Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / You're my cup of tea ...

**Scarlett Soul** · 08 Jul 2011, 08:17

Era o dimineata linistita. Vantul gadila usor fetele de marmura ale oamenilor, smulgandu-le cate-un zambet chinuit. Erau tristi , cu totii stiau asta. Tristi si ponositi, intocmai ca o haina pe care o porti mereu si la un moment dat ajungi sa te plictisesti de ea. Asa erau si ei, uitati pe un cuier intr-o dimineata similara.
Scarlett se apropie. Palele de vant ii ravaseau parul lung si drept si ii parea rau ca trebuia sa suporte felul neglijent in care avea sa-i stea parul, ii placea ca totul sa stea la locul lui, dar ii placea si acea usoara dezordine, o dezordine ordonata, o dezordine perfecta. Cafeneaua domnului Martinez se afla la doar cativa metri, dar nu avea azi chef de ea, nu avea chef de nici un lucru obisnuit , de nici un lucru pe care il facea fregvent in vacanta de vara, de nici un lucru ... Trecu pe langa ea, aruncandu-i o privire trufasa, pana la urma nu putea sa-si aminteasca o zi in care sa nu-si fi baut cafeaua de la ora 12 dupa-amiaza acolo. Dar astazi hotarase sa diversifice ceva.
Ceainaria doamnei Puddifoot parea locul perfect pentru a petrece o dimineata ca aceasta, o dimineata linistita de inceput de vara in care nu simti nici iz de agitatie, nici miros de minciuna, doar o dimineata in care lumea isi bea ceaiul discutand despre pace, carti si vise frumoase. O lume tacuta, simpla si rareori accesibila.
- Buna ziua , ii spuse Scarlett batranei doamne Puddifoot, uitand ca intotdeauna ca mai existau si alte etape ale zilei care puteau fi mentionate in salut.
- Buna dimineata, ii ura patroana, plina de blandete, fara a uita totusi sa ii arunce o privire plina de inteles.
Scarlett se uita in jur. Nu ii fusese prea greu sa se decida, o masa mica, cu scaune comode de langa fereastra o cucerise imediat.
"In curand o sa se simta agitatia. Pacat, ador momentele acestea cand poti sa simti amorteala satului."
- Comandati deja, sau mai asteptati pe cineva ?
- Un ceai de menta, va rog .
Vocea acea obraznica o irita pe chelnerita, dar lui Scarlett nu ii pasa. De ce sa-i pese de chelnerita cand oricum acea femeie nu avea alta distractie decat sa intrebe lumea daca doreste sa comande ceva ? Macar Scarlett schimba putin programul, sigur nu mai avusesera clienti la fel.
Cineva, undeva se gandea la ea. Dar ei chiar credeau ca ii pasa ? Se pierdu in ganduri, privind pe fereastra murdara ceva ce nu era acolo.

**Aylee L. Lovel** · (This post was last modified: 08 Jul 2011, 10:14 by Aylee L. Lovel.)

Aylee se trezise bine dispusa in acea dimineata. Isi daduse aproape toate examenele, nu o mai asteptau decat vre-o doua. Totusi se bucura cand afla ca in ziua aceea primeau liber, aveau voie sa se duca la Hogsmeade. Plimbandu-se fara un tel anume prin camera, incercand sa afle ce avea sa faca in acea zi ce se anunta calduroasa, o lovi inspiratia. Vorbise candva cu Scarlett ca la urmatoarea iesire ar trebui sa se intalneasca undeva, eventual la o cafea sau un ceai. Preferabil ceia, dupa parerea lui Aylee. Nu era sigura daca Cercetasa isi mai amintea de acea discutie, dar nu conta. De mers oricum mergea in sat, si in ultima instanta nu e neaparat ca sa aiba companie cand bea ceai. Isi lua o fusta scurta in carouri, negru cu verde, un maieu negru, niste jambiere pe maini si nelipsitele-i cizme din picioare. Deoarece avea bratele ocupate deja, ca accesorii in plus isi mai puse cateva lanturi la gat si era gata de plecare, frumos ambalata. In mod normal nu prea ii placea lumina, mai ales nu cea de vara, dar astazi pur si simplu nu intelegea cum putea sa ii strice.
Se lipi de un grup care pornea la Hogsmeade. Tot drumul ii merse gura, astfel incat cei din jur pur si simplu nu o recunosteau. Ba chiar un baiat cu care umbla impreuna la cursul de Prezicerea Viitorului o lua de umeri, incepu sa o zgaltaie si sa strige la ea "Cine esti se ce ai facut cu Aylee?!?", provocand rasul celor din grup, dar mai ales rasul lui Aylee, ras care se inalta cristalin la cer. Insa in scurt timp au ajuns la destinatie si fura nevoiti sa se desparta. Totusi, i-au zis Viperinei ca ei se duc acasa in jurul orei 7 inapoi la castel, deci daca nu avea cu cine sa se duca inapoi ei erau dispusi sa o mai suporte. O Viperina ce tocmai trecea pe alee se uita ciudat la Aylee, asa ca aceasta se asigura ca raspunsul ei va fi auzit de catre ea.
-Eu, sa nu am cu cine merge inapoi?!? zise ea razand.Neaaaaa, nu se poate intampla asa ceva. Dar mersi de oferta, sunteti cei mai tari.
Si le trimise din mers un pupic. Isi contunua drumul razand, auzind din spatele ei rasetele celor din grup. Avea impresia ca se radea de cel care o zgaltaise, acesta ramanand fara aer dupa demonstratie ei de iubire. Daca se gandea mai bine, avea saracul motive sa se indoiasca de sanatatea ei mintala. La ore, de obicei,trecea de la o stare de spirit la alta cat ai zice peste, de obicei de la sumbra la mai sumbra. Iar acum zici ca era o cu totul alta persoana. De fapt, daca era sa fie sincera, nici e nu era sigura ca e tocmai in toate mintile, dar ce conta? Nu conta deloc, mai ales nu intr-o zi frumoasa ca aceea...
Ajunse la ceinarie unde o vazu pe Scarlett cum privea in gol spre fereastra. Era mai mult ca sigura ca nici nu o vedea, asa ca se aseza in genunchi in fata ceinariei, privind fix pe geam, la Cercetasa. Vroia sa ii vada reactia in momentul cand isi da seama ca cineva se holbeaza la ea. De 1 minut... De 3 minute... De 5 minute... De 7 minute... Lumea deja se uita la ea ca la un martian. Cu par roz...

**Scarlett Soul** · 08 Jul 2011, 10:02

"Am dat buzna in casa. In casa lui. Niciodata nu stiusem unde locuieste, dar acum stiam, acum totul era atat de simplu. Acum eram atat de copil, atat de copil cum nu am mai fost. Un copil care cerea afectiunea unui adult, cersea iubirea lui. Gandurile imi tremurau pe buze, dar nu rosteam nici unul, fiindca stiam ca o sa ma balbai, mereu a fost asa. Fara vreun motiv, sau poate aveam toate motivele. Picioarele ude atingeau gresia rece si se infiorau, dar eu zambeam din toata fiinta, cu toate ca nu ma puteam opri din tremurat. Afara ploua. Lacrimile cadeau udand paginile cartilor, hranind plantele si acoperindu-mi lacrimile de recunostiinta. Simteam cum parul lung mi se lipeste de obraz, cum machiajul imi curge, cum hainele devin din ce in ce mai grele, cum tu pleci. Din propria casa... Puterea a doua cuvant te mai putea opri.
- Te urasc, am soptit incet, ca sa simti fiecare nota fina din sarcasmul meu.
Si atunci te-ai oprit. Si mi-ai spus : "

Doi ochi cenusii o priveau apasat de parca ar fi asteptat ceva. Ochii aceia ciudati pe care nu-i mai vazuse la nimeni, pe care nu-i intelesese niciodata la Aylee. Privirea ei ratacise zeci de minute, cine stie cat statuse Raven acolo, asteptand sa se risipeasca clipa de visare. De abia tarziu realiza ca ochii aceia ii privisera fiecare tresarire, fiecare dorinta si fiecare cuvant pe care buzele incercasera sa-l formeze. Acel 'Te urasc ' era acum doar un abur pe fereastra murdara, larga , a ceainariei doamnei Puddifoot. Stiu ca tresarise odata ce lumea efemera in care se cufundase se risipi, lasand-o aproape goala in fata unei lumi care o privea prin fereastra inchisa a unei ceainarii de care nu-i pasa nimanui cu adevarat. Aylee zambi dulce. Probabil era in unul din acele rare momente in care vroia sa ... sa se bucure de o dimineata frumoasa, sa se bucure si atat !
- Neata, Scarlett , imi ura Viperina, chicotind malefic.
- Nu-i asa ca e o dimineata frumoasa ?
- Asta asa e. Da' ce-i cu atata curtuazie ?
- E o dimineata splendida, merita niste cuvinte ... poate un pic mai bune.
Nu ii auzit raspunsul. Nu ca nu ii pasa, dar pur si simplu nu se putea concentra la altceva decat la ceea ce tocmai visase. Dar visele raman ... doar vise. Invatase asta. Daca visa prea mult avea sa ameteasca si sa cada de la o inaltime careia nu existau sanse sa-i supravietuiasca. De-a lungul timpului invatase sa-si gradeze visele.
- Ai stat asa 7 minute.
- Mai doriti sa comandati ceva? intervezi chelnerita cu o voce plictisita. De parca ele ar fi fost ultimii clienti si ar fi refuzat sa plece dupa ora inchiderii.

**Aylee L. Lovel** · 08 Jul 2011, 10:39

Aylee se uita la chelnerita si ii zambi din toata inima, un zambet mare, alb, demn de raclamele de pasta de dinti ale incuiatilor. Apoi isi lasa capul un pic pe o parte ca un copil mic care incearca sa isi priveasca parintii, mult mai inalti decat el. Parca chelnerita se inmuie un pic, privirea ei se transforma din foarte taioasa in.......doar un pic taioasa. Insa Aylee nu se lasa, se distra de minune. Adora chelneritele plictisite. Erau de-a dreptul hilare. Viperina isi duse mana la gat, de fapt la ceafa, si incepu sa o mangaie, privind in pamant, din cand in cand spre chelnerita. Mai mult, chiar si rosise, pastrand un mic zambet stingher. Chelnerita schita la randul ei un zambet. In exact acelasi moment Privirea lui Aylee deveni taioasa, de otel, o privire cenusie, impenetrabila, iar zambetul i se transforma intr-o stramatura destul de infricosatoare. Tonul ii era aspru.
-Ma bucur ca ne placi si pe noi, asa cum ar trebui sa faci cu toti clientii tai, sau macar ar trebui sa te prefaci ca ne placi. Sau chiar daca nu te prefaci ca ne placi, macar nu te comporta de parca ne-ai face noua un serviciu prin faptul ca ti-ai tarat picioarele pana aici ca sa ne intrebi ce ne trebuie. Aylee se aseza, zambi, iar tonul ii era din nou mieros. Eu as dori un ceai negru tare cu lapte, iar prietena mea a comandat deja, din cate vad. Multumim.
Chelnerita ramase blocata in acel zambet schitat mai devreme. Brustele schimbari de tonalitate si stil de vorbire o blocasera. Diferitele Aylee-uri o scurt-circuitasera, iar acum parea ca nu prea stie ce sa faca. Dar Aylee nu o baga in seama, isi continua discutia cu Scarlett, de parca nu se intamplase nimic.
-Deci, iubita, esti de acord cu mine, e o zi atat de frumoasa...Am o idee. Dupa ce ne bem ceaiurile si toate alea, ce ar fi sa facem ceva. Cum ar fi o plimbare in natura, la soare...
-Ma bucur ca ai ajuns si tu sa apreciezi soarele. Bine ai venit in club, zise Scarlett razand, intinzandu-si bratele in laturi.
Fetele rasera impreuna. Era placut sa ai cu cine rade, sa poti stii ca undeva e cineva care e gata sa rada cu tine de toate porcariile. Sau sa rada cu tine in momente in care nu ar trebui sa rada nimeni, momente sumbre care au hilaritatea lor care devine vizibila doar daca ai cu cine sa o imparti.Chelnerita veni cu ceaiul englezesc al Viperinei care ii arunca un zambet demn de reclame.

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 Jul 2011, 15:17

Rosalie se trezise in aceasta dimineata foarte bine-dispusa. Se ridicase din pat indreptandu-se direct catre fereastra si trase intr-o parte draperiile inchise la culoare,permitand razele de soare sa patrunda in camera mult prea intunecata. Simtea ca va fi o zi de neuitat, stia ca se va distra de minune,iar acum un singur loc putea sa ii apara in minte,un loc potrivit pentru o plimbare in aer liber bucurandu-se de mingea de foc care manipuleaza cerul: Hogsmeade. Brusc, i se inseninase privirea. Nu mai iesise de cateva zile, timp in care ploaia s-a facut simtita,dar acum soarele iesise din nou la iveala,deci noi sperante erau la suprafata acum. Cu surasul pe buze se imbracase intr-o rochita de un roz pal, incercand sa para cat mai vesela, astfel influentandu-si propria stare. Isi pieptanase usor onduleurile, apoi se incaltase intr-o pereche de sandale albe, ca spuma laptelui. Se indreptase catre iesire dispusa sa isi petreaca intreaga zi in satul din apropierea Hogwarts-ului. Avea impresia ca va regasi persoane de mult disparute. Nu stia daca era adevarat,dar cel putin ea asa simtea, iar mai mereu avea dreptate.

~ Prietenii vechi mereu ii vei regasi, din nou ii vei zari~

Gandindu-se la acest lucru simtise din nou o licaire de speranta,iar ochii i se luminasera vizibil. In timp ce inaintase catre Hogsmeade se gandea la o noua zi insorita,plina de surprize placute. Timpul a inaintat rapid,asa cum era si de asteptat si odata s-a zarit in fata ceainariei doamnei Puddifoot.
Prin fereastra din fata observase un chip prea bine cunoscut, al unei Viperine pe care nu o mai vazuse de foarte mult timp, alaturi de o persoana pe care o observase doar din profil. I se parea cunoscuta acea fata,dar nu era foarte sigura. Intrase inauntru dispusa sa afle despre cine era vorba.

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 08 Jul 2011, 16:31 by Scarlett Soul.)

- A sosit Rose , ii spuse Scarlett, simplu , lui Aylee.
Viperina masca un zambet frumos, aratandu-si toti dintii, asa cum facea uneori cand nu suporta sa tina in ea intregul entuziasm. Probabil daca Raven ar fi auzit-o pe Cercetasa spunand asta nu ar fi crezut-o. Dar acum lui Scarlett nu-i pasa, era doar fericita pentru prietena sa. Cum o simpla dimineata de vara poate sa trezeasca o lumina atat de puternica, un zambet atat de copilaros si o inima atat de mare ... Aylee, Aylee !
- Priveste-o doar ! Uita-te ce hotarat paseste si ... ce frustrata pare. Oare m-am schimbat chiar atat de mult ? Nu mai sunt de recunoscut ?
Cineva mi-a spus odata ca nu mai sunt aceeasi. Ca mai de mult nu conta atat de tare parerea oamenilor ...

Vocea soptita a lui Scarlett tremura acum sub impactul cuvintelor. Ar fi preferat ca mii de pumnale sa-i strapunga pieptul, fiindca nu avea sa o doara, dar acele cuvinte ii ucideau pana si ingerul pazitor. Ar fi vrut sa-si cufunde capul in bratele animalul ei de plus si sa nu-i mai pese, sa nu isi dea seama ca acea dimineata de vara isi pierdea din stralucire datorita constiintei. Ca totul se transforma intr-un joc de sah in care unii si pierd regina. Ca ea era pe cale sa fie scoasa din acel joc de strategie in care castigi sau mori, nu exista cale de mijloc.
- Aylee ... Aylee ... Spune-mi, tu ... tu ma mai recunosti ?
Adica Rose nu o mai face si multi altii de asemenea.
Era obosita sa insire numele persoanelor care ii spusesera ca in ultima vreme se schimbase. Niciodata nimeni nu mentionase cum. Nu ii zisesera in ce parte a balantei se afla greutatea.
Rosti ultimul cuvant cu oarecare greutate :
- Ascult.
Rose intrase in incapere. Mai aveau aproximativ 2 minute intregi de vorbit, asta tinand cont ca propabil fata avea sa se opreasca sa schimbe politeturile cuvenite cu doamna Puddifoot.

**Aylee L. Lovel** · (This post was last modified: 08 Jul 2011, 23:07 by Aylee L. Lovel.)

Aylee sa uita la Cercetasa din fata ei. Nu i se parea ca se schimbase atat de tare. Intradevar, se mai maturizase, daca asa ceva era posibil, ea fiind cea mai matura persoana pe care o cunostea. Fusesera plecate amandoua, o vazuse destul de des. Era ca atunci cand singurul indiciu al mamei despre faptul ca al ei copil a crescut este acela ca nu mai incape in haine. Sau niste liniute trasate cu pixul pe tocul usii, cu cate un numar deasupra. Vladut la un an, la doi, la cinci.
Insa din cate se parea multa lume nu o mai recunostea pe prietena ei. Lume care altadata o adora si vroia sa stea in preajma ei, acum o ocolea, fara sa se uite macar la ea. Desi nu prea se schimbase fizic, avea o alta aura. Iar oamenii, din experienta lui Raven, percepeau mai usor aurele decat un par saten pana la brau sau niste ochi caprui. Dar cum sa ii explice ca schimbarea ei i se datoreaza?
Cum sa ii explice ca daca ea s-ar hotara cum se vede, atunci si ceilalti ar avea o imagine constanta despre ea? Cum sa ii spuna ca, de fapt, nici nu conta cum sau daca o vad ceilalti? Ca tot ceea ce conteaza este cum se vede ea, dar mai ales cum o vad cei dragi. Micuta Viperina, verisoara ei si viata. Desi vroia, nu reusea sa ii spuna nimic din toate astea. Nu era omul cuvintelor. Se putea exprima doar in poezii sau povesti, altfel nu iesea nimic coerent din gura ei.
In schimb se apleca peste masa rotunda si o imbratisa. O imbratisare sincera si calda. Suvitele satene, brunete si pink se amestecara in nebuna imbratisare nebuna si ele. Rose ajunse langa ele si le privi in tacere. Avea o ceasca in mana, probabil chelnerita o acostase inainte de a ase aseza, ca astfel sa nu fie ea nevoita sa se intoarca la ele. Puse cana pe masa si se aseza langa verisoara ei, tacuta, privind-o cu caldura, privind-o cu iubire.

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Jul 2011, 00:10

Isi luase ceaiul pe care i-l platise doamnei Puddifoot , apoi inaintase catre acea masa , desi trebuia sa recunoasca in sinea sa ca ii era putin teama: teama de necunoscut,teama de nou,poate chiar teama de reintalnire. Aveau multe de povestit, asta in caz ca intr-adevar era ea. Un citat ii traversa prin minte: "Renunta la vise, sunt lucruri interzise!". Chicotise usor gandindu-se ca nu mai credea in acesta,nu mai credea poate in nimic .. De-a lungul timpului invatase ca unele vise chiar se pot implini, iar ea indraznise sa se gandeasca la faptul ca acea fata care statea la masa cu Aylee era Scarlett. Poate nici pe Viperina nu ar fi recunoscut-o , asta daca nu ar fi avut acele cateva suvite roz care ies imediat in evidenta. Se asezase la masa lor prinzand putin curaj, apoi se uitase de la una la alta parca nevenindu-i sa creada. In adancul sufletului chiar voia sa fie adevarat, chiar voia ca verisoara sa si Viperina sa se fi intors. Au fost plecate atat de mult timp ...

"Oare chiar e posibil?", rostise Rose venindu-i putin sa planga,dar se abtinuse fiindca lacrimile nu ar fi ajutat-o mai la nimic in acest moment. O urma de melancolie i se simtise in voce,dar si de bucurie.
"Ce?", chicotise fata cu roba de Cercetas. Ii recunoscuse vocea. Ea era: Scarlett.
"Aylee?", intrebase aceasta nedumerita,uitandu-se apoi catre cea cu roba de Viperin.
"Chiar eu!", rostise aceasta, dar Rosaliei ii era greu sa descifreze esenta tonului sau.
"Voi sunteti. V-ati intors!", rostise fosta Soimeanca cu o urma de entuziasm in voce.

OOC: Ma scuzati ca am folosit putin Power-play X_X

**Scarlett Soul** · 09 Jul 2011, 01:22

Receptionase imediat mesajul de pe chipul prietenei sale, Viperine. Si stiuse ca nu avea de gand sa spuna nimic, chiar daca gandurile ii erau atat de intense incat aproape ca-si cantau singure povestea.. Pana la urma oricat de diferita, de fericita era in acea dimineata frumoasa, vechile obiceiuri se pastreaza mereu. Acum era din nou acea fata linistita, sumbra,pe care Scarlett o numea uneori Fiica Tacerii.
"Cum ma vad e una, cum sunt e alta !" gandi Cercetasa in timp ce un gand ii se infatisa, ca un sclav supus, la picioarele regelui sau : " Mi-au spus sa privesc in oglinda, sa-mi vad lipsurile enorme si sa nu-i mai caracterizez pe ei. Am incercat si am mers mult pana sa ajung in fata oglinzii, insa nu am reusit sa-mi deschid ochii, feriti de realitate prin vise absurde. Stiu cum sunt si nu am nevoie de o bucata de sticla care sa ma aprobe, vreau doar un colt de liniste unde sa nu mai fie atat de frig. Stiu multe, dar imi scapa si mai multe ... Daca m-as privi acum in oglinda, as cadea uda, flamanda , dar multumita si ... si nu as suporta contrastul. Probabil as sparge oglinda. Sa nu ma mai vad decat in cioburi, in cioburile mele colorate. "
- Da, da, da, sigur. E minunat ca ne intalnim dupa atata timp, spuse Scarlett, nestiind care era subiectul discutiei.
Totusi le stranse pe Rose si pe Aylee intr-o imbratisare calda. Cu toate aveau nevoie de asta. Era convinsa, cu toate ca nu stia nimic din ceea ce se intamplase de cand Rose se asezase la masa.
Ridica ceasca de ceai si isi umezi buzele, dupa care lua trei inghitituri mici. Spera ca acea dimineata sa se sfarseasca la fel de frumos cum incepuse.

**Rosalie Vivienne Alden** · 10 Jul 2011, 00:42

Adevarul era ca putea sa observe faptul ca ramasese la fel de visatoare si incetul cu incetul incepea sa regrete pentru ceva ce a spus mai devreme: de fapt Scarlett nu se schimbase aproape deloc: fizic da,dar moral a ramas aceeasi. Poate doar s-a maturizat putin, dar amuzamentul ii ramasese acelasi. In plus, putea sa garanteze ca ramasese acea verisoara si prietena pe care o stiuse din totdeauna: la fel de blanda,la fel de sincera. Zambise la acest gand,apoi se uitase la persoana de langa Cercetasa. Aylee: si ea se schimbase doar fizic, dar totusi .. putea sa jure ca acum era mult mai pasnica si prietenoasa. Nu se referise neaparat la ea fiindca daca statea bine sa se gandeasca ea mereu s-a inteles cu Viperina. Niciodata nu avusese treaba cu acea casa, cel putin nu ca ceilalti. Ea nu ii considera cei mai rai si chestii de acest gen. Surase,apoi pe un ton melancolic rostise:
"Ati ramas .. la fel."
Chicotise discret gandindu-se ca doar cu cateva minute inainte din gura ei iesisera alte cuvinte. Dupa cum se spune:

~Aparentele inseala~