Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ ~ you will let me down

**Desiree Rose Goth** · 20 Feb 2012, 21:24

Răsuflă adânc, iar aerul rece îi invadă plămânii. Nu-i plăcea acea senzaţie, nu-i plăcea cum frigul îi intra în trup, parcă împiedicând-o să respire. Gândurile ei zburară fugitiv la zilele de vară pe care le petrecuse în Franţa – valurile spumoase ale mării izbindu-se de ţărm, razele calde mângâindu-i chipul, nisipul fin destrămându-se sub trupul ei.

Acum nu mai avea nimic din toate astea. Pierduse totul şi acum nu mai avea nimic de dat celorlalţi – poate doar ura ei nestăpânită.

Privi umbrele groase ale copacilor rătăcindu-se uşor prin întuneric. Dacă cele două Cercetaşe nu se vor grăbi, vor fi nevoite să parcurgă restul drumului până la casa lui Deborah prin întuneric, având numai lumina slabă a baghetei drept calăuză. Mări pasul, luându-se după Ainsley şi sperând că aventura din acea zi se va termina cât de curând.

**Ainsley S. Everdeen** · 20 Feb 2012, 21:25

Parcă simţea deja in aer mirosul puternic de fum care o îneca. Probabil că era din nou paranoică din cauza nopţii la care asistase; însă chiar avea un motiv ca să se poarte în felul acela. Nu mai fusese acolo de ani întregi, din ziua în care îi fuseseră arătate rămăşitele oaselor din incendiu.

Iar acum era doar la doi paşi să dovedească că acel incendiu nu era chiar aşa cum părea. Putea să-şi învinovăţească sora vitregă. Însă dorea să facă asta? Nu era tocmai sigură, dar nu avea de ales când vedea expresia plină de hotărâre aşternută pe chipul lui Desiree. Singura ei opţiune era să meargă înainte cu ochii închişi.
Prinsă în acele gânduri, abia dacă o auzi pe Desiree vorbind.

- Oh, la naiba, din nou zăpadă...

**Desiree Rose Goth** · 20 Feb 2012, 21:26

Nu-i plăceau deloc fulgii de zăpadă ce pluteau în aer. Era sigură că, atunci când vor ajunge la casa lui Ainsley, vor arăta ca naiba, înfofolite în troiene de nea. Nu putea nega că îi plăcea zăpadă, însă anul acesta a nins mult prea mult ca să o mai poată suporta.

- Ar fi trebuit să te obişnuieşti cu asta până acum, remarcă Ainsley.

Rasuflarea ei fierbinte crea o ceata subtire, care plutea in aer. Semana cu fumul de tigara, trebuia sa recunoască. Gandul ca ar fi putut fi la ora aceea intr-o incapere calduroasa, primitoare, o făcea să-şi îngroape chipul în palme şi să ofteze cu năduf.

- Cum ai putea să te obişnuieşti să îngheţi zi de zi? replică ea, iritată.
Ainsley începu să rădă, iar ea îi aruncă o privire răuvoitoare. Încercă să-şi dezmorţească degetele, însă nu mai simtea prea mare lucru.

**Ainsley S. Everdeen** · 20 Feb 2012, 21:27

Îi făcea bine să râdă. Învălmăşeala de gânduri se diminuă încet, până când simţi doar frigul. Fără durere, fără regret. Bineînţeles, nici combinaţia asta nu era bună pentru ea.

- S-ar întâmpla şi asta.. la un moment dat.

Colega sa îşi dădu ochii peste cap. Ainsley aruncă o privire prin împrejurimi. Copacii erau învăluiţi de o ceaţă densă, cenuşie, vizibilă chiar şi în întuneric. Drumul îi era însă familiar; l-a mai parcurs de multe ori, în compania Ariei. Un fior vag îi străbătu pielea, însă nu era rezultatul brizelor răcoroase de vânt.

Era însă conştientă că nu mai trebuia să se gândească la aşa ceva; situaţia se schimbase, ea însăşi se schimbase, iar toate evenimentele luaseră o turnură neaşteptată. Pierduse mult , dar nu câştigase nimic, şi îi era greu să se gândească la asta.

Însă existau lucruri multe mai rele pe lume pentru care să se îngrijoreze.

**Desiree Rose Goth** · 20 Feb 2012, 21:27

Faldurile de muşchi începeau să dispară treptat pe măsură ce înaintau. Nu era multă zăpadă pe acolo,ţinând cont că brazii şi celelalte conifere erau ca un fel de scut pentru acele pământuri. Însă , din când în când , fulgii de zăpadă pluteau in aer , iar troienele de nea ce se aşternuseră pe copaci cădeau pe pământ. Tânăra spera din tot sufletul că nu se va trezi îngropată subun morman de zăpadă.

Ieşiră în curând din pădure, îndepărtându-se de umbrele ţesute de către întuneric. Când îşi ridică privirea, Cercetaşa remarcă că ningea ca naiba, fără oprire; şi nu avea altă alternativă decât să înainteze direct acolo unde ningea cel mai puternic.

Auzi vocea lui Ainsley în spatele său şi tresări uşor, luată prin surprindere.
- Am ajuns, o anunţă colega sa.

Îşi aruncă privirea în jur, incruntându-se.

**Ainsley S. Everdeen** · 20 Feb 2012, 21:28

- Cred că glumeşti.

Ainsley zâmbi şi ridică din umeri, uşor amuzată. Ştiuse de la bun început că Desiree va fi dezamăgită de ce va găsi acolo. Nici ea nu fusese prea încântată să vadă clădirea aceea după incendiu.

- Am menţionat că nu a mai rămas mare lucru, nu-i aşa?

Îşi scoase bagheta din buzunarul gecii şi murmură “Lumos!”. Desiree făcu acelaşi lucru în faţa ei. Cele două Cercetaşe înaintară uşor, privind cu luare aminte în faţa lor. Din fosta biserică a satului, părăsită de ani întregi înainte de incendiu, nu a mai rămas decât un zid împrejmuit de un gard ruginit. Încuiaţilor nu li s-a părut ceva ciudat faptul că biserica a fost arsă până la temelii – toată lumea a presupus că a fost un incendiu declanşat din greşeala de nişte copii încuiaţi.

**Desiree Rose Goth** · 20 Feb 2012, 21:29

Desiree înaintă pe pământul umed, atins de fulgi mari de zăpadă. Nici nu văzuse zidul acela înainte să-şi aprindă bagheta; chiar crezuse că nu a mai rămas nimic. Păşi peste gardul vechi de secole puţin şovăitoare. Acum că se afla acolo, nu prea era sigură că va mai găsi nişte indicii despre Aria.

- Cum a putut fi arsă o biserică până la temelii? Se întrebă ea, fără să aştepte vreun răspuns de la Ainsley.

Din câte îi spusese colega sa, Încuiaţii veniseră să stingă destul de repede focul. Însă locul acela părea să fi ars timp de ore întregi înainte ca focul să fie stins.

- Cu siguranţă a fost o vrajă. Una puternică.

Cuvintele lui Ainsley o făcură să se gândească la ce era capabilă Aria. Îşi ridică bagheta, privind zidul încărcat de zăpadă şi funingine.

**Ainsley S. Everdeen** · 21 Feb 2012, 18:06

- Ainsley, aia a fost o intrebare retorica.

Desi Cercetasa nu se uita la colega sa, putea pune pariu ca in acel moment isi dadea ochii peste cap, cu exasperare. Ainsley nu se obosi sa-i mai raspunda. Pasi si ea peste gardul vechi, binecunoscut, luminand cu bagheta ramasitele cladirii . Din Biserica, odata impunatoare, a ramas aproape numai scrum si cenusa.

Era dificil sa cauti ceva printre acele ruine, mai ales din cauza ca zapada incepea sa se aseze. Ainsley ofta, iar rasuflarea sa forma o ceata densa in aer. Nu era aceeasi noapte ca acum cativa ani, insa atmosfera sumbra, faptul ca locurile erau parasite, si asemenea lui Desiree cu Aria o facea sa inghita in sec. Colega sa avusese dreptate; acolo, la locul accidentului, toate amintirile pareau sa devina din ce in ce mai clare, limpezi. Iar acesta era exact lucrul de care se temea.

**Desiree Rose Goth** · 21 Feb 2012, 20:53

Ofta si-si indrepta bagheta catre stratul fin de zapada care s-a depus, folosind o simpla vraja de topire pentru a vedea urmele de funingine de pe pamant. In mod ciudat, iarba nu mai crescuse acolo, iar pamantul se crapase pe alocuri. Se parea ca Aria conjurase o vraja mai puternica decat crezuse Cercetasa initial.

Isi musca buza si-si trecu degetul peste stratul gros de funingine de pe zid. Nu putea sa spuna exact de unde incepuse incendiul - insa cu siguranta nu fusese in partea unde se afla ea in acel moment, ci in cealalta parte a fostei cladiri. Partea opusa. Isi ridica privirea, dorind sa gaseasca un semn, cat de mic, a ceea ce se intamplase acolo.

Trebuia sa recunoasca ca nu va avea prea multi sorti de izbanda. De fiecare data cand Aria dorea sa nu fie gasita vinovata, reusea sa-si stearga toate indiciile. Cercetasa se intoarse deci spre Ainsley, care o astepta langa gardul fragil din fier.

**Ainsley S. Everdeen** · 21 Feb 2012, 21:00

Cand colega sa lasa jos bagheta, izbuti sa vada expresia enervata intiparita pe chipul ei. Dupa cum se astepta, Desiree s-a intors din cautarile ei cu mainile goale. Ainsley zambi usor, realizand ca ea avusese dreptate si mica lor escala a fost facuta degeaba. Insa cuvintele colegei sale o izbira, facandu-i gandurile sa se miste haotic in mintea sa.

- Deci, ti-ai mai amintit ceva important? Poate un detaliu, cat de mic.

Ainsley isi pleca privirea, usor ezitanta. Trebuia sa recunoasca, locul acela o facea sa se simta tulburata, nelalocul ei. Dar nu se simtea in stare sa permita amintirilor sa revina la suprafata, pentru ca sa le analizeze. Ca si cand vraja de memorie a Ariei inca functiona asupra ei, desi fusese indepartata de ceva timp.
Isi musca intr-un final buzele si clatina din cap. Chiar daca si-ar fi amintit ceva, tot nu i-ar fi dat satisfactia lui Desiree de a sti ca avusese dreptate inca o data.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton 1 2 Next » //  / ~ you will let me down

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ ~ you will let me down