RE: just by my left brain - Ivy Thibault - 26 Jan 2013
- Ninei i se părea foarte fascinantă o viaţă 'plictisitoare', unde niciun rău nu se întâmplase. Era ca şi o comoară neatinsă, ca şi cum viaţa ar fii în sfârşit cum trebuia să fie: la început uşoară, cunoscând încet încet omul, apoi, mai grea, doar ca să revină la uşor. Era atât de nefiresc să începi cu partea grea şi să ajungi la partea uşoară doar după. Se temea ca parte uşoară să nu devină plictisitoare după toată aventura de la început.
Rămaseră tăcuţi până când ajunseră la destinaţie. Ieşiră împreună din tren şi Nina inspiră aerul curat.
Berny îi arătă casa, cocoţată pe un deal drăguţ şi pustiu de altfel, iar Nina zâmbi. Era mai mare decât şi-o imaginase, cu un caracter nobil şi vechi, ca şi cum, o dată ce ai intra, te-ai aştepta să dai de cavaleri şi prinţese.
- Casa ta e frumoasă, spuse Nina cât timp mergeau încet pe pământul uşor înclinat.
|