Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Jurnale

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ ☆ Rose Evans ☆

8 septembrie 2010

Prima postare in jurnal.

So...
Probabil ar trebui sa incep cu Draga, jurnalule...

Dar din moment ce voi impartasi aici multe dintre sentimentele mele, probabil ca s-ar potrivi mai bine Dear friend...

Chiar am avut o zi super tare, insa spre finalul ei incep sa ma gandesc mai bine la ce a insemnat pentru mine. Adica, nu stiu, dar ziua de azi m-a facut sa realizez intr-adevar ca mi-am irosit vara, ca trei luni de zile au trecut pe langa mine de parca nici nu le-as fi trait. Si acum cand ma uit in urma regret faptul ca nu mi-am dat seama mai repede. Poate puteam face ceva, dar acum e prea tarziu. Stiu doar ca vara viitoare mi-o voi petrece doar cu prietenii, in special cu Sandra. Daca ma gandesc mai bine, cred ca stiu de ce mi-am pierdut vara. M-am gandit doar la el, la Vlad, si am incercat tot timpul sa-l inteleg, sa-i gasesc scuze, am incercat sa acopar adevarul, pentru ca am stiut ca ma va durea foarte tare cand ma voi trezi din visurile mele. Asa ca pana am plecat in excursie, am incercat sa-i descopar noua fire si asta mi-a cam umplut timpul. Ieseam seara in oras doar ca sa petrec mai mult timp in preajma lui, dar pe zi ce trecea imi dadeam seama tot mai mult de faptul ca nu mai acelasi baiat. Nu mai e persoana cu care ma certam de la lucruri prostesti, dar pe care nu puteam sta suparata mai mult de o zi. A doua zi cand ne intalneam la scoala, radeam de ce prosti am fost si ne continuam ziua de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Nu mai e persoana cu care imi petreceam toate minutele din viata. Persoana la care stateam si ne jucam pana tarziu cand parintii de abia ne puteau dezlipi. Nu, acea persoana, acel baiat, care era...fratele meu...a disparut. Sau cel putin se ascunde atat de bine incat ma pacaleste chiar si pe mine. Cu timpul trebuie sa invat sa-i dau drumul, sa invat ca el nu mai are nevoie de mine, dar cum poti sa parasesti un frate?? Pentru ca da, el asta e pentru mine, si a fost de cand aveam doar un an, si va fi pentru totdeauna indiferent cat de tare ma va rani sau cat de mult se va distanta... Cineva m-a intrebat o data cum pot sa-l iert pe Vlad dupa cat ma face sa sufar si i-am raspuns...Tu cum iti poti ierta fratele?...



...........................



Si asa am trecut de la ziua grozava pe care am avut-o la durerea ce m-a chinuit toata vara...
Dar, gata, acum stiu ca ziua asta, mai bine spus ziua de ieri ca e trecut de ora 12, a fost una speciala, care mi-a deschis ochii, care mi-a aratat ca prietenii adevarati pot sa alunge si furtuna din sufletul tau. Totul e sa-i lasi...
So, nunim...Te astept maine la mine

8 septembrie 2010...

A doua postare in jurnal.

Dear friend...

Am hotarat sa continui povestea despre Vlad, pentru ca mai e mult de povestit, si asta e singurul loc unde imi pot descarca sufletul.
So, toata vara m-am pregatit pentru excursie...O excursie care pare normala la prima vedere, o calatorie frumoasa cu matusa mea, Raluca si cu unchii mei, in Praga si Budapesta. Grozav, de abia asteptam. Pe atunci eram atat de disperata sa comunic in vreun fel cu Vlad incat am ajuns sa cred ca eram indragostita de el...Bineinteles nu eram...Era doar un sentiment pe care nu-l mai intalnisem niciodata si pe care l-am clasificat drept dragoste. Si nu m-am inselat in totalitate, era dragoste, dar nu orice dragoste, adica nu-mi placea de el de genul ca vroiam sa fiu cu el, era dragoste de frate. Dar asta nu stiam la vremea aceea, asa ca eram cam disperata. Peste cateva zile am aflta de la unchii mei ca, sper uimirea mea, vin si parintii lui Vlad in excursie, so, il iau si pe el. Mi-am zis ca asta e opportunitatea perfecta pentru a afla cu adevarat ce simte el pentru mine. Trebuie sa va amintesc ca atunci credeam ca sunt indragostita de el, asa ca probabil ca asteptam un gest din partea lui care sa-mi demonstreze ca si el ma place. Si asa vine ziua plecarii. Ne salutam timid, apoi ne urcam in masini diferite, el cu parintii lui, iar eu cu unchii si cu Raluca, apoi plecam la drum. Urmatoarele opriri au fost ciudate, insotite doar de conversatii gen Salut, ce faci? Vrei si tu?? Parca eram la Lays, nu gluma. Ma rog, in seara aia, tatal lui si unchiul meu au condus toata noaptea pentru ca vroiam sa ajungem a doua zi la Praga, asa ca am tot facut opriri de astea. Prima imbunatatire, a fost atunci cand o caprioara a sarit in fata masinii noastre si a trebui sa oprim sa prindem numarul cu scotch si sa cautam un echipaj de politie. Atunci am mai ras, am mai glumit, se schimbase putin atmosfera. Am zis ca pana la sfarsitul excursiei o sa fie mult mai bine, dar deja imi dadusem seama ca el nu simtea nimic pentru mine, adica nu in sensul ala...de indragostit. Dar nu eram dezamagita, chiar deloc...Tot ce vroiam eu era sa ma apropii mai mult de el si sa ne comportam ca niste vechi prieteni, cum eram, defapt. Vreo doua zile relatia a fost asa, mai incordata, pana cand am hotarat sa mergem la bazinul hotelului unde eram cazati. Am stat vreo dpua ore, in care ne-am mai stropit, ne-am mai jucat, oricum nu era ca in prima zi. Incepeam sa fiu din ce in ce mai fericita, dar nu eram multumita, nu inca. Zilele urmatoare tin sa cred ca ua fost mai bune, am inceput chiar sa ne inghiontim pe strada si sa glumim si sa ne gadilim... Il regaseam din nou pe baiatul pe care il stiam. Ma simteam de parca as fi regasit o comoara ingropata pe care o pierdusem de mult. Eram cu adevarat fericita si de aceea am sa pretuiesc toata viata excursia aceea.
Probabil e si varsta de vina, pentru ca Vlad s-a schimbat in mare parte din cauza anturajului..Si nah...ca de ce inveti...ca de ce nu bei si tu cu noi...ca de ce nu incerci si tu sa fumezi?? Si ca sa nu fie el fraierul s-a comformat...Si s-a schimbat. Oricum dupa ce am vorbit mai mult despre "hobbyurile" lui zilnice, ca sa zic asa, a devenit mult mai apropiat...Avea nevoie de o persoana cui sa-i povesteasca lucrurile ce-i umpleau constiinta. L-am inteles si l-am ascultat, si stiu ca nu va renunta la aceste vicii si nici la "prietenii" lui din anturaj, dar am incredere ca o sa realizeze, mai devreme sau mai tarziu, ca-si face rau singur. Am incredere in el si asta nu se va schimba niciodata.
Oricum, excursia asta a fost cu adevarat speciala, desi m-am intorsc cu o amigdalita foarte frumoasa si era sa nu mai plec in Bulgaria, dar exceptand asta, am invatat doua lucruri importante.
Faptul ca el ma considera o prietena veche caruia ii poate spune orice, si al doilea lucru, mi-am dat seama de sentimentele mele fata de Vlad. Acum stiu ca nu am fost indragostita de el. Iubirea aceea iesita din comun era pentru ca imi era dor de el si pentru ca imi faceam griji.
Nu am sa uit niciodata aceasta excursie, sunt sigura!


Acum, ca am scris lucrurile care imi treceau prin cap de atatea saptamani, par mult mai reale, mult mai adevarate.

.........................................


Pe langa povestea cu Vlad, ziua asta a fost frumoasa, intr-adevar. Si asta pentru ca mi-am petrecut-o cu nunima mea ><
Si tin sa cred ca si cea de maine va fi la fel din moment ce eu voi merge la ea.

[center][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft3296-9734-rose-evans-9734">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft3296-9734-rose-evans-9734">conectat pentru a vedea acest link]</span>

☆You've got a friend - Michael Jackson☆

☆When you're down and trubled☆
And you need some love and care
And nothin', no nothin' is goin' right
Just close your eyes and think of me
And soon I'll be there to brighten up
Yeah, even your darkest night
You just call out my name
And you know, wherever I am
I'll come a-runnin'
To see you again

☆Winter, spring, summer or fall ☆
All you have to do is call
And I'll be there, yeah I will
You've got a friend

☆When the sky above you☆
Grows dark and full of clouds
And that old north wind
He begins to blow
Here's what you do baby
Keep your head together
And call my name out loud
And soon you'll hear me
Knockin' at your door
Oh yes I will, yes I will
You just call out my name
And you know, wherever I am
I'll come a-runnin'
To see you again

☆Ain't it good to know☆
That you've got a friend
People can be so cold
They'll hurt you and desert you
And take your soul if you let them
Oh, don't let them

☆Winter, spring, summer or fall ☆
All you have to do is call
And I'll be there, yes I will

☆You've got a friend, yes you do☆
You've got a friend, yes you do
Right till the end, for you
Ain't it good to know



Melodia asta e cu dedicatie speciala, pentru nunima mea [/center]

22 septembrie 2010

A treia postare in jurnal.

Dear friend...

Well...in primul rand...urasc liceul!!!
Tin minte si acum cum stateam cu Sandra in urma cu un an si de abia asteptam sa ajungem la liceu...De abia asteptam sa ajungem la "baietii draguti si inalti", nu stiu ...vroiam o schimbare...Dar acum ca am ajuns, ca suntem aproape de acei "baieti", totul pare diferit. Nu e asa cum ne imaginasem noi...
Uneori cand ma gandesc ma doare atat de tare incat imi vine sa tip, sa plang dupa tot ce a fost...Mi-e dor de colegii mei dintr-a 8A, cu care am trecut prin ataea impreuna. Eram cea mai unita clasa dintre toate. Odata stiu ca unul dintre noi saprsese un geam, si noi stiam care, dar nu facuse asta intentionat, a fost o simpla greseala. Dar profesorii nu au luat-o asa si au incercat sa caute vinovatul. Stiau ca e de la noi din clasa, dar nu stiau cine e. Cand a venit directoarea la noi in clasa si a intrebat cine a spart geamul, noi ne-am ridicat toti in picioare si am spus ca toti l-am spart. Directoarea s-a mirat si pentru moment a spus ca ne scade nota la purtare la toti, iar noi am zis ca suntem de acord. Atunci a zis sa punem toti bani si ne-a lasat in pace. Eram o clasa atat de unita incat nici macara profesorii nu ne puteau atinge. Toti saream in ajutorul colegilor si asat iubeam la clasa mea. Pana si profesorii au realizat asta si de atunci tot ce a fost distrus l-am platit impreuna.Nu stiu... clasa mea, profesorii mei, tot ce a fost, nu voi uita niciodata....
Exista o persoana in acea scoala, care am fost nevoita sa o las in urma o data cu mutarea la Dragos, la care cand ma gandesc un gol imens creste in mine. Acea persoana m-a facut sa devin cine sunt si m-a facut sa lupt pentru a-mi indeplini visul. Mi-a fost ca a doua mama si va ramane in sufletul meu cat voi trai. Poate este ciudat ca un profesor sa ocupe un loc atat de important in viata si inima unui elev, dar este adevarat. Pentru mine profesoara de chimie Belamia Ichim are un loc de neatins. Fara ea poate acum nu as fi atat de sigura de ce vreau. Fara ea, cred ca as fi renuntat de mult la gandul de a lupta in indeplinirea visului. Imi doresc sa fac Medicina si sa ajung chirurg. De fapt acesta este visul meu de cand ma stiu. Dar fara aceasta persoana, poate as fi considerat si alta optiune pentru viitorul meu. In schimb, ea m-a facut sa fiu mai sigura ca niciodata si o sa-i multumesc pentru asta toata viata.