Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ you were never meant for this world

**Vesper A. Lynd** · 12 Aug 2012, 12:57

OOC: Me and Lexie
BIC:

In aer se simtea miros de lavanda si iasomie,arome pe care le stia atat de bine inca din anii in care traia. Nu ca i-ar fi lipsit in mod special,considerand ca a fi singur era mai bine. Mult mai bine,uneori. Asa ca pur si simplu isi muta privirea asupra orizontului si zambi,aducandu-si aminte de serile cand innota aici,cand ea si fetele ei veneau pentru a se scufunda,facandu-le cumva sa se apropie mai mult de latura lor incuiata. Oh,fusese un mentor atat de bun,pacat ca discipolii se razvratisera.

Incerca sa isi atinga asa-zisul trup dar fu in zadar din moment ce tot ce insemna ea acum era doar regret si trecut. Nu era prezent,materie,nici viitor,vis. Nu era nimic,poate,si totusi,insemna ceva. Cat de ironic. Mereu vorbise poetic iar acum tocmai acele metafore si epitete ii alcatuiau asa-zisa existenta,apasandu-i mintea,facand-o sa se zvarcoleasca in interior,ramanand la fel de rece in aparenta.

Corpul ei se indrepta inspre apa lacului,vrand sa paraseasca malul. Vantul se porni,imprastiind acea aroma florala in jur in timp ce ea inainta in apa,stapanindu-si un urlet de disperare. Brusc,insa,linistea ei amara fu tulburata de un zgomot.

'' Oricine ai fi,arata-te!''

**Lexie Stryder** · 12 Aug 2012, 13:24

Lexie îşi puse cartea în geantă şi ieşi din bibliotecă cu un aer somnorors şi plictisit. Ultimele ore şi le pierduse citind. De aceea venise la castel, pentru că biblioteca era cu mult mai mare decât cea de acasă şi avea nevoie de informaţii. Îşi planificase lecţiile practice pentru elevii din anul cinci sau şapte, care aveau să dea NOV-urile sau TVEE-urile.

Coborî scările cu paşi mari, ieşind în aerul răcoros al serii. Voia să meargă acasă, să piardă vremea pe străzile Hogsmeade-ului până târziu sau să iasă cu ceva prieteni la 'La Trei Mături'. Nu voia să stea înăuntru, oricum. Nu mai avea mult din vacanţă şi voia să profite din plin de ce mai rămăsese.
Merse spre lac, având intenţia să iasă de pe domenii pentru a putea Dispărea.

Era pustiu, aşa că viperinei nu îi fu greu să observe o siluetă argintie plutind la câţia centimetri deasupra pământului. Înaintă, fiind despărţită de fantoma necunoscută print trunchiul copacului de pe malul Lacului.
Privi silueta şi merse înainte fără să se gândească. Ca de fiecare dată când nu era atentă pe unde călca, Lexie se împiedică de una dintre rădăcinile mari a copacului şi se trezi în genunchi şi coate pe pământul tare. Gemu, încercând să se ridice. Auzi vocea fantomei şi ştiu imediat că îi atrăsese atenţia asupra ei.

Ieşi de după trunchiul gros şi se găşi faţă în faţă cu fantoma.
'Îmi pare rău, nu voiam să deranjez pe nimeni,' spuse viperina pe un ton uşor rece ca răspuns la privirea de gheaţă a necunoscutei.

**Vesper A. Lynd** · 12 Aug 2012, 13:51

Se intoarse incetisor,zambindu-i superior. Mana stanga ii era indreptata in sus,cu cotul usor indoit,cu degetele stranse,la acelasi nivel cu ochii,de parca ar fi fumat. Inca mai avea pe ea acea rochie gri,peste care purta jacheta lunga,din piele,bej. Parul era aranjat in stilul anilor '30-'40,iar buzele purtau un rosu aprins. Asa arata de aproape 80 de ani. Frumoasa,tanara,glaciala.

'' Nu conteaza daca iti ceri sau nu scuze,mi-e egal. Formalitatile,regulile nu se mai aplica atunci cand esti langa mine. Nu numai tu,ci oricine. Eu sunt Vesper.''

Acel lac era casa ei,era tot ce si-ar fi dorit vreodata. Ii era de ajuns luciul apei,reflexia lunii pe suprafata lichida. Ii aducea aminte de fetele ei,de tinerele care o aveau ca model,ca exemplu,idol,mentor. Ii aducea aminte de pacatele ei,de trecutul ei. Si-ar fi dorit,cumva,sa ramana prinsa acolo,in anii in care traise,sa nu fie constienta de Hogwarts-ul de acum. Isi muta privirea asupra tinerei si zambi,usor stanjenita de situatia in care se afla caci nu era obisnuita sa primeasca musafiri.

'' Esti profesoara aici,nu?''

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 12 Aug 2012, 20:16 by Lexie Stryder.)

Lexie rămase uşor surprinsă de atitudinea aproape prietenoasă a fantomei. Se aşteptase la un răspuns răstit, rece şi poate chiar răutăcios şi în schimb primise unul uşor indiferent, însă cu o tentă blândă şi tristă.
Renunţă la urma de răceală pe care o folosise mai devreme fără să stea pe gânduri.

Femeia era înaltă, cu o frumuseţe clasică. Se vedea clar că nu aparţinea acelor vremuri. Simţea ca şi cum o bucată desprinsă din trecut se înfăţişase în faţa ei.
'Da, sunt profesoară de Poţiuni,' spuse Lexie, uşor nesigură din cauza micii curiozităţi a fantomei.
Îşi scutură hainele de praf. Era la câţiva paşi depărtare de femeie, însă nu voia să se apropie mai mult.

Avusese mai multe experienţe nefericite cu fantome şi chiar nu voia să o înfurie sau supere în vreun fel. Se gândi pentru o clipă la faptul că ar fii putut pleca de acolo atunci, să îşi ia la revedere şi să meargă acasă, să îşi urmeze planurile. Însă Lexie niciodată nu îşi urma planurile şi rareori şi le făcea.
'Nu te-am mai văzut pe la castel şi nu pari chiar ca şi cum ai fii fantomă de puţin timp,' observă Lexie, studiind aspectul femeii cu un aer uşor suspicios.

**Vesper A. Lynd** · (This post was last modified: 13 Aug 2012, 07:52 by Vesper A. Lynd.)

Incepu sa rada,miscandu-si degetele una de alta,ca si cum s-ar fi sters de ceva ce se ambitiona sa ii rama pe piele. Poate ultima cicatrice pe care o avusese,chiar in acea seara? Da,probabil,caci isi aminti ca o fata,din greseala,ii taie adanc degetul cu acel cutitas pentru plicuri,cand ea incercase sa o ajute. Nonii nu aveau ce cauta la Hogwarts insa incercase sa fie draguta pe atunci,sa ajute,sa ascunda. Nu durase mult,defapt,decat cateva ore. Si de atunci isi jurase sa nu mai ajute pe nimeni,nu din prima clipa. Probabil ca daca ar ci continuat sa traiasca,nu si-ar fi tinut juramantul.

'' 2 septembrie 1932,Hogwarts,22:40,acest lac. Datele mortii mele. Doar atat imi mai amintesc,sincer. De atunci am stat in adancuri,iesind la miezul noptii din ape,precum cea care i-a dat lui Arthur mareata lui sabie.''

Oh,cat ii placeau povestile Incuiate,mai ales cele medievale. Uneori si-ar fi dorit sa fie Morgana Le Fey,sa se lupte cu Merlin si sa-l invinga. Dar ... nu se putea. Ea era o vrajitoare a binelui.Desi la Hogwarts avusese o materie stricta,cu consecinte grave daca elevii nu se tineau de ea asa cum ar fi trebuit. Nu era o profesoara severa,era defapt un spirit libertin. Fusese,mai bine zis,da.Inca nu se obisnuise cu ideea ca era moarta,nici dupa optzeci de ani de atunci. Cand esti un spirit al apei,nu prea iti dai seama de ceea ce se intampla in exterior. Ea inca mai traia in lumea ei,de atunci,si la inceput se intrebase de ce acea femeie nu purta o rochie draguta si nu avea parul buclat apoi isi aminti ca se aflau in secolul XXI.

'' Si eu am predat potiunile aici. Aveam o reputatie foarte buna,am fost trecuta in Hogwarts : Mic registru al profesorilor dar probabil ca a ars de mult si nu mai exista acum. Care iti este numele,daca nu te deranjeaza ca intreb?'' Nici o clipa nu daduse la o parte aerul de superioritate,comportandu-se cu ea ca si cum ar fi fost o copila. Ea avea mai mult de 100 de ani de existenta,chiar si ca fantoma,asa ca isi permitea acest lucru.

**Lexie Stryder** · 13 Aug 2012, 09:06

Lexie o ascultă pe femeie, încercând să reţină conversaţia. Partea ciudată atunci când vorbeai cu o fantomă era că nu ştiai niciodată când se poate întoarce toată situaţia pe dos. Spiritele erau imprevizibile. Asta era teoria viperinei. Poate că personalitatea şi mintea fantomelor au fost atât de zguduite de moartea lor încât sensibilitatea le-a crescut. Probabil că de aceea nu voiau să vorbească despre moartea sau viaţa lor.

Cu toate astea, acea femeie nu părea să urmeze acele teorii din mintea lui Lexie. Părea că ar fii vrut să împărtăşească poveştile vieţii, că tânjea după acele vremuri şi că i-ar fii plăcut să le aducă înapoi prin cuvinte. Lexie simţi un nou val de curiozitate, însă îl ignoră, gândindu-se că, fantomă sau nu, oamenii nu apreciau niciodată persoanele băgăcioase.
Doi septembrie...nu îi spunea nimic. Nu ştia că există niciun eveniment, nicio cheste interesantă sau tristă în acea zi. Pentru Lexie, doi septembrie fusese mereu o zi banală şi obişnuită.

Deci şi femeia fusese profesoară de Poţiuni la Hogwarts. Atunci ar fii putut să o găsească relativ uşor. Erau o grămadă de cărţi în Bibliotecă care ţineau evidenţa profesorilor. Trebuia numai să găsească o profesoară de Poţiuni care murise pe 2 septembrie şi trăise prin anii 30'-40', după haine.
'Lexie Stryder,' spuse Lexie, dând să îşi întindă mână, cum făcea de obicei când făcea cunoştiinţă cu cineva. Se opri la jumătatea drumului, dându-şi seama că nu avea cum să dea mâna cu o fantomă. 'Şi numele tău?'

**Vesper A. Lynd** · (This post was last modified: 13 Aug 2012, 11:07 by Vesper A. Lynd.)

Lexie era un nume copilaros,probabil ca parintii ei isi dorisera mereu sa o faca sa se simta micuta,ocrotita,sa o vada fericita,cu o viata diminutivala. Poate ca Lexie s-a nascut pentru a muri de batranete,fericita,complet implinita,fara probleme,fara durere. Stryder era un nume usor nemtesc,dar totusi care ii aducea aminte de clasa mijlocie britanica. Ce contrast intre numele lor.

'' Vesper Annabelle Lynd. Incantata sa te cunosc. Si da,ai dreptate,nu prea putem da mana dar doua priviri pline de prietenie tot pot fi aruncate.''

Nu vroia sa fie prietena ei,ci doar o companie placuta. Nu mai vorbise cu nimeni de optzeci de ani. In numele lui Merlin,avea nevoie de conversatie! La un moment dat chiar se intrebase daca mai avea darul vorbirii si nu devenise o sirena moarta,transparenta,ciudata. Opt decenii in adancurile lacului,vazand cine se scalda,vazand cine se ineca in lacul acela. Prea mult,prea putin? Cert era ca devenise prea nesatisfacator. De aceea iesise la suprafata pentru o perioada.

'' Cineva atat de tanar,atat de sublim,isi iroseste anii in spatele acestor ziduri?''

Ii amintea de ea. De ce? Isi luase acea slujba la douazeci si opt de ani si renuntase la ea fix un an mai tarziu,in ziua mortii sale. Se intreba cum de in urma decesului chipul ei nu era umflat si innegrit. Poate fiindca nu statuse decat cinci minute in apa? Da,probabil. Ii multumea totusi oricui care o culese de acolo pentru acest lucru. Nu vroia sa fie o fantoma urata. Si nu era,chiar deloc.

'' Si eu am facut greseala asta. Si uite-ma,deci. Hogwarts e tot ce stiu,tot ce am,tot ce iubesc. Nu l-as putea parasi vreodata.''

**Lexie Stryder** · 21 Aug 2012, 14:17

Lexie îi memoră uşor numele, deşi nu putea să spună că era unu tipic englezesc. Roşi, uşor ruşinată, când îşi dădu seama că fantoma observase tentativa de a da mâna. Cu toate astea, nu auzi niciun ton acuzator, supărat sau înfuriat. Dimpotrivă, Vesper părea mult prea calmă pentru o fantomă care se hotărâse să iasă din lac după şaptezeci de ani de la moarte.

Se destinse puţin la acest gând, însă nu spuse nimic. Fantoma continuă cu o întrebare care o nedumeri pe Lexie. Cum adică 'îşi iroseşte anii în spatele acelor ziduri'? VIaţa la Hogwarts era oricum, numai nu irosită. Aveai o grămadă de evenimente în jurul tău, foarte multe oportunităţi care se deschideau în faţa ta şi, nu în ultimul rând, o familie.

Apoi viperina îşi dădu seama de faptul că acolo nu era chiar vorba despre ea. Vesper se regăsea în ea, oarecum, probabil voia să se simtă vie, capabilă să îşi trăiască viaţa ăn continuare. Lexie asta înţelese din analogia pe care fantoma o făcuse între ea şi viperină.
'Ei bine, sunt mulţi oameni care reuşesc să trăiască la Hogwarts o viaţă lungă şi fericită,' spuse tânăra pe un ton blând. 'În plus, am optsprezece ani. Nu e ca şi cum mi-aş pierde vremea pe la castel mereu. Vremurile se schimbă.'

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul 1 2 3 4 5 … 9 Next » //  / you were never meant for this world

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ you were never meant for this world