata cumva culoare, sens, parca i-ai fi dat foc ghetii.

"Cata frumusete detin acum. Cata viata imi curge prin vene. Kira tu simti asta ?", mi-am intrebat eu lupul, zambind frumos si aratandu-mi dintii perfecti din care se prelingeau scurte bugati de carne frageda. Pasarea daduse din aripi pana in ultimul moment, dorind sa supravietuiasca si eu tocmai o ajutasem. Supravietuise vietii, dar nu si mortii, iar acum probabil era undeva in rai.
'Sau iad.'mi-am zis usor sadic.
Kira imi transmise automat o imagine satisfacuta. Niciodata nu crezuse ca aveam sa vin sa vanez cu ea si imi recunostea meritele de vanator, desi eram un simplu om, mult prea incet la refletele unui animal. Cu toate astea aveam pasarea in mana si eram mai fericita ca niciodata.

"Cand viata iti da lamai fa limonada. Cand viata iti da hrana, mananc-o ! Omori sau esti omorat. Asta e legea aici.", i-am soptit bland lupului alb patat cu rosu sangeriu.
"Ultima bucata ? Ei cine o vrea ?", am inceput sa strig, rezamandu-ma de peretele conacului.
"Eu."imi raspunse o voce, facandu-ma sa privesc in dreapta mea.
"Ohh, nu serios ? Atunci vin-o si gusta putin din ..."
'Moarte ! ' am continuat eu in gand, zambindu-i frumos. Avea sa fie o jucarie pe cinste. Fiecare os rupt, fiecare particica din piele aveam sa i-o miros si apoi sa o rup si s-o arunc in foc, dupa care carnea ... carnea frageda avea sa fie ceva mai frumos decat puteam sa-mi inchipui.

OOC : Nu, nu am innebunit, doar ca personajul meu este sub influenta unui spirit, lucru care se va afla numai la finalul RPG -ului.

**Violet Wilson** · 02 Feb 2011, 11:58

Meredith iesi din Hogwarts, indreptandu'se in graba spre Salcia Batausa; se simtea atat de slabita, incat incercarile ei disperate de a nu ajunge in Aripa Spitalului fusesera aproape in zadar. Noroc de Bell, care interveni la timp, si o scoase din incurcatura.
"-Mergi..si hraneste'te!" ii ordona ea, dupa care se intoarse in Turnul Cercetasilor. Probabil cei de acolo aveau sa'si puna mii de intrebari. Insa nu ii pasa. Acum tot ce conta era sangele..

Domeniile inzapezite o facura sa zambeasca; creaturile din Padure nu erau atat de alerte cand era frig afara. Stia insa ca se raportase deja la castel mai multe disparitii dubioase, soldate cu urme de sange in codrul interzis, asa ca de data aceasta avea sa'si savureze hrana altundeva. In Conacul Bantuit. Era cel mai bun loc; din moment ce toata lumea presupunea ca e bantuit, si nu intra acolo, asta insemna ca avea sa fie in siguranta.

Avea deja cateva provizii ascunse in cufarul sau din Turn; dar acelea erau doar pentru cazuri de urgenta majora. Stia ca nu trebuia sa le foloseasca in momente in care putea sa mearga in Padure sa vaneze ceva, asa ca pasii ii fura purtati spre intrarea in codru. Incepu sa adulmece aerul, in cautarea unei posibile prazi, iar in cele din urma simti o ceata de caprioare. Nu avea sa o sature suficient, dar macar lua o gustare.

Se aventura ca un pradator printre copaci, incepand sa alerge; aerul rece ii biciua fata, iar cand sari asupra caprioarei si isi infipse coltii in gatul ei, caldura sangelui o mai potoli. Incepu sa soarba fiecare strop cu o placere aproape sadica, savurandu'si cina intarziata. Sfarsi in graba prima caprioara, si realiza ca de fapt planuise sa nu isi ia masa in Padure. Ucise alte doua caprioare, si sopti un mic Scuze! in gand, dupa care le lua in spate si incepu sa alerge spre tunelul din Salcia Batausa.

O data ajunsa langa ea, apasa micul buton de la radacini, iar copacul ingheta; se strecura cu agilitate prin tunelul subteran, si in cele din urma ajunse in pivinta Conacului. Acum totul era bine; putea sa'si continue masa in taina, fara ca cineva sa o observe. Vazu insa un foc ce tremura in bataia intunericului si tresari. Cineva era deja acolo, privind'o cu ochi mari. Secretul ei era in primejdie.

OOC: Sper sa nu te superi ca am continuat eu

**Scarlett Soul** · 03 Feb 2011, 21:10

Mi-am indreptat spatele si am rupt cu putere cele cateva oscioare ramase din aripile de libertate ale pasarii. Simteam o placere incontrolabila ce-mi incovoia mintea si o sucea pana in cel mai indepartat colt al gandirii. Mainile mi se indeletniceau tainic peste negura noptii, si faceau ca mortaciunea sa aiba mai multa savoare decat oricand, cu toate ca sangele i se scursese in mare parte din trup.Totusi neavand ce manca, am dus rapid la buze aripa si am muscat salbatic, ferind carnea de pene.

Orologiul ascuns al Hogwards-ului suna Jumatatea dintre zi si noapte. Cel mai dulce timp de mancat vietati. Tot acest sunet trezea in mine un fel de focar de energie. Simturile mi se intetira si auzul imi deveni mai fin decat oricare altul. Mainile mi se framantau una in cealalta dand la iveala o mancarime ciudata ce ma facea sa simt fiecare particula de praf cu mi se aseza pe piele.
"O noapte cat se poate de interesanta" am soptit eu indreptandu-ma si mai mult spre conac.Curburile neuniforme ale lemnului faceau ca locul sa para ciudat de straniu, dar mie nu imi era frica, cui ar putea sa-i fie ?
'E un loc cat se poate de prietenos ...' m-am imbarbatat incet, ridicand o spranceana si devenind sceptica la schimbarile dese ale vantului. Cand parea calm si chibzuit, cand dadea navala peste lume, ca o copila zburdalnica. Insa mie nu-mi pasa, de ce avea sa-mi pese de intensitatea palelor de vant cand eu aveam un tel bine gandit ?
Ceva negru si diform imi trecu prin fata ochilor.
"Vantul si intunericul fac oricum destule halucinatii.", mi-am spus atunci.
Dar imaginea reveni si reveni si reveni. Poate ca totusi nu era o simpla rafala de vant, atat de inocenta.
"Fantome.", am realizat incet, ridicandu-mi capul satisfacuta, cand altii ar fi plans. Eu nu eram ca altii, altii nu erau ca mie. Teoria era in esenta simpla.
Mi-am intins mana elegant, vazand ca aceasta trecea prin holograma ciudata asternuta in fata mea.
"Asa nu merge, dulceata.", imi spuse umbra.
As fi vrut sa fac magie, dar cumva simteam ca era un moment de prea mare suspans ca sa stric asta, adica toate fantomele se credeau infricosatoare, iar interesant era ca eu nu ma simteam cu nimic infricosata.
"Dar asa merge ?", am intrebat razand sarcastic si panand mana pe gandurile umbrei.
Aceasta tipa si disparu.
'O prada atat de usoara.', mi-am spus eu, zambind noptii si compatimind-o pentru actiunile ei esuate. O seara linistita care se continua cu ceva din ce in ce mai captivant.
"Minunat.", am spus, indreptandu-mi capul spre dreapta conacului.

Copacii isi lasau pletele in vant, iar orologiul continua sa sune, precum o moarte ireversibila. Timpul mi se scurgea printre maini, dar singurul plan pe care-l aveam era sa continui si sa continui si sa continui sa ma hranesc cu tot felul de fiinte josnice mie.
Cineva aparu in spatele meu intr-un fosnet absurd de sentimente.
"Lisa.", am soptit eu, incruntandu-ma.

**Violet Wilson** · 04 Feb 2011, 13:05

Meredith tresari brusc, privind chipul incercanat al fetei; de ce era acolo, la ora asta? De ce o privea cu nesat, atat pe ea, cat si pe cele doua caprioare ucise? Simti o urma de tensiune in aerul pe care il adulmeca si vroi sa se dea doi pasi inapoi. Isi aminti insa ca era..vampir?! Deci practic, o fiinta umana reprezenta o nimica toata pentru ea.

Isi aminti totusi ca acea fiinta umana neimportanta si slaba era prietena ei. Era Crystal, cea care ii descoperise secretul, dar nu o urase intr'atat incat sa o indeparteze sau sa spuna intregii lumi ce era. O privi inca o data si vazu ceva ciudat la ea; nu putea sa'si explice ce era. Dar o parte din ea ii spunea sa fuga. Sa lase prada acolo si sa o ia la fuga, pentru a se intoarce la Hogwarts.

Cum putea face asta totusi? Daca prietena sa avea nevoie de ajutor? Unde era Bell cand aveai nevoie de ea; probabil dormea in momentul de fata. Sau poate era treaza. Oricum, ea ar fi stiut ce sa faca. Incerca sa se puna in pielea ei, si sa'si imagineze cum ar fi procedat ea.

Observa ca ramasera ca impietrite; amandoua. Nu facusera nicio miscare, desi trecusera minute bune de cand se intalnisera. Se urmareau doar din priviri. Lucru ce o scotea din minti pe cercetasa. Vroia sa se hraneasca; isi simtea gura uscata, iar excesul de venin din cura nu era tocmai placut. Iar caprioarele incepeau sa se raceasca deja.

"-Crystal? Ce faci aici?" sopti ea, in cele din urma.
Simti nevoia sa sparga zidul de liniste totala ce se interpuse intre ele.

**Scarlett Soul** · 04 Feb 2011, 14:49

"Eu fac ceea ce fac si crede-ma o fac foarte bine. Dar tu, tu ce faci aici ?", am raspuns eu ranjind si aratandu-mi dintii perfect normali si albi ca varul proaspat. I-am zambit inocent, interpretand parca o fetita dragutica din filmele acelea horror si prostesti din Lumea Incuiatilor.
"Esti bine ?" ma intreba Lisa, pe fata putandu-i-se distinge o cuta adanca de ingrijorare.
'O ce dragut, isi face griji pentru mine.'
"Oooo cum nu se poate mai bine." am raspuns in schimbul gandului de mai devreme, avand o privire lacoma.
Fetiscana aia tafnoasa venise tocmai in momentul cel mai prielnic vanatorii ca sa ce ? ... Ca sa ma deranjeze, evident. O serie de injuraturi imi trecusera prin minte, dar nici una nu se vedea pe fata mea aparent blanda.
Am pufnit in ras. Spatele mi se curba si picioarele mi se stransera langa trup, adoptand un fel de pozitie de caine la vanatoare.Priveam intens, dar rasetele nu se mai opreau. Nebunia ma cuprinse si aproape ca ma dureau oasele de la atata veselie. Acum ca reusisem sa sperii un vampir nu mai urma mare lucru nu-i asa ? Totusi am capatat o fata demna si mi-am indreptat spatele, revenindu-mi la fel de repede cum cazusem in acea ploaie de rasete singuratice.
"Bine fetito. Acum trebuie sa plec, stai si mananca-ti ... aaa deliciile." i-am spus cu o voce sumbra ce parea sa o infioare. Un alt ranjet scurt mi se asternu pe fata de la atata placere. Da, o placere sadica in a face lumea sa tremure, sa fie confuza si neajutorata.
'Ohh, dar nu-ti fie frica. Fetito... nu ma duc departe ! '

Am parasit conacul indreptandu-ma spre padure. Nici o miscare. M-am pitit incet langa un copac batran, adoptand pozitia de lupta, iar apoi am incremenit, nevrand sa-mi tradez prezenta.
Un cerb trecu linistit si incepu sa pasca nestingherit, bucuros ca in sfarsit era singur. Singur si pazit de orice pericol. Dar eiii, nu era chiar singur.
Am inaintat incet prin iarba deasa, aratand probabil penibil, dar atata timp cat animalul nu ma observa era mai mult decat superb. Am marit viteza si cerbul isi dadu seama ca ceva se misca in spatele sau asa ca incepu sa alerge.Mi-am inclestat dintiii in carnea cruda si sangele cald tasni improscandu-ma, dar nu-mi pasa caci ma simteam atat de bine si sangele acela era atat de bun. Cel mai bun sange de animal din cate cunosteam. Am inceput usor cu ceafa, dar dupa o vreme ma simteam atat de satula incat trebui sa ma intorc la conac.
"Ce viata minunata trebuie sa am. Ohh si chiar este minunata.", am sopti eu.
"Chiar ?" , se auzi o voce din spatele meu.
"Chiar " am raspuns incet, nestiind inca cine era in spate.
Lisa ma privi atent, retinand fiecare detaliu si pata de sange de pe fata mea.
Vazuse totul.

**Violet Wilson** · 05 Feb 2011, 13:39

O vazu pe Crystal parasind Conacul si considera ca e o idee buna sa o urmeze; parea..posedata, daca asta era cunvatul potrivit. Nu era Crys, cu care statuse o seara intreaga, alaturi de Bell, pe malul lacului. Era o alta latura a ei..una care o infiora..si una pe care nu o mai vazuse niciodata. Parea stapanita de o dorinta animala de a ucide. Si lucrul asta o baga de'a dreptul in sperieti. Chiar daca stia ca nu ii va face rau - sau macar asta incerca sa creada - avea impresia ca nu ii este prea placuta. Alt lucru care ii dadea de banuit.

Lumina lunii le ghida pasii spre padurea din spatele cladirii despre care se spunea ca e bantuita; Crystal grabi pasul, si intra in codrul intunecat. Meredith se tinu dupa ea, incercand sa nu o scape din priviri. Se piti in spatele unui copac cand tanara se intoarse; probabil ii auzise pasii prea zgomotosi. Dar nu'i pasa.

Iesi din mica ei ascunzatoare si privi socata peisajul ce se desfasura in fata ei; Crystal vana. Ochise un cerb destul de mare, cu o tinuta demna, si se avantase asupra lui. Isi infipse coltii albi in gatul puternic al animalului, iar sangele cald ii improsca intregul chip. Okay..asta chiar fusese ciudat.

Era vampir mai nou? Sau care era marele secret? Continua sa se hraneasca din sangele cerbului, intr'un mod in care aproape ii facuse pofta cercetasei. Scutura usor din cap, incercand sa elimine mirosul care ii intrase in nari. Nu era momentul sa isi lase la vedere latura sa vampirica.

Crystal se intoarse brusc si o vazu; nu mai avu timp sa se ascunda. Intr'o fractiune de secunda se napusti asupra ei, insa Meredith fu mult mai rapida. Reflexele sale nu o parasira la greu. Sari din fata primejdiei, aterizand gratios cinci metri in spatele atacatorului.
"-Ce e cu tine?!" striga ea, enervata.

**Scarlett Soul** · 13 Feb 2011, 13:51

"Ce e cu mine, cine sunt, ce fac aici, de ce sunt asa ? Toata lumea intreaba acelasi lucru ? Credeam ca esti mai interesanta, mai altfel, dar stii cum e, lucrurile bune nu tin o vesnicie nu-i asa Meredith, sau la tine chiar tin o vesnicie ?", i-am spus eu, stranbandu-ma si stergandu-mi buzele cu manaca hainei murdare,odinioara albe.Pantalonii mei negri si stransi pe trup imi dadeau o senzatie de siguranta si in ei ma simteam in largul meu, insa hanoracul alb, patat evident cu sange si noroi nu parea deloc ceea ce trebuia sa fie de fapt. Era monstruos, dar mie imi placea atat de tare incat nu m-as fi schimbat pentru nimic in lume.
Brusc m-am intors ca s-o privesc pe Lisa. Parea atat de atenta, capabila sa reactioneze la primul semn de pericol, dar desi stiam ca este mai puternica decat mine in mod ciudat nu ma temeam. Vroiam atat de tare sa-i stimulez simturile, sa o vad si pe ea vanand si simtind savoarea dulce a sangerul si senzatie aceea vie care te invada de fiecare data cand coltii reuseau sa patrunda pielea moale si alba a fiintei din ghearele tale.

"E de-a dreptul uimitor sa ucizi. Chiar ma gandesc sa profesez in asta, adica cine nu ar vrea ? Frumos si delicios, mai ales delicios !", i-am spus eu, zvarcolindu-ma ca sa-mi eliberez mana dintre doua crengute care indraznisera sa se incolaceasca in jurul incheieturii mele, sfasiindu-mi pielea si dans la iveala cateva picaturi fierbinti de sange. Propriul miros ma izbi si o dorinta arzatoare de a ma ucide imi controla mintea, parca intorcand-o impotriva mea. Puteam sa rezist cu greu tentatiei, dar totusi trebuie sa o fac. Mana dreapta mi-o proteja pe cea stanga, simtind cum din ce in ce mai mult lichid mi se scurgea din membrul ranit. Puteam sa simt fiecare nou firisor dulce, fiecare vena inca intreaga si era atat de dulce sangele acela.
Lisa ma privi pret de o clipa si-si inalta instinctiv nasul in vant. Simti mirosul. Ochii i se marira, tradand atata interes, incat probabil tresarisem, dar cercetasa nu parea sa observe. Ma ataca.

**Violet Wilson** · 17 Feb 2011, 22:26

Simtea cum mirosul sangelui ii umple narile; isi stranse mainile in pumni, abtinandu'se din rasputeri. Era atat de greu sa te abtii; tot corpul incepu sa ii tremure, tanjind dupa lichidul roasiatic, caldut, ce se prelingea strop cu strop pe bratul fetei. Crystal tremura usor. Meredith nu scapa din vedere acel semn de vulnerabilitate, iar in urmatoarea secunda se napusti asupra prazii.

Ii cuprinse incheietura cu buzele, simtind aroma dulce a sangelui; trecuse atat de mult timp de cand nu mai gustase sange de om. Din acea prima seara a transformarii, traise doar cu sange de animal. Dar in aceasta seara, lucrurile erau lipsite de sens. Nu mai exista notiunea de timp, sau de durere sau foame. Tot ce conta era lichidul cald, ce ii manjea buzele si ii hranea intreaga fiinta.

Simti ca trebuie sa se opreasca; nu trebuia sa o goleasca de sange pe Crystal. Chiar nu vroia sa o omoare. Sau sa o transforme. Stia ca prin ce trece ea, nimeni nu merita sa treaca. Trebuia doar sa se opreasca..sa se indeparteze. Dar nu putea. Toata fiinta ei urla sa nu dea drumul acelei incheieturi palide, din care sangele parca izvora dintr'o sursa sigura, interminabila.

Deschise ochii si privi in jur; Crystal tremura, si mai avea putin si cadea. Isi ridica buzele de pe mana sa, stergandu'se cu o maneca la gura. Cazu in genunchi, cu lacrimi in ochi. Ce facuse? Isi incalcase promisiunea; gustase sange de om - lucru ce ii impunea pedeapsa maxima. Nu vroia sa se mai priveasca in oglinda..nu vroia sa o mai priveasca pe Crystal. Avea impresia ca nu mai merita sa traiasca.

**Scarlett Soul** · 20 Feb 2011, 11:54

"Bun sangele de om, nu-i asa Meredith Lisa Evans ?" am tachinat-o eu, frecandu-mi frutea ca sa ma asigur daca capul imi era inca pe umeri. Si spre mirarea mea ... era inca acolo.
"Doar stii ca eu nu pot face asta. Nu as fi facut-o niciodata, dar tu ti-ai incalcat promisiunea. Cat mai urmeaza pana sa omori ... din nou ... si mai multi oameni nevinovati ?" am intrebat-o eu, pe un ton acuzator, care aducea atata savoare scenei.
Imi placea sa dobor psihic oamenii, chiar adoram asta si ma intrebam cum de pana acum nu mi-am dat seama de acest lucru, caci doar mereu se gasea cineva langa mine.
"Oooo, si de acum incolo imi vei cere pliculete dulci de sange ? Sau voi fi nevoita sa te hranesc ca pe o taratura ? " am batut eu apropoul stiind ca Lisa nu va mai rezista mult. Cei buni pierdeau mereu, pe cand cei rai ieseau cu bani, fericire si o placere sadica de a-i lovi pe ceilalti.
'Incepe decaderea ! Domnisoara Meredith, ce gluma ! '

**Violet Wilson** · 20 Feb 2011, 12:07

Meredith asculta linistita spusele lui Crystal; avea dreptate, era un monstru. Dar nici ea nu era mai presus de ea. Zambi in sinea ei cand observa ironia situatiei si incepu sa rada. Cercetasa tresari, privindu'i zambetul victorios. Probabil arata ca un pradator, care rade inainte sa'si savureze prada. Si poate ca asa si era. Totul i se datora unui om - daca putea fi numit asa - care ii sfarsise viata. Dar asta nu insemna ca oricine avea dreptul sa o judece; si mai ales cineva ca ea.

"-Nu esti cu nimic mai presus de mine" spuse Meredith, calma.
Vazu impactul pe care putinele cuvinte il provocasera asupra lui Crystal si incepu sa respire. Observase ca isi tinuse aerul in plamani, lucru ce incepea sa o deranjeze. Aroma sangelui inca domnea in aer, dar nu mai avea nicio pofta pentru el. Simtea ca facuse ceva tampit; nu rau - doar ilogic si tampit. Cum Dumnezeu reusise sa bea sangele unui seaman? Era aiurea.

Crystal continua sa se mentina tacuta; ii putea observa fiecare respiratie, fiecare privire, fiecare bataie a inimii. Sa fi vampir implica o intensificare a simturilor atat de mare, incat erai atenta la orice detaliu, fara sa vrei chiar. Iar lucrul asta ii placea al naibii de mult. Era ferm convinsa ca una din ele doua avea sa cedeze psihic. Si tindea sa creada ca nu avea sa fie ea prima.

Isi construise un caracter puternic; bazat pe increderea celor din jur si pe increderea in propria persoana. La capitolul asta, se putea considera mult mai sus ca Bell - verisoara sa. Ea avea in interiorul fiintei sale toata increderea in sine de care nu dispunea insasi Bell. Iar lucrul asta o facea sa se simta din ce in ce mai bine. Cei care nu credeau in ei erau cei mai idioti oameni. Cum sa ai incredere in cineva care nu are el insusi incredere in propria persoana?!

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte « Previous 1 2 3 Next » //  / You'll be mine.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte
« Previous 1 2 3 Next »
/ You'll be mine.