You'll be mine.
20 Feb 2011, 12:18
Post: #11
"Recunoaste Meredith. Traiesti mai mult din viata lui Bell decat din a ta !"
Ii spuneam cu atata incredere cuvintele acelea incat nu puteam sa omit expresia de deprimare de pe fata mici vantoare ofensate.
"Si cat despre faptul ca eu sunt cea "Sarmana !" Cred ca nu vezi bine rolurile !" i-am spus calm, razand asa cum numai eu o puteam face. I-am facut cu ochiul si am incercat sa ma ridic, aproape imperceptibil, caci eram prea scazuta, dar in cele din urma, nu-mi amintesc cum, eram in picioare ! Copacul care ma sprijinea era solid. Slava Domnului ca exista copaci !
"Si pe Bell, pe ea ai omorat-o asa cum ai incercat cu mine ? Te-ai saturat sau mai vrei o pulpa cu sange ?"
Rasul imi raspuna frumos si cristalin, atat de diabolic in esenta incat era greu sa-ti dai seama la ce se referea si cand avea sa se opreasca pentru ca face o alta replica usturatoare.
"Frumoasa incercare de a ma omori, dar cred ca nu sunt de talia ta !"
'Omoar-o !' imi sopti vanatorul, singurul care simteam ca ma controla de la inceputul serii.
Dar nu am actionat, nu atunci. Daca mai asteptam putin avea sa fie minunat !

Now, it's my turn

[Image: 10glirl.gif][Image: 15z4mya.gif]
... to torture you.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
20 Feb 2011, 12:29
Post: #12
  • Zambi aproape imperceptibil cand auzi acuzele lui Crystal; poate traia viata lui Bell, dar asta doar pentru ca era de o mie de ori mai buna decat a ei. Stia ca intr'o buna zi, avea sa fie singura, pe propriile picioare. Brusc, realiza ca acea zi venise. Ca era acolo, in fata unei fiinte posedate, cu propria aparare drept arma. Si vroia sa lupte; sa lupte pana la moarte.

    Una din ele doua avea sa renunte; vorba aceea - desteptul cedeaza primul. Dar in situatia de fata, putin ii pasa care din ele doua va pasi in nefiinta mai repede. Crystal nu stia cum sa o omoare - insa ea stia. O simpla saritura..o simpla muscatura. Meredith nu era un vampir normal, pe care daca il rupi in bucati si il arzi, sau pe care il strapungi cu un tarus de lemn, ar fi murit. Era altfel. Si nu dezvaluise metoda prin care putea fi ucisa nimanui. Nici macar lui Bell; stia ca nu ar fi incercat niciodata sa o omoare - dar sunt unele lucruri pe care vrei sa le pastrezi doar pentru tine.

    Scutura incet din cap, ridicandu'se. Isi sterse sangele cu bagheta, iar roba sa deveni din nou curata; se intoarse spre cele doua caprioare, incepand sa le bea sangele. Era insetata. Chiar daca sangele lui Crystal era delicios, aproape gretos de dulce, nu o saturase. Trebuia sa completeze meniul. Si sa se hraneasca din belsug. Nu stia ce ii va aduce ziua de maine; dar nici nu era prea curioasa.

# Violet Wilson
It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what.
[Image: 30auzjs.png]
Don't get my personality and my attitude twisted, because
my personality is me and my attitude depends on you.

Find all posts by this user
Quote this message in a reply
21 Feb 2011, 17:55
Post: #13
"Asa singurica ? Vad ca nu te sinchisesti deloc de spectatori nedoriti ! " se auzi hohotul meu de ras, dupa care un gest masinal prin care tocmai ii furasem una dintre cele doua caprioare moarte. Erau niste animale frumoase si tot atat de gustoase, stiam asta, insa vroiam sa pastrez senzatia doar pentru mine. Daca vroiau sa afle si altii cum e sa mananci animale, ei bine ... sa incerce ... au o varietate intreaga in fata lor !

Vanotorul imi iscodi din nou planul in mintea mea rupanda, cu total alte ganduri decat mancarea, dar nevoia lui nesatula invinse in fata dorintelor mele plapande de a ma duce inapoi, la Hogwarts. Ma controla, manca tot ce mancam eu si vedea tot ceea ce vedeam eu, ma poseda ! Nu gaseam sensul sa ma opun deocamdata, caci pentru ce sa te temi de noapte daca stii ca oricum va veni ?
Am chicotit incet, incepand [strike]sa savurez[/strike] sa mananc, cu savoarea crescanda a Vanatorului.Aproape ca nu-mi mai simteam deloc prezenta in mine, totul era doar sange si Vanator !
As fi vrut s-o ucid pe Lisa, sa nu ma mai priveasca ca pe un monstru, dar ea nu stia nimic si daca stia cu atat mai rau, caci bine nu avea sa-i fie. Daca i-as fi simtit oasele cum se zdrobesc si cade-n nefiinta, as fi putut plange ca Vanatorul ma hartuia, cautand sa ramana in corpul meu pe veci, dar ea traia si e nu ma puteam plange.
"Taci si mananca. Te rog nu spune nimic. Nu ma poti salva !" am urlat eu, pierzandu-mi pentru prima data controlul si iesind doar pentru o secunda de sub influenta chinuitoare a Vanatorului.
Spiritul se aseza din nou asupra mea si gura simtea din nou savoarea sevei rosii.Probabil viata mea se sfarsise la 15 ani, cand Vanatorul imi ucisese sufletul, si asa destul de zbuciumat.


Now, it's my turn

[Image: 10glirl.gif][Image: 15z4mya.gif]
... to torture you.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply